Psalmul 109
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.
1Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!
2Iată că gura celui rău și gura celui înșelător
se deschid împotriva mea;
îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă.
3Mă împresoară cu niște cuvinte de ură
și se luptă cu mine fără motiv.
4La dragostea mea ei răspund cu dușmănie,
dar eu mă rog.
5Ei îmi răsplătesc binele cu rău,
și dragostea mea – cu ură.
6Pune un om rău împotriva lui
și un acuzator6 Ebr.: satan, care înseamnă vrăjmaș, acuzator. Sau și pe Satan. să stea la dreapta lui!
7Când va fi judecat, să fie găsit vinovat,
iar rugăciunea să‑i fie considerată un păcat.
8Fie‑i zilele puține,
iar slujba lui s‑o ia altul!
9Să‑i rămână fiii orfani,
și soția lui – văduvă!
10Fiii lui să rătăcească cerșind
și căutând printre ruine!
11Cel ce l‑a împrumutat să‑i ia tot ce are,
și străinii să‑l jefuiască de rodul muncii lui!
12Să nu mai fie nimeni care să‑i arate îndurare
și să nu mai fie nimeni care să arate bunăvoință față de orfanii lui!
13Fie ca descendența lui să fie stârpită,
iar în generația următoare să le fie șters numele!
14Să rămână în amintire înaintea Domnului
nelegiuirea părinților lui
și să nu fie șters păcatul mamei lui!
15Să rămână întotdeauna înaintea Domnului,
iar El să le șteargă amintirea de pe pământ!
16Căci nu și‑a amintit să se poarte cu îndurare,
ci l‑a prigonit pe sărac și pe nevoiaș
și l‑a omorât pe cel cu inima zdrobită!
17A iubit blestemul; de el să aibă parte!17 blestemul; de el a avut parte.
Nu i‑a plăcut binecuvântarea; aceasta să stea departe de el!17 binecuvântarea; / aceasta stă departe de el.
18A îmbrăcat blestemul ca pe propria haină,
i‑a intrat în pântec ca apa
și în oasele lui ca uleiul.
19De aceea, el să‑i fie mantaua cu care se acoperă
și brâul cu care se încinge mereu!
20Aceasta să fie răsplata potrivnicilor mei din partea Domnului
și a celor ce mă vorbesc de rău!
21Dar Tu, Stăpâne Doamne,
de dragul Numelui Tău, fă‑Ți lucrarea cu mine!
Pentru că îndurarea Ta este bună, scapă‑mă!
22Căci sunt sărac și nevoiaș,
iar inima mi‑e rănită înăuntrul meu.
23Pier ca o umbră trecătoare;
sunt alungat ca o lăcustă.
24Genunchii îmi sunt slăbiți de post,
iar trupul mi‑e sleit din lipsă de grăsime.
25Am ajuns de disprețul lor;
cei ce mă văd dau din cap.
26Doamne, Dumnezeul meu, ajută‑mă!
În îndurarea Ta, izbăvește‑mă!
27Fă ca ei să recunoască în aceasta mâna Ta,
să recunoască faptul că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!
28Ei blestemă, dar Tu binecuvântezi.
Ei se ridică și rămân de rușine, dar robul Tău se va veseli.
29Acuzatorii mei se îmbracă cu batjocura,
se acoperă cu nerușinarea ca și cu o manta.
30Voi mulțumi mult Domnului cu gura mea,
Îl voi lăuda în mijlocul mulțimii.
31Căci El stă la dreapta celui nevoiaș,
ca să‑l izbăvească de judecătorii sufletului său.
Psalm 109
For the director of music. Of David. A psalm.
1My God, whom I praise,
do not remain silent,
2for people who are wicked and deceitful
have opened their mouths against me;
they have spoken against me with lying tongues.
3With words of hatred they surround me;
they attack me without cause.
4In return for my friendship they accuse me,
but I am a man of prayer.
5They repay me evil for good,
and hatred for my friendship.
6Appoint someone evil to oppose my enemy;
let an accuser stand at his right hand.
7When he is tried, let him be found guilty,
and may his prayers condemn him.
8May his days be few;
may another take his place of leadership.
9May his children be fatherless
and his wife a widow.
10May his children be wandering beggars;
may they be driven109:10 Septuagint; Hebrew sought from their ruined homes.
11May a creditor seize all he has;
may strangers plunder the fruits of his labour.
12May no-one extend kindness to him
or take pity on his fatherless children.
13May his descendants be cut off,
their names blotted out from the next generation.
14May the iniquity of his fathers be remembered before the Lord;
may the sin of his mother never be blotted out.
15May their sins always remain before the Lord,
that he may blot out their name from the earth.
16For he never thought of doing a kindness,
but hounded to death the poor
and the needy and the broken-hearted.
17He loved to pronounce a curse –
may it come back on him.
He found no pleasure in blessing –
may it be far from him.
18He wore cursing as his garment;
it entered into his body like water,
into his bones like oil.
19May it be like a cloak wrapped about him,
like a belt tied for ever round him.
20May this be the Lord’s payment to my accusers,
to those who speak evil of me.
21But you, Sovereign Lord,
help me for your name’s sake;
out of the goodness of your love, deliver me.
22For I am poor and needy,
and my heart is wounded within me.
23I fade away like an evening shadow;
I am shaken off like a locust.
24My knees give way from fasting;
my body is thin and gaunt.
25I am an object of scorn to my accusers;
when they see me, they shake their heads.
26Help me, Lord my God;
save me according to your unfailing love.
27Let them know that it is your hand,
that you, Lord, have done it.
28While they curse, may you bless;
may those who attack me be put to shame,
but may your servant rejoice.
29May my accusers be clothed with disgrace
and wrapped in shame as in a cloak.
30With my mouth I will greatly extol the Lord;
in the great throng of worshippers I will praise him.
31For he stands at the right hand of the needy,
to save their lives from those who would condemn them.
