Cartea V
(Psalmii 107–150)
Psalmul 107
1Mulțumiți Domnului, căci este bun,
căci în veac ține îndurarea Lui!
2Așa să zică răscumpărații Domnului,
cei pe care i‑a răscumpărat din mâna vrăjmașului,
3pe care i‑a adunat de pe cuprinsul țărilor:
de la răsărit și de la apus, de la nord și de la mare.
4Ei rătăceau prin pustie, pe o cale neumblată,
fără să găsească o cetate în care să locuiască.
5Flămânzi și însetați,
li se lihnise sufletul în ei.
6Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
și El i‑a scăpat din necazurile lor.
7I‑a călăuzit pe o cale dreaptă,
ca să meargă spre o cetate unde să locuiască.
8Să‑I mulțumească deci Domnului pentru îndurarea Lui
și pentru minunile Lui față de fiii omului!
9Căci El a potolit sufletul însetat
și a săturat sufletul flămând cu bunătăți.
10Celor ce locuiau în întuneric și în umbra morții,
legați în chin și în fiare,
11pentru că se răzvrătiseră față de mesajele lui Dumnezeu
și disprețuiseră sfatul Celui Preaînalt,
12El le‑a smerit inima prin necaz;
ei se clătinaseră și nu era nimeni să‑i ajute.
13Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
și El i‑a izbăvit din necazurile lor.
14I‑a scos din întuneric și din umbra morții
și le‑a rupt legăturile.
15Să‑I mulțumească deci Domnului pentru îndurarea Lui
și pentru minunile Lui față de fiii omului!
16Căci El a zdrobit porți de bronz
și a tăiat zăvoare de fier.
17Ei ajunseseră nebuni17 Termenul ebraic tradus cu nebun denotă, aici și aproape peste tot în VT, o persoană deficientă din punct de vedere moral. din cauza fărădelegii lor
și se nenorociseră din cauza nelegiuirilor lor.
18Sufletul lor se dezgustase de orice hrană
și ajunseseră la porțile morții.
19Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
și El i‑a izbăvit din necazurile lor.
20Le‑a trimis Cuvântul Lui, i‑a vindecat
și i‑a scăpat din gropile lor.
21Să‑I mulțumească deci Domnului pentru îndurarea Lui
și pentru minunile Lui față de fiii omului!
22Să aducă jertfe de mulțumire
și să povestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie!
23Cei ce coborau pe mare cu corăbiile,
cei ce făceau negoț pe ape mari,
24au văzut ei înșiși lucrările Domnului
și minunile Lui din adâncuri.
25Când a grăit El, s‑a iscat un vânt năprasnic,
care a ridicat talazurile mării.
26Se suiau spre ceruri și coborau în adâncuri;
sufletul li se înmuiase din cauza nenorocirii.
27Se clătinau și se mișcau ca un om beat;
toată înțelepciunea lor fusese înghițită.
28Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
și El i‑a izbăvit din necazurile lor.
29A liniștit furtuna,
iar valurile s‑au potolit.
30Ei s‑au bucurat că acestea s‑au liniștit,
iar El i‑a condus la limanul dorit.
31Să‑I mulțumească deci Domnului pentru îndurarea Lui
și pentru minunile Lui față de fiii omului!
32Să‑L înalțe în adunarea poporului
și să‑L laude în adunarea bătrânilor!
33El preface râurile în pustiu,
izvoarele de ape în pământ uscat,
34și pământul roditor în pământ sterp,
din cauza răutății locuitorilor țării.
35El preface pustia într‑un iaz,
și pământul uscat în izvoare de ape.
36Așază acolo pe cei flămânzi,
iar ei își întemeiază o cetate în care să locuiască,
37își seamănă ogoare, își plantează vii
și au recolte bogate.
38El îi binecuvântează, astfel încât se înmulțesc foarte mult,
iar vitele nu li le împuținează.
39Când sunt împuținați și umiliți
din cauza asupririi, a necazului și a durerii,
40El revarsă dispreț asupra nobililor
și‑i face să rătăcească prin pustietate fără drum.
41Îi ridică însă pe cei nevoiași din întristare
și le înmulțește familiile ca pe o turmă.
42Cei drepți văd și se bucură,
și orice nedreptate își închide gura.
43Cine este înțelept, să păzească aceste lucruri
și să ia aminte la marea îndurare a Domnului!
Herrens trofasthed mod sit folk
1Tak Herren, for han er god.
Hans trofasthed varer til evig tid.
2Det er, hvad Herrens folk bør sige,
dem, han befriede fra fjendens magt
3og bragte tilbage fra fjerne lande,
fra øst og vest og syd og nord.
4De måtte vandre længe gennem øde egne,
de ledte efter et sted at bo.
5De var udmattede af sult og tørst
og nær ved at give op.
6Men i deres nød råbte de til Herren,
og han reddede dem ud af problemerne.
7Han førte dem ad den rigtige vej
til en by, hvor de kunne bosætte sig.
8De bør takke Herren for hans trofasthed,
for de undere, han gør for menneskene.
9Han slukkede de udmattedes tørst,
og han mættede de sultne med gode gaver.
10De sad i et trøstesløst mørke
og led under deres fangenskab,
11fordi de havde gjort oprør mod Gud,
ringeagtet den Højestes bud.
12Han nedbrød deres stolthed gennem lidelser,
når de segnede, hjalp ingen dem op.
13Men i deres nød råbte de til Herren,
og han reddede dem ud af problemerne.
14Han førte dem ud af mørket
og rev deres lænker i stykker.
15De bør takke Herren for hans trofasthed,
for de undere, han gør for menneskene.
16Han sprængte porte af bronze
og huggede gennem slåer af jern.
17De blev mishandlet og betragtet som tåber
på grund af deres synd og oprør mod Gud.
18De mistede appetitten og fik kvalme af maden,
de var døden nær af sult.
19Men i deres nød råbte de til Herren,
og han reddede dem ud af problemerne.
20Han sagde blot et ord, og de blev reddet,
han rev dem ud af dødens gab.
21De bør takke Herren for hans trofasthed,
for de undere han gør for menneskene.
22Lad dem bringe ham ofre i taknemmelighed,
synge med glæde om hans vældige gerninger.
23Nogle stod til søs med deres skibe,
drev handel på det store hav.
24Også de fik Herrens gerninger at se,
de undere han udførte på havet.
25Han befalede stormvejret at bryde løs,
bølgerne rejste sig som bjerge.
26De steg mod himlen, sank atter ned i dybet.
Sømændene var ved at give op over for orkanen.
27De ravede rundt som fulde folk,
de kunne intet stille op.
28Men i deres nød råbte de til Herren,
og han reddede dem ud af problemerne.
29Stormen blev stille som en hvisken,
havets bølger faldt hurtigt til ro.
30Da fyldtes de af fred, åndede lettet op,
og han førte dem til deres rejses mål.
31De bør takke Herren for hans trofasthed,
for de undere, han gør for menneskene,
32ophøje ham offentligt i folkets forsamling
og for landets ledende råd.
33Han forvandlede floder til ødemark,
gjorde kildevand til ørkensand.
34Frugtbart land blev til saltsletter
på grund af beboernes ondskab.
35Men derefter gjorde han ørkenen til oase
og ødemarken til frugtbart land,
36så hans sultende folk kunne slå sig ned
og bygge byer, hvor de kunne bo,
37tilså deres marker, plante vingårde
og bringe en bugnende høst i hus.
38Han velsignede dem, de blev mange,
og der var ingen mangel på kvæg.
39Det oprørske folk blev ydmyget gennem sorg og ulykker,
mange døde, så de blev færre og færre.
40Gud måtte straffe de stolte, religiøse ledere,
lade dem flakke om i øde egne.
41Men de, der søgte hjælp hos Herren,
blev reddet ud af deres ulykke.
Han tog sig af dem,
så de trivedes og havde fremgang.
42De retskafne glæder sig over at se det,
men de onde holder skamfuldt deres mund.
43De vise vil lægge mærke til det
og anerkende Herrens trofasthed.
