1Cuvântul Domnului, care a venit la Mica din Moreșet, în zilele lui Iotam, Ahaz și Ezechia, regii lui Iuda1 Mica a fost contemporan cu profeții Isaia și Osea (vezi primul verset din fiecare carte). – ce a văzut el cu privire la Samaria și la Ierusalim:
2Ascultați, toate popoarele!
Să ia aminte pământul și tot ce este pe el!
Stăpânul Domn să fie martor împotriva voastră,
Stăpânul – din Templul Său cel sfânt2 Probabil cu referire la cer; vezi v. 3.!
Judecată împotriva Samariei și a Ierusalimului
3Iată, Domnul iese din Lăcașul Lui;
El coboară și pășește pe înălțimile pământului!
4Munții se topesc sub El
și văile se despică
precum ceara înaintea focului
și ca apele care țâșnesc printre versanți.
5Toate acestea sunt din cauza fărădelegii lui Iacov,
din cauza păcatelor Casei lui Israel!
Care este fărădelegea lui Iacov?
Oare nu Samaria?
Care sunt înălțimile5 Vezi 2 Cron. 28:25; sau, cf. LXX: păcatul. Iudeei?
Oare nu Ierusalimul?
6„Voi preface Samaria într‑un morman de pietre pe câmp,
în plantații pentru viță.
Îi voi prăvăli în vale pietrele
și‑i voi dezveli temeliile.
7Toate chipurile ei cioplite vor fi sfărâmate,
tot câștigul ei va fi ars în foc
și pe toți idolii ei îi voi lăsa pradă pustiirii;
căci din plată de prostituată i‑a adunat
și în plată de prostituată se vor preface.“
Plânset și tânguire
8Din cauza aceasta voi jeli și voi geme,
voi umbla desculț și gol,
voi scoate strigăte precum șacalii
și voi boci ca struții.
9Căci rana ei este de nevindecat;
ea s‑a întins până în Iuda,
a ajuns până la poarta poporului meu,
până la Ierusalim.
10Nu spuneți în Gat10 Gat sună asemănător cu termenul ebraic pentru a da de știre.,
nu plângeți deloc!
Tăvăliți‑vă în țărână,
la Bet‑Leafra10 Bet‑Leafra înseamnă Casa țărânei.!
11Treci, locuitoare a Șafirului11 Șafir înseamnă plăcut(ă).,
goală și plină de rușine!
Locuitoarea Țaananului11 Țaanan sună asemănător cu termenul ebraic pentru a ieși.
nu îndrăznește să iasă!
Bet‑Ețelul este în jale;
sprijinul lui a fost luat de la voi!11 Bet‑Ețel înseamnă Casa apropiată (vecină).
12Locuitoarea Marotului12 Marot înseamnă Cele amare. tânjește
după vremuri mai bune,
căci a coborât nenorocirea din partea Domnului
până la poarta Ierusalimului.
13Înhamă‑ți caii la carul de luptă,
locuitoare a Lachișului13 Lachiș sună asemănător cu termenul ebraic pentru caii folosiți la atelaj.!
Tu ai fost cea dintâi pricină de păcătuire
pentru fiica Sionului,
căci în tine au fost găsite
fărădelegile lui Israel.
14De aceea vei da daruri de despărțire14 Sau: zestre, pe care tatăl o dăruia fetei când aceasta părăsea casa părintească.
lui Moreșet‑Gat!
Casele din Aczib vor fi o amăgire14 Aczib sună asemănător cu termenul ebraic pentru amăgire.
pentru regii lui Israel!
15Voi aduce un stăpânitor împotriva ta,
locuitor din Mareșa!15 Mareșa sună asemănător cu termenul ebraic pentru stăpânitor.
Slava lui Israel
va veni la Adulam.
16Rade‑te și tunde‑te
din cauza fiilor tăi, care erau bucuria ta;
lărgește‑ți pleșuvia precum vulturul,
căci vor pleca de la tine în captivitate!
Eine Gerichtsbotschaft für Israel und Juda
(Kapitel 1–3)
Samarias Untergang
1In diesem Buch sind die Botschaften aufgeschrieben, die Micha aus Moreschet vom Herrn empfing. Während der Regierungszeit der judäischen Könige Jotam, Ahas und Hiskia offenbarte ihm Gott, was mit Samaria und Jerusalem geschehen würde:
2Hört zu, all ihr Völker! Gebt acht, ihr Bewohner der Erde! Gott, der Herr, tritt als Zeuge gegen Israel1,2 Wörtlich: gegen euch. – Vom Zusammenhang her sind hier wahrscheinlich die Israeliten angesprochen. auf, er kommt aus seinem heiligen Tempel. 3Seht! Von seiner Wohnung im Himmel steigt er herab und schreitet über die Gipfel der Erde. 4Unter seinen Schritten schmelzen die Berge wie Wachs im Feuer, sie fließen in die Ebene, wie Wasser den Abhang hinabschießt. In den Tälern brechen tiefe Spalten auf.
5Dies geschieht, weil die Israeliten, die Nachkommen von Jakob, gegen den Herrn gesündigt und ihm den Rücken gekehrt haben. Wer ist verantwortlich für Israels Schuld? Seine Hauptstadt Samaria! Und wer hat Juda zum Götzendienst an den Opferstätten verführt? Seine Hauptstadt Jerusalem!
6Darum sagt der Herr: »Ich werde Samaria bis auf die Grundmauern niederreißen und die Trümmer ins Tal hinunterwerfen. Ich mache die Stadt dem Erdboden gleich; dort, wo sie lag, wird man dann Weinberge anlegen! 7Alle Götzenstatuen von Samaria lasse ich in Stücke hauen, die geschnitzten Bilder werden ein Raub der Flammen. Mit den kostbaren Gegenständen, die man vom Lohn der Tempelhuren angeschafft hat, bezahlen die Plünderer dann wiederum ihre Huren.«
Micha trauert über das Schicksal seines Volkes
8Darum klage und weine ich, voller Trauer gehe ich barfuß und ohne Obergewand umher. Ich heule wie ein Schakal, schreie wie ein Strauß. 9Denn Samarias Wunden sind unheilbar, und auch Juda wird nicht verschont. Ja, selbst Jerusalem, die Hauptstadt meines Volkes, ist dem Untergang nah!
10Erzählt den Philistern in Gat nichts davon, zeigt ihnen nicht eure Tränen! Wälzt euch vor Verzweiflung im Staub von Bet-Leafra!1,10 Die Verse 10‒15 enthalten im hebräischen Text zahlreiche Wortspiele im Zusammenhang mit den Ortsnamen. Zum Beispiel klingt das hebräische Wort für »erzählen« im Namen Gat an und »Staub« in Bet-Leafra. 11Flieht nackt in Schimpf und Schande, ihr Einwohner von Schafir! Ihr von Zaanan, ihr werdet es nicht einmal mehr wagen, eure Stadt zu verlassen! Bet-Ezel bietet euch keinen Schutz mehr, man hört dort nur noch lautes Klagen. 12Die Einwohner von Marot zittern vor Angst und hoffen, noch einmal davonzukommen,1,12 Oder: Die Einwohner von Marot bangen um ihr Hab und Gut. denn der Herr lässt die Feinde schon bis vor die Tore von Jerusalem heranrücken.
13Spannt die Pferde an und flieht, ihr Leute von Lachisch! Ihr habt die Menschen in Zion zur Sünde verführt, ihr seid genauso gottlos wie das Nordreich Israel! 14Darum müsst ihr auch Moreschet im Gebiet von Gat hergeben. Auf die Stadt Achsib hatten die Könige von Israel ihre Hoffnung gesetzt. Doch sie werden enttäuscht wie von einem Bach, dessen Wasser im Sommer versiegt.
15Ihr Einwohner von Marescha, eure Stadt wird ebenfalls dem Eroberer zum Opfer fallen, den Gott euch schickt! Dann werden sich Israels vornehme Männer in der Adullamhöhle verstecken müssen.1,15 Wörtlich: Die Herrlichkeit Israels wird bis Adullam kommen. 16Schneide dir in Trauer die Haare ab, Juda, bis du kahl bist wie ein Geier! Denn deine Bewohner, deine geliebten Kinder, werden in ein fremdes Land verschleppt!
