Nouă Traducere În Limba Română

Proverbe 1:1-33

Prolog: scopul și tema cărții

1Proverbele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel,

2pentru a cunoaște înțelepciunea și îndrumarea,

pentru a înțelege cuvintele cunoașterii,

3pentru a primi îndrumare în ce privește înțelepciunea,

dreptatea, judecata și nepărtinirea,

4pentru a da prudență celui neștiutor4 Sau: celui nesăbuit. Termenul ebraic se referă la o anumită naivitate sau lipsă de experiență.,

iar tânărului – cunoștință și discernământ.

5Să asculte cel înțelept și el își va spori învățătura,

iar cel priceput să primească îndrumări,

6pentru a înțelege un proverb sau o pildă,

cuvintele înțelepților și ghicitorile lor.

7Teama de Domnul este începutul cunoașterii,

dar nebunii7 Termenul ebraic tradus cu nebun denotă, aici și aproape peste tot în VT, o persoană care alege să rămână deficientă din punct de vedere moral. disprețuiesc înțelepciunea și îndrumarea.

Îndemnuri pentru căutarea înțelepciunii

Avertizare împotriva ispitirii

8Ascultă, fiule, îndrumarea tatălui tău

și nu părăsi învățătura mamei tale.

9Căci ele vor fi o cunună plăcută pe capul tău

și un colier în jurul gâtului tău.

10Fiule, dacă niște păcătoși vor să te ademenească

nu accepta.

11Dacă vor spune: „Vino cu noi!

Să stăm la pândă ca să vărsăm sânge,

să întindem fără motiv curse celui nevinovat!

12Să‑i înghițim de vii ca Locuința Morților12 Ebr.: Șeol [peste tot în carte].

și întregi ca pe cei ce se coboară în groapă!

13Vom găsi tot felul de lucruri scumpe

și ne vom umple casele cu pradă.

14Pune partea ta cu noi14 Lit.: Aruncă sorțul tău între noi.

și vom avea un sac împreună!“

15Fiule, să nu mergi pe același drum cu ei,

abate‑ți piciorul de pe cărarea lor,

16căci picioarele lor aleargă spre rău

și se grăbesc să verse sânge.

17În zadar se aruncă lațul

înaintea ochilor tuturor păsărilor!

18Aceștia își pândesc însăși sângele lor,

își întind curse înseși sufletelor lor.

19Astfel sunt căile tuturor celor ce obțin câștig nedrept;

el va lua viața stăpânilor lui.

Chemarea înțelepciunii și consecințele respingerii ei

20Înțelepciunea strigă pe stradă,

își înalță glasul în piețe,

21cheamă de la capătul locurilor aglomerate,

își rostește cuvintele în fața porților cetății:

22„Naivilor, până când veți iubi naivitatea?

Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura

și vor urî nesăbuiții cunoașterea?

23Dacă v‑ați întoarce la mustrarea mea,

aș revărsa duhul meu peste voi

și v‑aș dezvălui cuvintele mele.

24Dar pentru că mă respingeți când vă chem,

iar când îmi întind mâna, nimeni nu ia seama,

25pentru că ignorați toate sfaturile mele

și nu acceptați mustrarea mea,

26de aceea și eu voi râde de nenorocirea voastră,

îmi voi bate joc de voi când groaza vă va ajunge,

27când groaza voastră va veni ca o distrugere,

și nenorocirea voastră va veni ca o vijelie,

când necazul și suferința vor veni peste voi.

28Atunci mă vor chema, dar nu voi răspunde;

mă vor căuta, dar nu mă vor găsi.

29Pentru că au urât cunoștința

și n‑au ales teama de Domnul,

30pentru că n‑au acceptat sfatul meu

și au disprețuit toate mustrările mele,

31de aceea se vor hrăni cu rodul căii lor

și se vor sătura cu roada planurilor lor.

32Căci necredincioșia îi ucide pe cei naivi

și mulțumirea de sine îi distruge pe cei nesăbuiți;

33dar cel ce mă ascultă va locui în siguranță,

va trăi liniștit, fără să‑l cuprindă groaza de vreun rău.“

Nueva Versión Internacional

Proverbios 1:1-33

Prólogo: Propósito y tema

1Proverbios de Salomón hijo de David, rey de Israel:

2para adquirir sabiduría y disciplina;

para discernir palabras de inteligencia;

3para recibir la corrección que dan la prudencia,

la rectitud, la justicia y la equidad;

4para infundir sagacidad en los inexpertos,

conocimiento y discreción en los jóvenes.

5Escuche esto el sabio, y aumente su saber;

reciba dirección el entendido,

6para discernir el proverbio y la parábola,

los dichos de los sabios y sus enigmas.

7El temor del Señor es el principio del conocimiento;

los necios desprecian la sabiduría y la disciplina.

Exhortaciones a buscar la sabiduría

Advertencia contra el engaño

8Hijo mío, escucha las correcciones de tu padre

y no abandones las enseñanzas de tu madre.

9Adornarán tu cabeza como una diadema;

adornarán tu cuello como un collar.

10Hijo mío, si los pecadores quieren engañarte,

no vayas con ellos.

11Estos te dirán:

«¡Ven con nosotros!

Acechemos a algún inocente

y démonos el gusto de matar a algún incauto;

12traguémonos a alguien vivo,

como se traga el sepulcro a la gente;

devorémoslo entero,

como devora la fosa a los muertos.

13Obtendremos toda clase de riquezas;

con el botín llenaremos nuestras casas.

14Comparte tu suerte con nosotros,

y compartiremos contigo lo que obtengamos».

15¡Pero no te dejes llevar por ellos,1:15 no … por ellos. Lit. no vayas por sus caminos. hijo mío!

¡Apártate de sus senderos!

16Pues corren presurosos a hacer lo malo;

¡tienen prisa por derramar sangre!

17De nada sirve tender la red

a la vista de todos los pájaros,

18pero aquellos acechan su propia vida1:18 vida. Lit. sangre.

y acabarán por destruirse a sí mismos.

19Así terminan los que van tras ganancias mal habidas;

por estas perderán la vida.

Advertencia contra el rechazo a la sabiduría

20Clama la sabiduría en las calles;

en los lugares públicos levanta su voz.

21Clama en las esquinas de calles transitadas;

a la entrada de la ciudad razona:

22«¿Hasta cuándo, muchachos inexpertos,

seguirán aferrados a su inexperiencia?

¿Hasta cuándo, ustedes los insolentes,

se complacerán en su insolencia?

¿Hasta cuándo, ustedes los necios,

aborrecerán el conocimiento?

23Respondan a mis reprensiones,

y yo les abriré mi corazón;1:23 les abriré mi corazón. Lit. derramaré mi espíritu.

les daré a conocer mis pensamientos.

24Como ustedes no me atendieron cuando los llamé,

ni me hicieron caso cuando les tendí la mano,

25sino que rechazaron todos mis consejos

y no acataron mis reprensiones,

26ahora yo me burlaré de ustedes

cuando caigan en desgracia.

Yo seré quien se ría de ustedes

cuando les sobrevenga el miedo,

27cuando el miedo les sobrevenga como una tormenta

y la desgracia los arrastre como un torbellino.

28»Entonces me llamarán, pero no les responderé;

me buscarán, pero no me encontrarán.

29Por cuanto aborrecieron el conocimiento

y no quisieron temer al Señor;

30por cuanto no siguieron mis consejos,

sino que rechazaron mis reprensiones,

31cosecharán el fruto de su conducta,

se hartarán con sus propias intrigas;

32¡su descarrío e inexperiencia los destruirán,

su complacencia y necedad los aniquilarán!

33Pero el que me obedezca vivirá tranquilo,

sosegado y sin temor del mal».