Nouă Traducere În Limba Română

Proverbe 1:1-33

Prolog: scopul și tema cărții

1Proverbele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel,

2pentru a cunoaște înțelepciunea și îndrumarea,

pentru a înțelege cuvintele cunoașterii,

3pentru a primi îndrumare în ce privește înțelepciunea,

dreptatea, judecata și nepărtinirea,

4pentru a da prudență celui neștiutor4 Sau: celui nesăbuit. Termenul ebraic se referă la o anumită naivitate sau lipsă de experiență.,

iar tânărului – cunoștință și discernământ.

5Să asculte cel înțelept și el își va spori învățătura,

iar cel priceput să primească îndrumări,

6pentru a înțelege un proverb sau o pildă,

cuvintele înțelepților și ghicitorile lor.

7Teama de Domnul este începutul cunoașterii,

dar nebunii7 Termenul ebraic tradus cu nebun denotă, aici și aproape peste tot în VT, o persoană care alege să rămână deficientă din punct de vedere moral. disprețuiesc înțelepciunea și îndrumarea.

Îndemnuri pentru căutarea înțelepciunii

Avertizare împotriva ispitirii

8Ascultă, fiule, îndrumarea tatălui tău

și nu părăsi învățătura mamei tale.

9Căci ele vor fi o cunună plăcută pe capul tău

și un colier în jurul gâtului tău.

10Fiule, dacă niște păcătoși vor să te ademenească

nu accepta.

11Dacă vor spune: „Vino cu noi!

Să stăm la pândă ca să vărsăm sânge,

să întindem fără motiv curse celui nevinovat!

12Să‑i înghițim de vii ca Locuința Morților12 Ebr.: Șeol [peste tot în carte].

și întregi ca pe cei ce se coboară în groapă!

13Vom găsi tot felul de lucruri scumpe

și ne vom umple casele cu pradă.

14Pune partea ta cu noi14 Lit.: Aruncă sorțul tău între noi.

și vom avea un sac împreună!“

15Fiule, să nu mergi pe același drum cu ei,

abate‑ți piciorul de pe cărarea lor,

16căci picioarele lor aleargă spre rău

și se grăbesc să verse sânge.

17În zadar se aruncă lațul

înaintea ochilor tuturor păsărilor!

18Aceștia își pândesc însăși sângele lor,

își întind curse înseși sufletelor lor.

19Astfel sunt căile tuturor celor ce obțin câștig nedrept;

el va lua viața stăpânilor lui.

Chemarea înțelepciunii și consecințele respingerii ei

20Înțelepciunea strigă pe stradă,

își înalță glasul în piețe,

21cheamă de la capătul locurilor aglomerate,

își rostește cuvintele în fața porților cetății:

22„Naivilor, până când veți iubi naivitatea?

Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura

și vor urî nesăbuiții cunoașterea?

23Dacă v‑ați întoarce la mustrarea mea,

aș revărsa duhul meu peste voi

și v‑aș dezvălui cuvintele mele.

24Dar pentru că mă respingeți când vă chem,

iar când îmi întind mâna, nimeni nu ia seama,

25pentru că ignorați toate sfaturile mele

și nu acceptați mustrarea mea,

26de aceea și eu voi râde de nenorocirea voastră,

îmi voi bate joc de voi când groaza vă va ajunge,

27când groaza voastră va veni ca o distrugere,

și nenorocirea voastră va veni ca o vijelie,

când necazul și suferința vor veni peste voi.

28Atunci mă vor chema, dar nu voi răspunde;

mă vor căuta, dar nu mă vor găsi.

29Pentru că au urât cunoștința

și n‑au ales teama de Domnul,

30pentru că n‑au acceptat sfatul meu

și au disprețuit toate mustrările mele,

31de aceea se vor hrăni cu rodul căii lor

și se vor sătura cu roada planurilor lor.

32Căci necredincioșia îi ucide pe cei naivi

și mulțumirea de sine îi distruge pe cei nesăbuiți;

33dar cel ce mă ascultă va locui în siguranță,

va trăi liniștit, fără să‑l cuprindă groaza de vreun rău.“

New International Version - UK

Proverbs 1:1-33

Purpose and theme

1The proverbs of Solomon son of David, king of Israel:

2for gaining wisdom and instruction;

for understanding words of insight;

3for receiving instruction in prudent behaviour,

doing what is right and just and fair;

4for giving prudence to those who are simple,1:4 The Hebrew word rendered simple in Proverbs denotes a person who is gullible, without moral direction and inclined to evil.

knowledge and discretion to the young –

5let the wise listen and add to their learning,

and let the discerning get guidance –

6for understanding proverbs and parables,

the sayings and riddles of the wise.1:6 Or understanding a proverb, namely, a parable, / and the sayings of the wise, their riddles

7The fear of the Lord is the beginning of knowledge,

but fools1:7 The Hebrew words rendered fool in Proverbs, and often elsewhere in the Old Testament, denote a person who is morally deficient. despise wisdom and instruction.

Prologue: exhortations to embrace wisdom

Warning against the invitation of sinful men

8Listen, my son, to your father’s instruction

and do not forsake your mother’s teaching.

9They are a garland to grace your head

and a chain to adorn your neck.

10My son, if sinful men entice you,

do not give in to them.

11If they say, ‘Come along with us;

let’s lie in wait for innocent blood,

let’s ambush some harmless soul;

12let’s swallow them alive, like the grave,

and whole, like those who go down to the pit;

13we will get all sorts of valuable things

and fill our houses with plunder;

14cast lots with us;

we will all share the loot’ –

15my son, do not go along with them,

do not set foot on their paths;

16for their feet rush into evil,

they are swift to shed blood.

17How useless to spread a net

where every bird can see it!

18These men lie in wait for their own blood;

they ambush only themselves!

19Such are the paths of all who go after ill-gotten gain;

it takes away the life of those who get it.

Wisdom’s rebuke

20Out in the open wisdom calls aloud,

she raises her voice in the public square;

21on top of the wall1:21 Septuagint; Hebrew / at noisy street corners she cries out,

at the city gate she makes her speech:

22‘How long will you who are simple love your simple ways?

How long will mockers delight in mockery

and fools hate knowledge?

23Repent at my rebuke!

Then I will pour out my thoughts to you,

I will make known to you my teachings.

24But since you refuse to listen when I call

and no-one pays attention when I stretch out my hand,

25since you disregard all my advice

and do not accept my rebuke,

26I in turn will laugh when disaster strikes you;

I will mock when calamity overtakes you –

27when calamity overtakes you like a storm,

when disaster sweeps over you like a whirlwind,

when distress and trouble overwhelm you.

28‘Then they will call to me but I will not answer;

they will look for me but will not find me,

29since they hated knowledge

and did not choose to fear the Lord.

30Since they would not accept my advice

and spurned my rebuke,

31they will eat the fruit of their ways

and be filled with the fruit of their schemes.

32For the waywardness of the simple will kill them,

and the complacency of fools will destroy them;

33but whoever listens to me will live in safety

and be at ease, without fear of harm.’