Dragostea lui Dumnezeu pentru Israel
1„Când Israel era doar un copil, îl iubeam
și l‑am chemat pe fiul Meu din Egipt.
2Cu cât îi chemau profeții,
cu atât se îndepărtau de ei;
jertfeau baalilor2 Vezi nota de la 2:13.
și ardeau tămâie chipurilor cioplite.
3Eu l‑am învățat pe Efraim să meargă,
luându‑l în brațe,
dar ei n‑au recunoscut
că Eu i‑am vindecat.
4I‑am tras cu funii omenești,
cu legături de dragoste.
Am fost pentru ei asemenea celor ce‑și ridică copiii până la obraji,
și M‑am aplecat spre ei ca să‑i hrănesc.
5Dar oare nu se vor întoarce în țara Egiptului,5 Sau: Nu se vor mai întoarce în țara Egiptului.
și nu va fi asirianul împăratul lor,
pentru că au refuzat să se pocăiască?
6Sabia se va dezlănțui în cetățile lor,
le va distruge zăvoarele porților
și‑i va devora din cauza planurilor lor rele.6 Sau: lor, / îi va nimici pe falșii lor profeți, / îi va devora din cauza sfaturilor lor.
7Dar poporul Meu este pornit la necredincioșie față de Mine.
De aceea, chiar dacă Îl vor striga pe Cel Preaînalt,
El nu‑i va înălța nicidecum.
8Cum să te dau, Efraim?
Cum să te predau, Israel?
Cum aș putea să‑ți fac ca Admei?
Sau să Mă port cu tine ca și cu Țeboimul?
Mi se zbate inima în Mine
și toată ființa‑Mi freamătă de compasiune.
9Nu voi lucra după mânia Mea cea aprigă,
nu Mă voi întoarce să‑l distrug pe Efraim,
căci Eu sunt Dumnezeu, nu un om,
sunt Cel Sfânt din mijlocul tău
și nu voi veni cu mânie.9 Sau: împotriva niciunei cetăți.
10Ei vor merge după Domnul
Care va rage ca un leu.
Când El va rage,
fiii Lui vor veni tremurând din apus.
11Vor veni tremurând
ca păsările din Egipt
și ca porumbeii din Asiria,
iar Eu îi voi așeza în casele lor,“
zice Domnul.
Păcatul poporului
12Efraim însă M‑a înconjurat cu minciună,
iar Casa lui Israel – cu înșelătorie.
Cât despre Iuda, el încă rătăcește față de12 Sau: el este încă răzvrătit împotriva lui… Dumnezeu,
față de Cel Sfânt și Credincios12 Sau: Iuda, el încă umblă cu Dumnezeu, / cu Cel Sfânt și Credincios (sau Care este credincios; sau fiindu‑I credincios)..
O amor de Deus para com Israel
1Quando Israel era uma criança, amei-o, e do Egito chamei o meu filho. 2Mas quanto mais chamava por ele mais rebelde se tornava, sacrificando a Baal e queimando incenso a ídolos. 3Eduquei a Efraim, desde a infância, ensinei-o a andar, segurei-o com os meus braços. Mas ele não se deu conta de que era eu quem curava e cuidava dele.
4Conduzi-o com laços de amor, com laços de muita humanidade. Fui como o dono dum animal que lhe tira o jugo, para que possa comer à vontade. Eu mesmo lhe dei de comer. 5Mas o meu povo acabará por voltar para o Egito e para a Assíria porque se recusou voltar para mim.
6A guerra rondará as suas cidades; os seus inimigos acabarão por cair em peso sobre os portões de entrada e fechá-los-ão nas suas próprias fortalezas. 7Porque o meu povo está decidido a deixar-me. Embora clamem ao Altíssimo, de maneira alguma me adoram.
8Oh! Mas como te poderia eu deixar, Efraim? Como poderei eu deixar-te ir embora? Como te poderia eu abandonar como a Admá e Zeboim11.8 Cidades vizinhas de Sodoma e Gomorra que foram destruídas na mesma altura. Ver Dt 29.23.? O meu coração chora dentro de mim. Como eu desejo socorrer-te! 9Não! Não te castigarei tanto quanto a minha ira me pede! Esta é a última vez que destruirei Efraim, porque eu sou Deus e não um homem. Eu sou o Deus santo que vive no meio de ti; não vim para destruir-te.
10O povo seguirá o Senhor. Rugirei como um leão sobre os seus inimigos e o meu povo regressará, tremendo, das bandas do poente. 11Como um bando de aves, virão do Egito, como pombas voando desde a Assíria. Instalá-los-ei de novo na sua pátria. Esta é uma promessa do Senhor.
12Israel cerca-me com mentiras e com engano e Judá mantém-se insubordinado contra Deus, contra o Deus santo e fiel.”
