Psalmul 137
1Pe malurile râurilor Babilonului,
stăteam jos și plângeam amintindu‑ne de Sion.
2Ne atârnaserăm lirele
în sălciile din ținutul acela,
3căci acolo, cei ce ne‑au luat captivi ne cereau cântări,
asupritorii noștri ne cereau bucurie:
„Cântați‑ne din cântările Sionului!“
4Cum să cântăm noi cântările Domnului
pe un pământ străin?
5Ierusalime, dacă te voi uita,
să‑și uite și dreapta mea destoinicia!
6Limba mea să se lipească de cerul gurii mele,
dacă nu‑mi voi aminti de tine
și dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!
7Doamne, adu‑Ți aminte de fiii lui Edom,
care, în ziua distrugerii Ierusalimului,
ziceau: „Radeți!
Radeți tot până la temelie!“
8Fiică distrusă8 Sau: distrugătoare. a Babilonului!
Ferice de acela care‑ți va răsplăti
ceea ce ne‑ai făcut!
9Ferice de cel ce‑i va apuca pe copiii tăi
și‑i va zdrobi de stâncă!
第 137 篇
被掳者的哀歌
1我们坐在巴比伦河畔，
想起锡安禁不住凄然泪下。
2我们把琴挂在柳树上。
3俘虏我们的人要我们唱歌，
掳掠我们的人要我们歌唱，说：
“给我们唱一首锡安的歌。”
4我们流落异邦，
怎能唱颂赞耶和华的歌呢？
5耶路撒冷啊，倘若我忘了你，
情愿我的右手无法再拨弄琴弦；
6倘若我忘了你，
不以你为我的至爱，
情愿我的舌头不能再歌唱。
7耶和华啊，
求你记住耶路撒冷沦陷时以东人的行径。
他们喊道：
“拆毁这城，把它夷为平地！”
8巴比伦城啊，
你快要灭亡了，
那向你以牙还牙为我们复仇的人有福了！
9那抓住你的婴孩摔在石头上的人有福了！
