Psalmul 137
1Pe malurile râurilor Babilonului,
stăteam jos și plângeam amintindu‑ne de Sion.
2Ne atârnaserăm lirele
în sălciile din ținutul acela,
3căci acolo, cei ce ne‑au luat captivi ne cereau cântări,
asupritorii noștri ne cereau bucurie:
„Cântați‑ne din cântările Sionului!“
4Cum să cântăm noi cântările Domnului
pe un pământ străin?
5Ierusalime, dacă te voi uita,
să‑și uite și dreapta mea destoinicia!
6Limba mea să se lipească de cerul gurii mele,
dacă nu‑mi voi aminti de tine
și dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!
7Doamne, adu‑Ți aminte de fiii lui Edom,
care, în ziua distrugerii Ierusalimului,
ziceau: „Radeți!
Radeți tot până la temelie!“
8Fiică distrusă8 Sau: distrugătoare. a Babilonului!
Ferice de acela care‑ți va răsplăti
ceea ce ne‑ai făcut!
9Ferice de cel ce‑i va apuca pe copiii tăi
și‑i va zdrobi de stâncă!
Dwom 137
1Babilonia nsubɔntene ho, ɛhɔ na yɛtena suiɛ
ɛberɛ a yɛkaee Sion no.
2Ɛhɔ nsukakye nnua so
na yɛde yɛn asankuo sensɛneeɛ,
3ɛhɔ na yɛn nnommumfafoɔ bisaa yɛn nnwom,
yɛn ahohiahiafoɔ pɛɛ yɛn hɔ ahurisie nnwom;
wɔkaa sɛ, “Monto Sion nnwom baako mma yɛn!”
4Ɛbɛyɛ dɛn na yɛatumi ato Awurade nnwom
ɛberɛ a yɛwɔ ananafoɔ asase so?
5Ao Yerusalem, sɛ mewerɛ firi wo a
ma me nsa nifa werɛ mfiri sankubɔ.
6Sɛ mankae wo sɛ mʼanigyedeɛ kɛseɛ pa ara a,
ma me tɛkrɛma nka mfam mʼanomu.
7Ao Awurade, kae deɛ Edomfoɔ yɛeɛ
wɔ ɛda a Yerusalem hwee ase no.
Wɔteam sɛ, “Monnwiri,
monnwiri ngu fam nkɔka nʼafapem!”
8Ao Babilonia babaa a wɔahyɛ sɛ wɔbɛsɛe wo,
nhyira nka deɛ ɔtua wo ka
wɔ deɛ wode ayɛ yɛn so.
9Nhyira nka deɛ ɔkyekyee wo nkokoaa
de wɔn bobɔɔ abotan so.
