Nouă Traducere În Limba Română

Iov 1:1-22

Prolog

1Era un om în țara Uț, al cărui nume era Iov. Omul acesta era integru și drept. El se temea de Dumnezeu și se ferea de rău. 2I s‑au născut șapte fii și trei fiice. 3El avea șapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgărițe și un număr mare de servitori. Era cel mai însemnat om dintre toți fiii Răsăritului. 4Fiii lui obișnuiau să meargă și să țină câte un ospăț în casa fiecăruia, în ziua cuvenită lui. Ei le chemau și pe cele trei surori ale lor ca să mănânce și să bea împreună cu ei. 5Când zilele fiecărui ospăț ajungeau la sfârșit, Iov îi chema și îi sfințea5 Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică).. El se scula dis‑de‑dimineață și aducea arderi‑de‑tot pentru fiecare dintre ei, zicând: „Poate că fiii mei au păcătuit și L‑au blestemat pe Dumnezeu în inimile lor.“ Așa făcea Iov în fiecare zi.

Primul necaz al lui Iov

6Într‑o zi, fiii6 LXX: îngerii; vezi și 2:1. lui Dumnezeu au venit pentru a se înfățișa înaintea Domnului. Satan6 Satan înseamnă vrăjmaș sau acuzator. Peste tot, în Iov, cuvântul este însoțit de articolul hotărât, spre deosebire de 1 Cron. 21:1; [peste tot în carte]. a venit și el în mijlocul lor.

7Domnul l‑a întrebat pe Satan:

– De unde vii?

Satan i‑a răspuns Domnului și a zis:

– De la cutreierarea pământului și de la plimbarea ce am făcut‑o pe întinsul lui.

8Domnul l‑a întrebat pe Satan:

– Ți‑ai îndreptat inima asupra robului Meu Iov?8 Lit.: Ți‑ai pus inima pe robul Meu Iov? Nu mai este nimeni ca el pe pământ, un om integru, drept, care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău.

9Atunci Satan I‑a răspuns Domnuluiși a zis:

– Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? 10Nu ai pus tu un gard de protecție în jurul lui, în jurul casei lui și în jurul a tot ce este al lui? Tu ai binecuvântat lucrul mâinilor lui și averile lui i s‑au înmulțit în țară. 11Dar ia întinde‑Ți mâna și atinge‑Te de tot ce are, și vei vedea dacă nu Te va blestema în față.

12Domnul i‑a zis lui Satan:

– Iată, îți dau pe mână tot ceea ce are, numai asupra lui să nu‑ți întinzi mâna!

Atunci Satan a plecat dinaintea Domnului.

13Într‑o zi, în timp ce fiii și fiicele sale mâncau și beau vin în casa fratelui lor, cel întâi născut, 14a venit la Iov un mesager care i‑a zis: „În timp ce boii tăi erau la plug, iar măgărițele pășteau lângă ei, 15niște șabeeni15 Probabil arabi din Șeba. s‑au năpustit asupra lor, i‑au luat, iar pe slujitori i‑au trecut prin ascuțișul sabiei. Doar eu am scăpat ca să te înștiințez.“ 16În timp ce acesta încă vorbea, un altul a venit și i‑a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din ceruri și a ars oile și slujitorii și i‑a mistuit. Doar eu am scăpat ca să te înștiințez.“ 17În timp ce acesta încă vorbea, a venit un altul și i‑a zis: „Niște caldeeni17 Popor beduin până în sec. XI–X î.Cr., când se așază în sudul Mesopotamiei, devenind mai târziu nucleul Imperiului Babilonian., împărțiți în trei cete, au năvălit, ți‑au luat cămilele, iar pe slujitori i‑au trecut prin ascuțișul sabiei. Doar eu am scăpat ca să te înștiințez.“ 18În timp ce acesta încă vorbea, a venit un altul și i‑a zis: „Fiii și fiicele tale mâncau și beau vin în casa fratelui lor mai mare, întâiul născut. 19Și iată că un vânt puternic a suflat dinspre pustie, a izbit în cele patru colțuri ale casei și astfel casa s‑a prăbușit peste tineri și au murit. Doar eu am scăpat ca să te înștiințez.“

20Atunci Iov s‑a ridicat, și‑a sfâșiat mantia și și‑a ras capul. Apoi s‑a aruncat la pământ, s‑a închinat 21și a zis:

„Gol am ieșit din pântecul mamei mele

și gol mă voi întoarce în pământ21 Lit.: acolo.!

Domnul a dat, Domnul a luat,

fie Numele Domnului binecuvântat!“

22În toate acestea Iov n‑a păcătuit și n‑a pus nenorocirea pe seama lui Dumnezeu.

Ang Pulong Sa Dios

Job 1:1-22

Ang Matarong nga Kinabuhi ni Job

1May usa ka tawo nga ginganlag Job, nga nagpuyo sa yuta sa Uz. Matarong ug walay ikasaway sa iyang kinabuhi. Nagatahod siya sa Dios ug nagalikay sa paghimo ug daotan. 2Aduna siyay pito ka anak nga lalaki ug tulo ka anak nga babaye. 3Aduna siyay 7,000 ka mga karnero, 3,000 ka mga kamelyo, 500 ka parisan nga mga baka, ug 500 ka mga bayeng asno. Aduna usab siyay daghang mga sulugoon. Siya ang pinakaadunahan sa tanang mga tawo dapit sa sidlakan sa Israel.

4Nabatasan na sa iyang mga anak nga lalaki nga magpuli-puli sila ug pakombira sa ilang matag ka pinuy-anan ug patambongon nila ang ilang tulo ka mga igsoong babaye. 5Sa matag human sa kombira, maghalad gayod si Job aron mahinloan ang iyang mga anak. Sayo pa siyang mobangon ug maghalad sa mga halad nga sinunog alang sa tagsa-tagsa niya ka mga anak kay naghunahuna siya nga basig nakasala ang iyang mga anak ug nakasulti ug daotan batok sa Dios. Mao kini kanunay ang ginahimo ni Job.

Ang Unang Pagsulay kang Job

6Usa ka adlaw, nagtigom ang mga anghel1:6 mga anghel: sa literal, mga anak sa Dios. sa presensya sa Ginoo, ug nagauban kanila si Satanas. 7Miingon ang Ginoo kang Satanas, “Asa ka gikan?” Mitubag si Satanas sa Ginoo, “Naglibot-libot ako sa kalibotan.” 8Miingon ang Ginoo kaniya, “Nakamatikod ka ba sa akong alagad nga si Job? Walay sama kaniya sa kalibotan. Matarong siya ug walay ikasaway sa iyang kinabuhi. Nagatahod siya kanako ug nagalikay sa paghimo ug daotan.” 9Mitubag si Satanas, “Gitahod ka lang niya tungod kay gipanalanginan mo man siya. 10Gipanalipdan mo siya ug ang iyang panimalay, apil ang tanan niyang kabtangan. Gipanalanginan mo ang tanan niyang gibuhat, busa midaghan ang iyang kahayopan sa tibuok kayutaan. 11Apan kuhaa gani ang tanang anaa kaniya ug sigurado gayod nga tunglohon ka niya.” 12Miingon ang Ginoo kang Satanas, “Sige, kuhaa ang tanan nga anaa kaniya, apan ayaw siyag hilabti.” Busa mibiya si Satanas sa presensya sa Ginoo.

13Usa ka adlaw, samtang nagkombira ang mga anak ni Job sa balay sa ilang kamagulangang igsoon, 14may miabot nga usa ka tawo ngadto kang Job ug nagbalita, “Samtang nagadaro kami gamit ang imong mga baka ug nagasabsab ang imong mga asno duol kanamo, 15kalit lang kaming gisulong sa mga Sabeanhon. Gipangkuha nila ang mga kahayopan, ug gipamatay ang imong mga sulugoon. Ako ra gayoy nakaikyas aron sa pagsugilon kanimo.”

16Samtang nagsulti pa ang maong tawo, may laing tawo nga miabot ug nagbalita, “Naigo sa kilat ang imong mga karnero ug ang mga magbalantay niini. Ako ra gayoy nakaikyas aron sa pagsugilon kanimo.”

17Samtang nagsulti pa ang maong tawo, may lain na usab nga miabot ug nagbalita, “Gisulong kami sa tulo ka grupo sa mga Kaldeanhon. Gipanguha nila ang imong mga kamelyo ug gipamatay ang akong kaubang mga sulugoon. Ako ra gayoy nakaikyas aron sa pagsugilon kanimo.”

18Samtang nagsulti pa ang maong tawo, may lain na usab nga miabot ug nagbalita, “Samtang nagkombira ang imong mga anak didto sa balay sa ilang kamagulangan nga igsoon, 19kalit lang nga mihapak ang makusog nga hangin gikan sa disyerto, ug nabungkag ang tibuok balay. Nalumpagan ang imong mga anak ug nangamatay sila. Ako ra gayoy nakaikyas aron sa pagsugilon kanimo.”

20Pagkadungog niadto ni Job, mitindog siya ug gigisi niya ang iyang bisti. Unya gikiskisan niya ang iyang ulo ug mihapa sa yuta sa pagsimba sa Ginoo. 21Miingon siya, “Natawo ako nga walay dala ug mamatay usab ako nga walay dala. Ang Ginoo ang naghatag sa tanan nga anaa kanako, ug siya usab ang nagbawi. Dayegon ang ngalan sa Ginoo!” 22Luyo niining tanan, wala makasala si Job ug wala niya basola ang Dios.