Psalmul 27
Al lui David
1Domnul este lumina și mântuirea mea;
de cine să mă tem?
Domnul este refugiul vieții mele;
de cine să‑mi fie frică?
2Când se apropie răufăcătorii de mine
ca să‑mi devoreze carnea,
tocmai ei, asupritorii și dușmanii mei,
se poticnesc și cad.
3Chiar dacă o armată și‑ar așeza tabăra împotriva mea,
inima mea nu s‑ar teme.
Chiar dacă s‑ar porni război împotriva mea,
chiar și atunci aș fi încrezător.
4Un singur lucru cer de la Domnul
și‑l caut cu stăruință:
să locuiesc în Casa Domnului
în toate zilele vieții mele,
ca să privesc frumusețea Domnului
și să‑L caut în Templul Lui.
5Căci El mă va ascunde în Coliba Sa în ziua cea rea,
mă va acoperi în locul tainic al Cortului Său
și mă va înălța pe o stâncă.
6Deja mi se înalță capul deasupra dușmanilor
care sunt în jurul meu.
De aceea voi aduce jertfe în Cortul Lui cu strigăte de bucurie.
Voi cânta și Îl voi lăuda pe Domnul.
7Doamne, ascultă‑mi glasul când Te chem,
arată‑Ți bunăvoința față de mine și răspunde‑mi!
8Inima îmi spune din partea Ta:
„Caută fața Mea!“8 Sau: Ție, inima mea, El îți spune: / „Caută fața Mea!“
Doamne, fața Ta o caut!
9Nu‑Ți ascunde fața de mine,
nu îndepărta cu mânie pe robul Tău!
Tu ai fost ajutorul meu.
Nu mă lăsa și nu mă părăsi,
Dumnezeul mântuirii mele!
10Căci tatăl meu și mama mea m‑au părăsit,
dar Domnul mă primește.10 Sau: Chiar dacă tatăl meu și mama mea m‑ar abandona, / Domnul m‑ar primi.
11Doamne, învață‑mă calea Ta,
condu‑mă pe cărarea cea netedă,
din cauza dușmanilor mei.
12Nu mă lăsa în voia vrăjmașilor mei,
căci împotriva mea se ridică niște martori mincinoși
care suflă violență.
13O, dacă n‑aș fi crezut că voi vedea bunătatea Domnului
pe pământul celor vii…!
14Nădăjduiește în Domnul!
Fii tare și încurajează‑ți inima!
Nădăjduiește în Domnul!
Salmo 27
Salmo de David.
1El Señor es mi luz y mi salvación;
¿a quién temeré?
El Señor es el baluarte de mi vida;
¿quién me asustará?
2Cuando los malvados avanzan contra mí
para devorar mis carnes,
cuando mis enemigos y adversarios me atacan,
son ellos los que tropiezan y caen.
3Aun cuando un ejército me asedie,
no temerá mi corazón;
aun cuando una guerra estalle contra mí,
yo mantendré la confianza.
4Una sola cosa pido al Señor
y es lo único que persigo:
habitar en la casa del Señor
todos los días de mi vida,
para contemplar la hermosura del Señor
y buscar orientación en su Templo.
5Porque en el día de la aflicción
él me resguardará en su morada;
al amparo de su santuario me protegerá
y me pondrá en alto sobre una roca.
6Me hará prevalecer
frente a los enemigos que me rodean;
en su santuario ofreceré sacrificios de alabanza
y cantaré y entonaré salmos al Señor.
7Oye, Señor, mi voz cuando a ti clamo;
compadécete de mí y respóndeme.
8El corazón me dice: «¡Busca su rostro!».27:8 El corazón … su rostro! (lectura probable); A ti dice mi corazón: «Busquen mi rostro» (TM).
Y yo, Señor, tu rostro busco.
9No escondas de mí tu rostro;
no rechaces, en tu enojo, a este siervo tuyo,
porque tú has sido mi ayuda.
No me desampares ni me abandones,
Dios de mi salvación.
10Aunque mi padre y mi madre me abandonen,
el Señor me acogerá.
11Guíame, Señor, por tu camino;
dirígeme por la senda de rectitud,
por causa de mis enemigos.
12No me entregues al capricho de mis adversarios,
pues contra mí se levantan testigos falsos
que respiran violencia.
13Pero de una cosa estoy seguro:
he de ver la bondad del Señor
en esta tierra de los vivientes.
14Pon tu esperanza en el Señor;
cobra ánimo y ármate de valor,
¡pon tu esperanza en el Señor!
