Psalmul 109
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.
1Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!
2Iată că gura celui rău și gura celui înșelător
se deschid împotriva mea;
îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă.
3Mă împresoară cu niște cuvinte de ură
și se luptă cu mine fără motiv.
4La dragostea mea ei răspund cu dușmănie,
dar eu mă rog.
5Ei îmi răsplătesc binele cu rău,
și dragostea mea – cu ură.
6Pune un om rău împotriva lui
și un acuzator6 Ebr.: satan, care înseamnă vrăjmaș, acuzator. Sau și pe Satan. să stea la dreapta lui!
7Când va fi judecat, să fie găsit vinovat,
iar rugăciunea să‑i fie considerată un păcat.
8Fie‑i zilele puține,
iar slujba lui s‑o ia altul!
9Să‑i rămână fiii orfani,
și soția lui – văduvă!
10Fiii lui să rătăcească cerșind
și căutând printre ruine!
11Cel ce l‑a împrumutat să‑i ia tot ce are,
și străinii să‑l jefuiască de rodul muncii lui!
12Să nu mai fie nimeni care să‑i arate îndurare
și să nu mai fie nimeni care să arate bunăvoință față de orfanii lui!
13Fie ca descendența lui să fie stârpită,
iar în generația următoare să le fie șters numele!
14Să rămână în amintire înaintea Domnului
nelegiuirea părinților lui
și să nu fie șters păcatul mamei lui!
15Să rămână întotdeauna înaintea Domnului,
iar El să le șteargă amintirea de pe pământ!
16Căci nu și‑a amintit să se poarte cu îndurare,
ci l‑a prigonit pe sărac și pe nevoiaș
și l‑a omorât pe cel cu inima zdrobită!
17A iubit blestemul; de el să aibă parte!17 blestemul; de el a avut parte.
Nu i‑a plăcut binecuvântarea; aceasta să stea departe de el!17 binecuvântarea; / aceasta stă departe de el.
18A îmbrăcat blestemul ca pe propria haină,
i‑a intrat în pântec ca apa
și în oasele lui ca uleiul.
19De aceea, el să‑i fie mantaua cu care se acoperă
și brâul cu care se încinge mereu!
20Aceasta să fie răsplata potrivnicilor mei din partea Domnului
și a celor ce mă vorbesc de rău!
21Dar Tu, Stăpâne Doamne,
de dragul Numelui Tău, fă‑Ți lucrarea cu mine!
Pentru că îndurarea Ta este bună, scapă‑mă!
22Căci sunt sărac și nevoiaș,
iar inima mi‑e rănită înăuntrul meu.
23Pier ca o umbră trecătoare;
sunt alungat ca o lăcustă.
24Genunchii îmi sunt slăbiți de post,
iar trupul mi‑e sleit din lipsă de grăsime.
25Am ajuns de disprețul lor;
cei ce mă văd dau din cap.
26Doamne, Dumnezeul meu, ajută‑mă!
În îndurarea Ta, izbăvește‑mă!
27Fă ca ei să recunoască în aceasta mâna Ta,
să recunoască faptul că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!
28Ei blestemă, dar Tu binecuvântezi.
Ei se ridică și rămân de rușine, dar robul Tău se va veseli.
29Acuzatorii mei se îmbracă cu batjocura,
se acoperă cu nerușinarea ca și cu o manta.
30Voi mulțumi mult Domnului cu gura mea,
Îl voi lăuda în mijlocul mulțimii.
31Căci El stă la dreapta celui nevoiaș,
ca să‑l izbăvească de judecătorii sufletului său.
Salmo 109
Al director musical. Salmo de David.
1Oh Dios, alabanza mía,
no guardes silencio.
2Pues gente impía y mentirosa
ha declarado en mi contra,
y con lengua engañosa me difaman;
3con expresiones de odio me acosan,
y sin razón alguna me atacan.
4Mi amor me lo pagan con calumnias,
mientras yo me encomiendo a Dios.
5Mi bondad la pagan con maldad;
en vez de amarme, me aborrecen.
6Pon en su contra a un malvado;
que a su derecha esté su acusador.109:6 esté su acusador. Alt. esté Satán.
7Que resulte culpable al ser juzgado,
y que sus propias oraciones lo condenen.
8Que se acorten sus días,
y que otro se haga cargo de su oficio.
9Que se queden huérfanos sus hijos;
que se quede viuda su esposa.
10Que anden sus hijos vagando y mendigando;
que anden rebuscando entre las ruinas.
11Que sus acreedores se apoderen de sus bienes;
que gente extraña saquee sus posesiones.
12Que nadie le extienda su bondad;
que nadie se compadezca de sus huérfanos.
13Que sea exterminada su descendencia;
que desaparezca su nombre en la próxima generación.
14Que recuerde el Señor la iniquidad de su padre,
y no se olvide del pecado de su madre.
15Que no les quite el Señor la vista de encima,
y que borre de la tierra su memoria.
16Por cuanto se olvidó de hacer el bien,
y persiguió hasta la muerte
a pobres, afligidos y menesterosos,
17y porque le encantaba maldecir,
¡que caiga sobre él la maldición!
Por cuanto no se complacía en bendecir,
¡que se aleje de él la bendición!
18Por cuanto se cubrió de maldición
como quien se pone un vestido,
¡que esta se filtre en su cuerpo como el agua!,
¡que penetre en sus huesos como el aceite!
19¡Que lo envuelva como un manto!
¡Que lo apriete en todo tiempo como un cinto!
20¡Que así les pague el Señor a mis acusadores,
a los que me calumnian!
21Pero tú, Señor Soberano,
trátame bien por causa de tu nombre;
líbrame por tu bondad y gran amor.
22Ciertamente soy pobre y estoy necesitado;
profundamente herido está mi corazón.
23Me voy desvaneciendo como sombra vespertina;
se desprenden de mí como de una langosta.
24De tanto ayunar me tiemblan las rodillas;
la piel se me pega a los huesos.
25Soy para ellos motivo de burla;
me ven, y menean la cabeza.
26Señor mi Dios, ¡ayúdame!;
por tu gran amor, ¡sálvame!
27Que sepan que esta es tu mano;
que tú mismo, Señor, lo has hecho.
28¿Qué importa que ellos me maldigan?
¡Bendíceme tú!
Pueden atacarme, pero quedarán avergonzados;
en cambio, este siervo tuyo se alegrará.
29¡Queden mis acusadores cubiertos de deshonra,
envueltos en un manto de vergüenza!
30Por mi parte, daré muchas gracias al Señor;
lo alabaré entre una gran muchedumbre.
31Porque él aboga por el109:31 aboga por el. Lit. está de pie a la diestra del. necesitado
para salvarlo de quienes lo condenan.
