Psalmul 139
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.
1Doamne, Tu mă cercetezi și mă cunoști!
2Tu știi când stau jos și când mă ridic
și, de departe, îmi cunoști gândurile.
3Tu îmi cercetezi cărarea și culcușul,
și toate căile mi le știi îndeaproape.
4Căci nici nu‑mi ajunge cuvântul pe limbă
și iată că Tu, Doamne, îl și cunoști pe de‑a‑ntregul.
5Tu mă învălui pe dinapoi și pe dinainte
și‑Ți pui mâna peste mine.
6O asemenea cunoștință este prea minunată pentru mine:
este atât de înaltă, încât nu o pot pricepe.
7Unde să plec dinaintea Duhului Tău,
unde să fug dinaintea feței Tale?
8Dacă mă sui în cer, Tu ești acolo!
Dacă îmi întind patul în Locuința Morților, iată‑Te și acolo!
9Purtat de aripile zorilor,
mă așez la capătul mării,
10dar și acolo mâna Ta mă conduce,
și dreapta Ta mă apucă.
11Dacă aș spune: „Sigur întunericul mă va ascunde,
iar lumina dimprejurul meu se va preface în noapte“,
12nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine;
noaptea luminează ca ziua,
iar întunericul este ca lumina.
13Căci Tu mi‑ai întocmit rărunchii;
m‑ai țesut în pântecul mamei mele.
14Îți mulțumesc că sunt o făptură atât de minunată
– minunate sunt lucrările Tale! –
și sufletul meu știe foarte bine lucrul acesta.
15Oasele mele nu erau ascunse de Tine
când am fost făcut într‑un loc ascuns,
când am fost țesut în cele mai de jos locuri ale pământului.
16Când eram doar un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau,
iar în Cartea Ta erau scrise toate zilele care mi‑au fost hotărâte
mai înainte să existe vreuna din ele.
17Cât de greu de pătruns îmi sunt gândurile Tale, Dumnezeule!
Cât de mare este numărul lor!
18Când le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip.
Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.
19Dumnezeule, de l‑ai ucide pe cel rău!
Depărtați‑vă de la mine oameni ai sângelui!
20Ei, care vorbesc de Tine în chip nelegiuit,
dușmanii Tăi, care Îți folosesc Numele în mod nesăbuit!
21Să nu‑i urăsc pe cei ce Te urăsc, Doamne?
Să nu‑mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
22Îi urăsc cu o ură desăvârșită:
pentru mine, ei sunt niște dușmani.
23Cercetează‑mă, Dumnezeule, și cunoaște‑mi inima,
încearcă‑mă și cunoaște‑mi frământările!
24Vezi dacă sunt pe o cale idolatră24 Sau: pe o cale a durerii, probabil cu sensul de mod de viață păcătos care provoacă durere.
și condu‑mă pe calea veșniciei24 Sau: pe calea din vechime, cu referire, probabil, la principiile morale stabilite de Dumnezeu la începutul istoriei lui Israel.!
To the chief Musician, A Psalm of David.
1O LORD, thou hast searched me, and known me.
2Thou knowest my downsitting and mine uprising, thou understandest my thought afar off.
3Thou compassest my path and my lying down, and art acquainted with all my ways.139.3 compassest: or, winnowest
4For there is not a word in my tongue, but, lo, O LORD, thou knowest it altogether.
5Thou hast beset me behind and before, and laid thine hand upon me.
6Such knowledge is too wonderful for me; it is high, I cannot attain unto it.
7Whither shall I go from thy spirit? or whither shall I flee from thy presence?
8If I ascend up into heaven, thou art there: if I make my bed in hell, behold, thou art there.
9If I take the wings of the morning, and dwell in the uttermost parts of the sea;
10Even there shall thy hand lead me, and thy right hand shall hold me.
11If I say, Surely the darkness shall cover me; even the night shall be light about me.
12Yea, the darkness hideth not from thee; but the night shineth as the day: the darkness and the light are both alike to thee.139.12 hideth…: Heb. darkeneth not139.12 the darkness and…: Heb. as is the darkness, so is the light
13For thou hast possessed my reins: thou hast covered me in my mother’s womb.
14I will praise thee; for I am fearfully and wonderfully made: marvellous are thy works; and that my soul knoweth right well.139.14 right…: Heb. greatly
15My substance was not hid from thee, when I was made in secret, and curiously wrought in the lowest parts of the earth.139.15 substance: or, strength, or, body
16Thine eyes did see my substance, yet being unperfect; and in thy book all my members were written, which in continuance were fashioned, when as yet there was none of them.139.16 all…: Heb. all of them139.16 which…: or, what days they should be fashioned
17How precious also are thy thoughts unto me, O God! how great is the sum of them!
18If I should count them, they are more in number than the sand: when I awake, I am still with thee.
19Surely thou wilt slay the wicked, O God: depart from me therefore, ye bloody men.
20For they speak against thee wickedly, and thine enemies take thy name in vain.
21Do not I hate them, O LORD, that hate thee? and am not I grieved with those that rise up against thee?
22I hate them with perfect hatred: I count them mine enemies.
23Search me, O God, and know my heart: try me, and know my thoughts:
24And see if there be any wicked way in me, and lead me in the way everlasting.139.24 wicked…: Heb. way of pain, or, grief
