Psalmul 144
Al lui David.
1Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea,
Cel Ce‑mi deprinde mâinile pentru luptă
și degetele pentru război,
2Binefăcătorul2 Vezi nota de la 5:7. meu, Fortăreața mea,
Întăritura mea, Izbăvitorul meu,
Scutul meu și Cel în Care mă adăpostesc,
Cel Care‑mi supune poporul!
3Doamne, ce este omul, ca să iei cunoștiință de el,
și fiul omului, ca să te gândești la el?
4Omul este ca o suflare,
iar zilele lui sunt ca umbra care trece.
5Doamne, pleacă‑Ți cerurile și coboară;
atinge munții, ca să fumege!
6Aprinde fulgerul și împrăștie‑i pe dușmanii mei;
aruncă săgețile Tale și pune‑i pe fugă!
7Întinde‑Ți mâna din înălțime!
Scapă‑mă și izbăvește‑mă
din apele cele mari,
din mâna fiilor celui străin,
8a căror gură vorbește nimicuri8, 11 Sau: minciuni.
și a căror dreaptă este înșelătoare!
9Dumnezeule, Îți voi cânta o cântare nouă!
Voi cânta spre lauda Ta cu lira cu zece coarde,
10Ție, Care le dai regilor victoria,
Care îl scapi pe David, robul Tău, de o sabie distrugătoare!
11Numai scapă‑mă, izbăvește‑mă
din mâna fiilor celui străin,
a căror gură vorbește nimicuri
și a căror dreaptă este înșelătoare!
12Atunci fiii noștri, în tinerețea lor,
vor fi ca niște plante bine crescute.
Fiicele noastre vor fi ca niște stâlpi sculptați
pentru structura unui palat.
13Grânarele noastre vor fi pline,
gemând de tot felul de roade.
Turmele noastre ni se vor înmulți cu miile
și cu zecile de mii pe pășunile noastre.
14Vitele noastre vor fi bine hrănite;14 Sensul versului ebraic este nesigur.
nu vom avea parte nici de spărturi de ziduri,
nici de înrobire,
nici de țipăt pe ulițele noastre.
15Ferice de poporul care are parte de acestea!
Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!
Salmo 144
Salmo de David.
1Louvem o Senhor, a minha rocha,
que prepara as minhas mãos para a batalha
e os meus dedos para a guerra!
2A sua bondade é o meu lugar forte;
ele é a minha perfeita segurança e o meu libertador.
É para mim como um escudo,
atrás do qual me adianto sem medo.
Se o meu povo me está sujeito, só a ele o devo!
3Senhor, que é o homem,
para que te interesses por ele?
Que é o ser humano, para que o consideres?
4Vale tanto como um sopro!
Os dias da sua vida vão-se como a sombra que passa.
5Inclina-te, Senhor, desde os céus, e vem!
As montanhas deitarão fumo, quando lhes tocares.
6Os teus inimigos serão derrotados,
quando lhes lançares os teus raios
e os destruíres com as tuas armas certeiras.
7Estende, lá do alto, as tuas mãos!
Salva-me das águas profundas e tira-me delas,
assim como das mãos dessa gente estrangeira!
8A sua boca está cheia de nulidades;
a sua habilidade está só na falsidade.
9Cantar-te-ei um novo cântico, ó Deus,
acompanhado de harpa de dez cordas.
10Porque tu dás vitória aos reis.
Livrarás o teu servo David da espada mortal.
11Livra-me das mãos dessa gente que te é estranha;
gente mentirosa, cuja força só consiste na maldade.
12Para que os nossos filhos sejam bem desenvolvidos,
na sua mocidade, como plantas viçosas,
e as nossas filhas, belas e graciosas,
como as colunas esculpidas dum palácio.
13Para que nunca nos faltem recursos na vida
e tenhamos gado que forneça carne em abundância.
14Que os nossos animais sejam fortes para o trabalho
e haja segurança no nosso meio;
sem assaltos, sem fugas, sem gritos nas ruas!
15Feliz o povo que pode viver assim!
Feliz é o povo cujo Deus é o Senhor!
