Psalmul 130
O cântare de pelerinaj
1Din adâncuri strig, Doamne!
2Stăpâne, ascultă glasul meu!
Fie urechile Tale cu luare-aminte
la glasul cererilor mele!
3Dacă Tu, Doamne, ai păstra aducerea aminte a nelegiuirilor,
cine ar putea sta în picioare, Stăpâne?
4Dar la Tine este iertarea,
ca astfel să fii de temut.
5Îl aștept pe Domnul.
Sufletul meu așteaptă
și nădăjduiește în Cuvântul Lui.
6Sufletul meu Îl așteaptă pe Stăpânul
mai mult decât așteaptă străjerii dimineața,
da, mai mult decât așteaptă străjerii dimineața.
7Israel, nădăjduiește în Domnul,
căci îndurarea este a Domnului
și la El găsim belșug de răscumpărare.
8El îl răscumpără pe Israel
din toate nelegiuirile lui.
Herren er villig til at tilgive
1En valfartssang.
Herre, jeg er dybt fortvivlet.
2Hør mit råb, oh, Gud!
Lyt til min tryglende bøn!
3Hvis du holdt regnskab med alle vore synder,
hvem kunne da undslippe dommen?
4Men jeg ved, du er villig til at tilgive,
og det ansporer mig til ærefrygt.
5Jeg venter på, at du griber ind, Herre,
jeg ser frem til, at du taler til mig.
6Jeg længes mere efter at høre fra dig,
end nattevagten længes efter daggry.
7Israels folk, sæt jeres håb til Herren,
for han er trofast og barmhjertig.
Han står parat til at frelse,
8han vil redde os ud af syndens morads.
