Psalmul 17
O rugăciune a lui David
1Ascultă‑mi, Doamne, cauza dreaptă,
ia aminte la strigătul meu!
Pleacă‑Ți urechea la rugăciunea mea
nerostită de buze înșelătoare!
2Să vină dinaintea Ta sentința dată mie!
Ochii Tăi să vadă ceea ce este drept!
3Când mi‑ai cercetat inima, când m‑ai vizitat noaptea,
când m‑ai verificat, n‑ai găsit nimic.
Gura mea n‑a trecut dincolo de ceea ce‑am gândit.
4Cu privire la faptele omului,
m‑am păzit de căile celor violenți,
după cuvântul buzelor Tale.
5Pașii mei au stat neclintiți pe cărările Tale;
nu mi s‑au clătinat picioarele.
6Eu Te chem, căci îmi răspunzi, Dumnezeule!
Pleacă‑Ți urechea spre mine! Ascultă‑mi cuvântul!
7Arată‑Ți marea îndurare,
Tu, Care prin dreapta Ta, îi scapi de împotrivitorii lor
pe cei ce caută adăpost.
8Păzește‑mă ca pe lumina ochilor,
ascunde‑mă la umbra aripilor Tale
9de cei răi, care vor să mă spulbere,
de dușmanii mei de moarte, care mă înconjoară.
10Ei sunt plini de grăsime;
gurile lor vorbesc cu aroganță.
11Acum îmi urmăresc pașii, mă înconjoară,
mă pândesc ca să mă doboare la pământ.
12Parcă ar fi un leu care tânjește să sfâșie,
un pui de leu care așteaptă în ascunziș.
13Ridică‑Te, Doamne, înfruntă‑l și trântește‑l!
Scapă‑mi sufletul de cel rău cu sabia Ta!
14Scapă‑mă Doamne, cu mâna Ta, de oameni,
de oamenii acestei lumi, a căror parte este în viața aceasta!
Tu le umpli pântecele cu comoara ta.
Fiii le sunt sătui și lasă copiilor lor belșugul14 Lit.: surplusul lor. lor.
15Însă eu, în dreptate, voi vedea fața Ta!
Când mă voi trezi, mă voi sătura de înfățișarea Ta.
Salmo 17
Oración de David.
1Señor, oye mi justo ruego;
escucha mi clamor;
presta oído a mi oración,
pues no sale de labios engañosos.
2Sé tú mi defensor,
pues tus ojos ven lo que es justo.
3Tú escudriñas mi corazón,
tú me examinas por las noches;
¡ponme, pues, a prueba,
que no hallarás en mí maldad alguna!
¡No pasarán por mis labios
4palabras como las de otra gente,
pues yo cumplo con tu palabra!
Del camino de la violencia
5he apartado mis pasos;
mis pies están firmes en tus sendas.
6A ti clamo, oh Dios, porque tú me respondes;
inclina a mí tu oído, y escucha mi oración.
7Tú, que salvas con tu diestra
a los que buscan escapar de sus adversarios,
dame una muestra de tu gran amor.
8Cuídame como a la niña de tus ojos;
escóndeme, bajo la sombra de tus alas,
9de los malvados que me atacan,
de los enemigos que me han cercado.
10Han cerrado su insensible corazón,
y profieren insolencias con su boca.
11Vigilan de cerca mis pasos,
prestos a derribarme.
12Parecen leones ávidos de presa,
leones que yacen al acecho.
13¡Vamos, Señor, enfréntate a ellos!
¡Derrótalos!
¡Con tu espada rescátame de los malvados!
14¡Con tu mano, Señor, sálvame de estos mortales
que no tienen más herencia que esta vida!
Con tus tesoros les has llenado el vientre,
sus hijos han tenido abundancia,
y hasta ha sobrado para sus descendientes.
15Pero yo en justicia contemplaré tu rostro;
me bastará con verte cuando despierte.
