Reglementări cu privire la ținerea unui jurământ
1Moise le‑a vorbit căpeteniilor semințiilor fiilor lui Israel, zicând: „Acesta este cuvântul pe care‑l poruncește Domnul: 2«Când un om face un jurământ Domnului sau rostește o promisiune, legându‑se printr‑o obligație, să nu‑și încalce cuvântul! Să facă potrivit cu tot ce i‑a ieșit din gură.
3Când o femeie face un jurământ Domnului și se leagă printr‑o obligație, în casa tatălui ei, în tinerețile ei, 4iar tatăl ei aude de jurământul și de obligația prin care ea s‑a legat, dar nu‑i spune nimic, atunci toate jurămintele ei vor rămâne valabile și orice obligație prin care ea s‑a legat va rămâne valabilă. 5Dar dacă tatăl ei îi interzice în ziua când aude despre ele, atunci toate jurămintele și obligațiile prin care ea s‑a legat nu vor mai fi valabile. Domnul o va ierta, căci tatăl ei i‑a interzis.
6Dacă ea se va mărita, după ce s‑a legat prin jurăminte sau printr‑un cuvânt pripit al buzelor ei, 7și soțul ei aude despre ele, dar nu‑i spune nimic în ziua când aude, atunci jurămintele ei vor rămâne valabile, iar obligațiile prin care ea s‑a legat vor rămâne valabile. 8Dar dacă soțul ei îi interzice în ziua când aude de jurământul ei, prin aceasta el desființează jurământul pe care ea l‑a făcut și cuvântul pripit prin care ea s‑a legat cu buzele ei. Și Domnul o va ierta.
9Orice jurământ al unei femei văduve sau divorțate, prin care ea s‑a legat, va rămâne valabil împotriva ei.
10Dacă o femeie jură în casa soțului ei sau se leagă printr‑o obligație cu promisiune, 11iar soțul ei aude de lucrul acesta, dar nu‑i spune nimic și nu‑i interzice, atunci toate jurămintele pe care ea le‑a făcut vor rămâne valabile și orice obligație prin care ea s‑a legat va rămâne valabilă. 12Dar dacă soțul ei le desființează în ziua când aude despre ele, atunci orice rostire a buzelor ei cu jurământ sau orice obligație prin care s‑a legat nu va rămâne valabilă. 13Soțul ei poate întări și soțul ei poate desființa orice jurământ și orice promisiune făcută cu obligația de a‑și smeri sufletul. 14Dar dacă soțul ei nu‑i spune nimic timp de mai multe zile, atunci el confirmă toate jurămintele ei sau toate obligațiile care sunt asupra ei. Le confirmă pentru că nu i‑a zis nimic în ziua când a auzit despre ele. 15Dacă totuși le va desființa mai târziu, atunci el va purta pedeapsa pentru nelegiuirea ei.»“
16Acestea sunt hotărârile pe care Domnul i le‑a poruncit lui Moise cu privire la soț și soția lui și cu privire la tată și fiica lui, în tinerețile ei, în casa tatălui ei.
As promessas ao Senhor
1Então Moisés convocou os chefes de tribos e disse-lhes: “O Senhor ordenou 2que quando alguém fizer uma promessa ao Senhor, seja de realizar algo ou de, por exemplo, deixar de praticar determinada ação, esse voto deverá ser cumprido; não se violará a palavra dada; terá de se cumprir exatamente aquilo que se prometeu.
3Se uma mulher prometer ao Senhor fazer, ou não fazer, qualquer coisa, e se for jovem e viver ainda com os pais, 4e se o pai ouvir que ela fez uma promessa a que se ligou com obrigações e não lhe disser nada, então esse voto será válido. 5Mas se o pai recusar deixá-la fazer esse voto, ou sentir que as penalidades a que se obrigou são demasiado duras, então esse voto automaticamente é inválido. O pai deverá declarar a sua desaprovação no primeiro dia em que ouvir falar disso. O Senhor perdoará à rapariga, visto que o pai não o permitiu.
6Se uma mulher fizer um voto ou uma promessa proferida irrefletidamente, e se depois vier a casar, 7quando o marido tomar conhecimento desse voto, se não disser nada no próprio dia em que ouviu isso, então o voto manter-se-á válido. 8Mas se o marido se opuser, se recusar aceitar esse voto ou promessa leviana, a sua recusa a tornará sem valor, e o Senhor lhe perdoará.
9Contudo, se uma mulher for viúva ou divorciada deverá sempre cumprir o seu voto.
10Se ela for casada, vivendo com o marido na altura em que fez o voto, 11quando o marido o ouvir, se não disser nada o voto manter-se-á. 12Mas se ele recusar, se não o consentir no próprio dia em que o ouviu, o voto fica anulado e o Senhor a perdoará. 13O marido poderá tanto confirmar como anular o voto dela, mas se não disser nada durante o dia inteiro, é porque concorda. 14-15Se passar mais do que um dia e depois pretender recusar permissão para que o voto se cumpra, todas as obrigações a que esteja ligada cairão sobre ele e ele será igualmente responsável por elas.”
16Estas são pois as ordens que o Senhor deu a Moisés respeitantes a relações entre uma mulher e o seu marido e entre o pai e as filhas que vivem com ele.
