Psalmul 49
Pentru dirijor. Al fiilor lui Korah. Un psalm.
1Ascultați lucrul acesta, toate popoarele!
Luați aminte, toți locuitorii lumii,
2fii ai lui Adam și fii ai omului,
cei bogați și cei nevoiași laolaltă!
3Gura mea va vorbi cuvinte înțelepte,
iar cugetarea inimii mele va fi cu pricepere.
4Îmi voi pleca urechea la un proverb;
îmi voi începe ghicitoarea în sunet de liră.
5De ce să mă tem în zilele rele,
când mă împresoară nelegiuirea urmăritorilor mei,
6a celor ce se încred în averile lor
și se laudă cu mulțimea bogățiilor lor?
7Cu siguranță un om nu‑l poate răscumpăra pe fratele său,
nici nu‑I poate da lui Dumnezeu prețul răscumpărării lui.
8Răscumpărarea sufletului său este atât de scumpă,
încât nu va putea plăti niciodată
9ca să trăiască pentru totdeauna
și să nu vadă groapa.
10Căci el vede că până și înțelepții mor;
iar cel nesăbuit și cel nătâng pier împreună
și își lasă averea altora.
11Mormintele lor le vor fi case pe vecie11 Sensul versului este nesigur.,
locuințe din generație în generație,
deși și‑au numit proprietățile după numele lor.
12Însă omul pus în cinste nu dăinuie;
el se aseamănă cu vitele pentru tăiere.
13Aceasta este calea celor ce se încred în ei13 Sau: în ei înșiși.
și a celor ce‑i urmează, care își găsesc plăcerea în vorbele13 Lit.: gura. lor.
14Sunt rânduiți pentru Locuința Morților, ca niște oi;
moartea îi va paște.
Cei drepți vor stăpâni peste ei dimineața.
Chipul lor se va veșteji în Locuința Morților,
departe de locuința lor.
15Dar Dumnezeu îmi va răscumpăra sufletul din mâna Locuinței Morților,
căci El mă va lua.15 Sau: mă va primi. Selah
16Nu te teme când se îmbogățește cineva,
când sporește gloria casei lui,
17căci nu ia nimic cu el la moartea sa;
gloria lui nu se coboară după el.
18Chiar dacă și‑a binecuvântat sufletul în timpul vieții lui,
– iar ei te laudă că ți‑ai făcut bine –,
19tot va merge la generația părinților lui,
și nu vor mai vedea lumina vreodată.
20Omul pus în cinste și fără pricepere
se aseamănă cu vitele pentru tăiere.
Salmo 49Sal 49 En el texto hebreo 49:1-20 se numera 49:2-21.
Al director musical. Salmo de los hijos de Coré.
1Oigan esto, pueblos todos;
escuchen, habitantes todos del mundo,
2tanto débiles como poderosos,
lo mismo los ricos que los pobres.
3Mi boca hablará con sabiduría;
la reflexión de mi corazón será muy inteligente.
4Inclinaré mi oído al proverbio;
propondré mi enigma al son del arpa:
5¿Por qué he de temer en tiempos de desgracia
cuando me rodee la maldad de mis opresores?
6¿Temeré a los que confían en sus riquezas
y se jactan de sus muchas posesiones?
7Nadie puede salvar a nadie
ni pagarle a Dios rescate por la vida.
8Tal rescate es muy costoso;
ningún pago es suficiente
9para vivir por siempre
sin ver la fosa.
10Nadie puede negar que todos mueren,
que sabios e insensatos perecen por igual
y que sus riquezas se dejan a otros.
11Aunque tuvieron tierras a su nombre,
sus tumbas serán49:11 sus tumbas serán (LXX y Siríaca); su interior será (TM). su hogar eterno,
su morada por todas las generaciones.
12La gente rica no perdura;
al igual que las bestias, perece.
13Tal es el destino de los que confían en sí mismos;
y el de sus seguidores que aprueban lo que ellos dicen. Selah
14Como ovejas guiadas por la muerte,
están destinados al sepulcro.49:14 al sepulcro. Lit. al Seol.
Sus cuerpos se consumirán allí,
lejos de sus mansiones suntuosas.
Por la mañana los justos prevalecerán sobre ellos.
15Pero Dios me rescatará de las garras de la muerte49:15 de la muerte. Lit. del Seol.
y con él me llevará. Selah
16No te asombre ver que alguien se enriquezca
y aumente el esplendor de su casa,
17porque al morir no se llevará nada
ni con él descenderá su esplendor.
18Aunque en vida se considere dichoso,
y la gente lo elogie por sus logros,
19irá a reunirse con sus ancestros,
sin que vuelva jamás a ver la luz.
20La gente rica carece de entendimiento;
al igual que las bestias, perece.
