Psalmul 139
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.
1Doamne, Tu mă cercetezi și mă cunoști!
2Tu știi când stau jos și când mă ridic
și, de departe, îmi cunoști gândurile.
3Tu îmi cercetezi cărarea și culcușul,
și toate căile mi le știi îndeaproape.
4Căci nici nu‑mi ajunge cuvântul pe limbă
și iată că Tu, Doamne, îl și cunoști pe de‑a‑ntregul.
5Tu mă învălui pe dinapoi și pe dinainte
și‑Ți pui mâna peste mine.
6O asemenea cunoștință este prea minunată pentru mine:
este atât de înaltă, încât nu o pot pricepe.
7Unde să plec dinaintea Duhului Tău,
unde să fug dinaintea feței Tale?
8Dacă mă sui în cer, Tu ești acolo!
Dacă îmi întind patul în Locuința Morților, iată‑Te și acolo!
9Purtat de aripile zorilor,
mă așez la capătul mării,
10dar și acolo mâna Ta mă conduce,
și dreapta Ta mă apucă.
11Dacă aș spune: „Sigur întunericul mă va ascunde,
iar lumina dimprejurul meu se va preface în noapte“,
12nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine;
noaptea luminează ca ziua,
iar întunericul este ca lumina.
13Căci Tu mi‑ai întocmit rărunchii;
m‑ai țesut în pântecul mamei mele.
14Îți mulțumesc că sunt o făptură atât de minunată
– minunate sunt lucrările Tale! –
și sufletul meu știe foarte bine lucrul acesta.
15Oasele mele nu erau ascunse de Tine
când am fost făcut într‑un loc ascuns,
când am fost țesut în cele mai de jos locuri ale pământului.
16Când eram doar un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau,
iar în Cartea Ta erau scrise toate zilele care mi‑au fost hotărâte
mai înainte să existe vreuna din ele.
17Cât de greu de pătruns îmi sunt gândurile Tale, Dumnezeule!
Cât de mare este numărul lor!
18Când le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip.
Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.
19Dumnezeule, de l‑ai ucide pe cel rău!
Depărtați‑vă de la mine oameni ai sângelui!
20Ei, care vorbesc de Tine în chip nelegiuit,
dușmanii Tăi, care Îți folosesc Numele în mod nesăbuit!
21Să nu‑i urăsc pe cei ce Te urăsc, Doamne?
Să nu‑mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
22Îi urăsc cu o ură desăvârșită:
pentru mine, ei sunt niște dușmani.
23Cercetează‑mă, Dumnezeule, și cunoaște‑mi inima,
încearcă‑mă și cunoaște‑mi frământările!
24Vezi dacă sunt pe o cale idolatră24 Sau: pe o cale a durerii, probabil cu sensul de mod de viață păcătos care provoacă durere.
și condu‑mă pe calea veșniciei24 Sau: pe calea din vechime, cu referire, probabil, la principiile morale stabilite de Dumnezeu la începutul istoriei lui Israel.!
Salmo 139139:0 Salmo 139 Ang ulohan sa Hebreo: Ang awit alang sa maestro sa mga mag-aawit. Awit kini ni David.
Ang Hingpit nga Kahibalo ug Pag-atiman sa Dios
1Ginoo, gisusi mo ako ug nakaila ka kanako.
2Nahibalo ka kon kanus-a ako molingkod o motindog.
Bisan anaa ikaw sa halayo nasayod ka sa tanan kong ginahunahuna.
3Ginabantayan mo ako sa akong paglakaw ug pagpahulay.
Nahibalo ka sa tanan kong ginahimo.
4Ginoo, bisan wala pa ako makasulti, nahibaloan mo nang daan ang akong isulti.
5Anaa ka sa akong palibot,
ug gipanalipdan mo ako sa imong gahom.
6Ang imong kaalam labihan gayod ka katingalahan alang kanako;
dili ko kini matugkad.
7Asa man ako moadto aron makaikyas sa imong Espiritu?139:7 Espiritu: o, espiritu; o, gahom.
Makatago ba ako sa imong presensya?
8Kon mosaka ako sa langit, atua ka;
kon moadto ako sa dapit sa mga patay, atua ka usab.
9Kon molupad ako paingon sa sidlakan o mopuyo sa kinalayoan nga dapit sa kasadpan,
10atua ka gihapon didto sa pag-agak ug pagtabang kanako.
11Kon hangyoon ko ang kangitngit sa pagtabon kanako,
ug ang kahayag nga naglibot kanako nga mahimong gabii,
12apan bisan ang kangitngit dili ngitngit alang kanimo,
ug ang gabii sama ra kahayag sa adlaw.
Kay ang kangitngit ug ang kahayag managsama ra alang kanimo.
13Nakaila ka kanako kay ikaw ang naghimo kanako.
Ikaw ang nagaumol kanako didto sa tagoangkan sa akong inahan.
14Gidayeg ko ikaw kay katingalahan gayod ang pagkahimo mo kanako.
Katingalahan ang imong mga buhat, ug nasayod gayod ako niini.
15Nakita mo ang akong mga bukog sa dihang gihimo ako sa tago sulod sa tagoangkan sa akong inahan.139:15 sulod… inahan: sa literal, sa kinahiladman sa yuta.
16Nakita mo na ako sa wala pa ako maporma.
Ang gitagal nga mga adlaw sa akong kinabuhi nahisulat na sa imong libro, bisan wala pa kini magsugod.
17O Dios, dili ko matugkad ang imong hunahuna;139:17 dili… hunahuna: o, bililhon kaayo alang kanako ang imong mga katuyoan.
labihan kini kadaghan.
18Kon ihapon ko kini, daghan pa kini kay sa balas.
Sa akong pagmata ang akong hunahuna anaa gihapon kanimo.139:18 Sa akong pagmata… kanimo: o, Kon ihapon ko man gayod kining tanan, kinahanglan mabuhi ako ug sama kanimo kadugay.
19O Dios, hinaut nga pamatyon mo ang mga tawong daotan!
Hinaut nga magpalayo kanako ang mga tawong motapos sa kinabuhi sa uban.
20Nagasulti sila ug daotan batok kanimo.
Gipanamastamasan nila ang imong ngalan.
21Ginoo, gikasilagan ko ang mga nasilag kanimo.
Gikapungtan ko ang nakigbatok kanimo.
22Labihan gayod ang akong kapungot kanila;
giisip ko silang akong mga kaaway.
23Susiha ako, O Dios, aron mahibaloan mo kon unsay anaa sa akong kasingkasing.
Sulayi ako, aron mahibaloan mo kon unsay anaa sa akong hunahuna.
24Tan-awa kon may nahimo ba akong daotan,
ug agaka ako sa dalan nga angay kong agian hangtod sa kahangtoran.
