Psalmul 86
O rugăciune a lui David.
1Doamne, pleacă‑Ți urechea și răspunde‑mi,
căci sunt sărac și nevoiaș.
2Păzește‑mi sufletul, căci sunt credincios,
Dumnezeul meu, izbăvește‑l pe robul Tău care se încrede în Tine
3Stăpâne, arată‑Ți bunăvoința față de mine,
căci Te chem toată ziua.
4Înveselește sufletul robului Tău,
căci la Tine, Stăpâne, îmi înalț sufletul.
5Fiindcă Tu, Stăpâne, ești bun și iertător,
bogat în îndurare față de toți cei ce Te cheamă.
6Doamne, ia aminte la rugăciunea mea
și ascultă glasul cererii mele!
7Te chem în ziua necazului meu,
căci Tu îmi răspunzi.
8Stăpâne, nu este nimeni ca Tine între dumnezei
și nimic nu se aseamănă cu lucrările Tale!
9Toate neamurile, pe care le‑ai făcut,
vor veni să se închine înaintea Ta, Stăpâne,
și să‑Ți proslăvească Numele.
10Căci Tu ești mare și faci minuni;
numai Tu ești Dumnezeu!
11Doamne, învață‑mă calea Ta,
și voi umbla în adevărul Tău!
Dă‑mi o inimă neîmpărțită
ca să mă tem de Numele Tău.
12Îți mulțumesc
din toată inima mea, Stăpâne, Dumnezeul meu
proslăvesc Numele Tău pe vecie,
13căci mare este îndurarea Ta față de mine;
Tu mi‑ai scăpat sufletul din adâncimea Locuinței Morților!
14Dumnezeule, niște îngâmfați se ridică împotriva mea
și o comunitate de oameni groaznici caută să mă omoare,
oameni care nu țin seama de Tine.
15Tu însă, Stăpâne, ești un Dumnezeu milostiv și plin de har,
încet la mânie, plin de îndurare și credincioșie!
16Întoarce‑Te spre mine și arată‑Ți bunăvoința față de mine!
Dă tăria Ta robului Tău
și izbăvește‑l pe fiul roabei Tale!
17Înfăptuiește un semn care să arate bunătatea Ta față de mine,
ca astfel dușmanii mei să vadă și să fie făcuți de rușine
pentru că Tu, Doamne, m‑ai ajutat și m‑ai mângâiat.
Viens me sauver
1Prière de David.
Tends vers moi ton oreille, ╵Eternel, réponds-moi,
car je suis pauvre et affligé.
2Viens protéger ma vie, ╵car je te suis attaché.
Toi mon Dieu, sauve-moi : ╵je suis ton serviteur, ╵je me confie en toi.
3O Seigneur, fais-moi grâce !
Je crie vers toi sans cesse.
4Réjouis ton serviteur,
car c’est vers toi, Seigneur, ╵que je me porte.
5Car tu es bon, Seigneur, ╵et prompt à pardonner,
riche en amour ╵pour tous ceux qui t’invoquent.
6Ecoute ma prière, ╵ô Eternel !
Sois attentif ╵à mes supplications !
7Au jour de ma détresse, ╵c’est vers toi que je crie,
car tu me répondras.
8Parmi les dieux, Seigneur, ╵nul n’est semblable à toi !
Aucun ne pourrait accomplir ╵des œuvres semblables aux tiennes.
9Tous les peuples que tu as faits
viendront se prosterner ╵devant toi, ô Seigneur,
et ils te rendront gloire86.9 Cité en Ap 15.4..
10Car tu es grand, ╵et tu accomplis des prodiges !
C’est toi seul qui es Dieu.
11Enseigne-moi, ô Eternel, ╵la voie que tu veux que je suive,
et je me conduirai ╵selon ta vérité.
Accorde-moi un cœur ╵tel qu’il te craigne sans partage.
12De tout mon cœur, ╵je te louerai,
Seigneur mon Dieu, ╵je te rendrai ╵gloire à toujours.
13Car ton amour ╵pour moi est grand,
et toi, tu me délivres ╵du gouffre du séjour des morts.
14O Dieu, des hommes arrogants ╵se dressent contre moi,
une bande de violents ╵en veulent à ma vie.
Il n’y a pas de place ╵pour toi dans leurs pensées.
15Mais toi, Seigneur, ╵tu es un Dieu compatissant ╵et disposé à faire grâce ;
toi, tu es lent à la colère, ╵riche en amour fidèle86.15 Voir Ex 34.6 ; Né 9.17 ; Jr 2.13 ; Ps 103.8 ; 145.8..
16Tourne-toi donc vers moi ╵et fais-moi grâce !
Accorde-moi ta force, ╵à moi qui suis ton serviteur.
Oui, viens sauver ╵le fils de ta servante.
17Accorde-moi un signe ╵de ta bonté.
Que ceux qui me haïssent ╵le voient et soient couverts de honte !
Car c’est toi, Eternel, ╵qui es mon aide ╵et mon consolateur.
