Nouă Traducere În Limba Română

1 Samuel 1:1-28

Nașterea și consacrarea lui Samuel

1Era un bărbat din Ramatayim-Țofim1 Sau: din Ramatayim, un țufit., din muntele lui Efraim, al cărui nume era Elkana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Țuf, un efratit. 2El avea două soții. Numele celei dintâi era Ana, iar numele celei de‑a doua era Penina. Penina avea copii, dar Ana nu avea.

3În fiecare an, bărbatul acesta se suia din cetatea sa la Șilo ca să se închine și să aducă jertfe Domnului Oștirilor3 Ebr.: YHWH Țebaot, prima apariție a termenului în TM, având o frecvență destul de mare în cărțile care urmează. Termenul ebraic pentru oștiri se poate referi: (1) la oștirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9); (2) la corpurile cerești (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2). Acest titlu face referire, probabil, la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers [peste tot în carte].. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, preoți ai Domnului. 4În ziua în care Elkana aducea jertfa, el dădea câte o parte soției sale, Penina, și tuturor fiilor și fiicelor ei, 5dar Anei îi dădea o parte dublă fiindcă o iubea. Însă Domnul îi închisese pântecul. 6Potrivnica ei obișnuia s‑o necăjească6 Sau: s‑o provoace., ca s‑o facă să se mânie din cauză că Domnul îi închisese pântecul. 7Ea făcea lucrul acesta în fiecare an. Ori de câte ori Ana se suia la Casa Domnului, ea o necăjea în felul acesta, iar Ana plângea și nu mânca nimic. 8Atunci Elkana, soțul ei, îi spunea: „Ana, de ce plângi și nu mănânci și de ce îți este mâhnită inima? Oare nu prețuiesc eu pentru tine mai mult decât zece fii?“

9Odată, după ce au mâncat și au băut ei la Șilo, Ana s‑a ridicat. Preotul Eli ședea pe un scaun, lângă unul din stâlpii porții Templului9 Cu referire la Tabernacul. Domnului. 10Ea avea sufletul amărât și s‑a rugat Domnului, plângând cu amar. 11A făcut următorul jurământ, zicând: „Doamne al Oștirilor, dacă, într-adevăr, vei privi la întristarea slujitoarei Tale, dacă Îți vei aduce aminte de mine și n‑o vei uita pe slujitoarea Ta și dacă‑i vei da slujitoarei Tale un fiu, atunci îl voi dărui Domnului pentru toate zilele vieții lui, iar briciul nu va trece peste capul lui.“

12Fiindcă ea stătea mult în rugăciune înaintea Domnului, Eli se uita cu atenție la gura ei. 13Ana vorbea în inima ei și numai buzele i se mișcau, fără să i se audă vocea.

Atunci Eli, crezând că este beată, 14i‑a zis:

– Femeie, cât timp vei mai fi beată? Lasă‑te de vin!

15Ana i‑a răspuns și a zis:

– Nu, stăpâne. Sunt o femeie cu duhul întristat. N‑am băut nici vin și nici băutură tare, ci îmi vărsam sufletul înaintea Domnului. 16Să n‑o privești pe slujitoarea ta ca pe o fiică a lui Belial16 Sensul literal al termenului Belial este fără folos(ință), fără utilitate (bun de nimic). În sens lărgit, termenul se poate traduce cu ticălos, netrebnic. Vezi 2:12 și nota din 2 Cor. 6:15., căci din prea multa mea durere și supărare am vorbit până acum.

17Atunci Eli i‑a zis:

– Mergi în pace și Dumnezeul lui Israel să răspundă cererii pe care I‑ai făcut‑o.

18Ana i‑a răspuns:

– Fie ca roaba ta să găsească bunăvoință înaintea ta18 Lit.: în ochii tăi.!

Apoi femeia a plecat în drumul ei. Ea a mâncat, și fața ei n‑a mai fost mâhnită.

19S‑au sculat dis‑de‑dimineață, s‑au închinat înaintea Domnului, și apoi s‑au întors acasă, în Rama. Elkana a intrat la19 Lit.: a cunoscut‑o pe, eufemism ebraic cu sensul de a avea relații sexuale. Ana, soția sa, iar Domnul Și‑a adus aminte de ea. 20Astfel, după o vreme, Ana a rămas însărcinată și a născut un băiat căruia i‑a pus numele Samuel20 Samuel poate însemna fie Auzit(ă) de Dumnezeu, fie Numele lui Dumnezeu, sau poate fi un joc de cuvinte cu Cerut de la Dumnezeu., zicând: „De la Domnul l‑am cerut.“

21Soțul ei, Elkana, s‑a suit cu toată familia lui ca să aducă Domnului jertfa anuală și ca să‑și împlinească jurământul.

22Ana însă nu s‑a suit, ci i‑a zis soțului ei:

– După ce‑l voi înțărca pe băiat, îl voi aduce și‑l voi înfățișa înaintea Domnului, unde va locui pentru totdeauna.

23Elkana, soțul ei, i‑a zis:

– Fă ce consideri că este bine!23 Lit.: Fă ceea ce este bine în ochii tăi! Rămâi până îl vei înțărca. Fie numai ca Domnul să‑Și împlinească cuvântul!

Femeia a rămas și a alăptat copilul până l‑a înțărcat. 24După ce l‑a înțărcat, l‑a suit cu ea, împreună cu un taur de trei ani, o efă24 O efă măsura aproximativ 22 l. de făină și un burduf cu vin, și l‑a adus la Casa Domnului, în Șilo; copilul era mic. 25După ce au jertfit taurul, l‑au adus pe băiat la Eli. 26Ana a zis: „Ah, stăpâne! Viu este sufletul tău, stăpâne, că eu sunt femeia care stătea aici, lângă tine, rugându‑se Domnului. 27Pentru acest băiat mă rugam, iar Domnul mi‑a dat ceea ce am cerut de la El. 28De aceea îl dăruiesc Domnului. Pentru toate zilele vieții lui, el va fi dăruit Domnului.“

Și s‑au închinat acolo Domnului.

Nueva Versión Internacional (Castilian)

1 Samuel 1:1-28

Nacimiento de Samuel

1En la sierra de Efraín había un hombre zufita de Ramatayin.1:1 zufita de Ramatayin. Lit. de Ramatayin Zofín. Su nombre era Elcaná hijo de Jeroán, hijo de Eliú, hijo de Tohu, hijo de Zuf, efraimita. 2Elcaná tenía dos esposas. Una de ellas se llamaba Ana, y la otra, Penina. Esta tenía hijos, pero Ana no tenía ninguno.

3Cada año Elcaná salía de su pueblo para adorar al Señor Todopoderoso y ofrecerle sacrificios en Siló, donde Ofni y Finés, los dos hijos de Elí, oficiaban como sacerdotes del Señor. 4Cuando llegaba el día de ofrecer su sacrificio, Elcaná solía darles a Penina y a todos sus hijos e hijas la porción que les correspondía. 5Pero a Ana le daba una porción especial,1:5 especial. Alt. doble. pues la amaba a pesar de que el Señor la había hecho estéril. 6Penina, su rival, solía atormentarla para que se enojara, ya que el Señor la había hecho estéril.

7Cada año, cuando iban a la casa del Señor, sucedía lo mismo: Penina la atormentaba, hasta que Ana se ponía a llorar y ni comer quería. 8Entonces Elcaná, su esposo, le decía: «Ana, ¿por qué lloras? ¿Por qué no comes? ¿Por qué estás resentida? ¿Acaso no soy para ti mejor que diez hijos?»

9Una vez, estando en Siló, Ana se levantó después de la comida. Y a la vista del sacerdote Elí, que estaba sentado en su silla junto a la puerta del santuario del Señor, 10con gran angustia comenzó a orar al Señor y a llorar desconsoladamente. 11Entonces hizo este voto: «Señor Todopoderoso, si te dignas mirar la desdicha de esta sierva tuya, y si en vez de olvidarme te acuerdas de mí y me concedes un hijo varón, yo te lo entregaré para toda su vida, y nunca se le cortará el cabello».

12Como Ana estuvo orando largo rato ante el Señor, Elí se fijó en su boca. 13Sus labios se movían, pero, debido a que Ana oraba en voz baja, no se podía oír su voz. Elí pensó que estaba borracha, 14así que le dijo:

―¿Hasta cuándo te va a durar la borrachera? ¡Deja ya el vino!

15―No, mi señor; no he bebido ni vino ni cerveza. Soy solo una mujer angustiada que ha venido a desahogarse delante del Señor. 16No me tomes por una mala mujer. He pasado este tiempo orando debido a mi angustia y aflicción.

17―Vete en paz —respondió Elí—. Que el Dios de Israel te conceda lo que le has pedido.

18―Gracias. Ojalá favorezcas siempre a esta tu sierva.

Con esto, Ana se despidió y se fue a comer. Desde ese momento, su semblante cambió. 19Al día siguiente madrugaron y, después de adorar al Señor, volvieron a su casa en Ramá. Luego Elcaná se unió a su esposa Ana, y el Señor se acordó de ella. 20Ana concibió y, pasado un año, dio a luz un hijo y le puso por nombre Samuel,1:20 En hebreo, el nombre Samuel suena como la expresión que significa Dios oyó. pues dijo: «Al Señor se lo pedí».

Ana dedica a Samuel

21Cuando Elcaná volvió a salir con toda su familia para cumplir su promesa y ofrecer su sacrificio anual al Señor, 22Ana no lo acompañó.

―No iré hasta que el niño sea destetado —le explicó a su esposo—. Entonces lo llevaré para dedicarlo al Señor, y allí se quedará el resto de su vida.

23―Bien, haz lo que te parezca mejor —respondió su esposo Elcaná—. Quédate hasta que lo destetes, con tal de que el Señor cumpla su palabra.

Así pues, Ana se quedó en su casa y crio a su hijo hasta que lo destetó.

24Cuando dejó de amamantarlo, salió con el niño, a pesar de ser tan pequeño, y lo llevó a la casa del Señor en Siló. También llevó un becerro de tres años,1:24 un becerro de tres años (Qumrán, LXX, Siríaca); tres becerros (TM). una medida de harina y un odre de vino. 25Luego sacrificaron el becerro y presentaron el niño a Elí. 26Dijo Ana: «Mi señor, tan cierto como que tú vives, te juro que yo soy la mujer que estuvo aquí a tu lado orando al Señor. 27Este es el niño que yo le pedí al Señor, y él me lo concedió. 28Ahora yo, por mi parte, se lo entrego al Señor. Mientras el niño viva, estará dedicado a él». Entonces Elí1:28 Elí. Lit. él. se postró allí ante el Señor.