Psalmul 137
1Pe malurile râurilor Babilonului,
stăteam jos și plângeam amintindu‑ne de Sion.
2Ne atârnaserăm lirele
în sălciile din ținutul acela,
3căci acolo, cei ce ne‑au luat captivi ne cereau cântări,
asupritorii noștri ne cereau bucurie:
„Cântați‑ne din cântările Sionului!“
4Cum să cântăm noi cântările Domnului
pe un pământ străin?
5Ierusalime, dacă te voi uita,
să‑și uite și dreapta mea destoinicia!
6Limba mea să se lipească de cerul gurii mele,
dacă nu‑mi voi aminti de tine
și dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!
7Doamne, adu‑Ți aminte de fiii lui Edom,
care, în ziua distrugerii Ierusalimului,
ziceau: „Radeți!
Radeți tot până la temelie!“
8Fiică distrusă8 Sau: distrugătoare. a Babilonului!
Ferice de acela care‑ți va răsplăti
ceea ce ne‑ai făcut!
9Ferice de cel ce‑i va apuca pe copiii tăi
și‑i va zdrobi de stâncă!
1By the rivers of Babylon, there we sat down, yea, we wept, when we remembered Zion.
2We hanged our harps upon the willows in the midst thereof.
3For there they that carried us away captive required of us a song; and they that wasted us required of us mirth, saying, Sing us one of the songs of Zion.137.3 a song: Heb. the words of a song137.3 wasted…: Heb. laid us on heaps
4How shall we sing the LORD’s song in a strange land?137.4 strange…: Heb. land of a stranger?
5If I forget thee, O Jerusalem, let my right hand forget her cunning.
6If I do not remember thee, let my tongue cleave to the roof of my mouth; if I prefer not Jerusalem above my chief joy.137.6 my chief…: Heb. the head of my joy
7Remember, O LORD, the children of Edom in the day of Jerusalem; who said, Rase it, rase it, even to the foundation thereof.137.7 Rase it: Heb. Make bare
8O daughter of Babylon, who art to be destroyed; happy shall he be, that rewardeth thee as thou hast served us.137.8 destroyed: Heb. wasted137.8 rewardeth…: Heb. recompenseth unto thee thy deed which thou didst to us
9Happy shall he be, that taketh and dasheth thy little ones against the stones.137.9 the stones: Heb. the rock
