Psalmul 129
O cântare de pelerinaj
1„Mult m‑au mai dușmănit încă din tinerețea mea“
– să spună acum Israel lucrul acesta!
2„Mult m‑au mai dușmănit încă din tinerețea mea,
dar nu m‑au învins.
3Pe spatele meu au arat plugarii
și au tras brazde lungi.
4Însă Domnul este drept;
El a tăiat funiile celor răi.“
5Să se rușineze și să dea înapoi
toți cei ce urăsc Sionul.
6Să fie ca iarba de pe acoperișuri,
care se usucă înainte de a fi smulsă.
7Secerătorul nu‑și umple mâna cu ea,
și cel ce leagă snopii nu‑și încarcă brațul cu ea.
8Trecătorii să nu zică:
„Fie binecuvântarea Domnului cu voi!“
sau „Vă binecuvântăm în Numele Domnului!“8 Saluturi întâlnite în sezonul seceratului (vezi Rut 2:4).
Jerusalems skæbne
1En valfartssang.
Fra min tidlige ungdom har mine fjender mishandlet mig
—lad hele Israel gentage det:
2Fra min tidlige ungdom har mine fjender mishandlet mig.
De angreb mig, men overvandt mig ikke.
3Min ryg er mærket af dybe sår,
som var den pløjet med en plov.
4Men Herren er retfærdig,
han satte en stopper for deres mishandling.
5Alle, der angriber Zion,
vil blive slået og tvunget til at vende om.
6De er som græsset, der vokser på taget,
det visner og dør, før det bliver til noget.
7Det fylder ingenting i høstfolkenes hænder,
der er ikke nok til at binde et neg af.
8Ingen, der går forbi dem, vil sige:
„Herren velsigne jer!”
