Planurile celor răi și planurile lui Dumnezeu
1Vai de cei ce plănuiesc nelegiuire
și uneltesc răul1 Lit.: fac răul. în așternutul lor!
Chiar din zorii dimineții încep să le săvârșească,
pentru că le stă în putere.
2Poftesc ogoare, și apoi pun mâna pe ele!
Poftesc case, iar apoi și le însușesc!
Asupresc pe om și casa lui,
pe bărbat și moștenirea sa.
3De aceea, așa vorbește Domnul:
„Iată, plănuiesc împotriva acestui clan o nenorocire
de care nu vă veți putea feri cefele!
Și nu veți mai umbla plini de înfumurare,
căci vor fi vremuri grele.
4În ziua aceea, se va rosti o pildă pe seama voastră
și se va face o cântare de jale, care va zice:
«Suntem ruinați de tot!
El înstrăinează proprietatea poporului meu!
Vai cum o înlătură de la mine!
Ogoarele noastre le împarte trădătorilor4 Asirienii (vezi Is. 33:1); sau cuceritorilor; sau răzvrătiților, apostaților.!»“
5De aceea nu vei mai avea pe nimeni
care să întindă prin sorți,
în adunarea Domnului, funia de măsurat.
Falșii profeți
6„Nu mai predicați!“, vor predica ei atunci.
„Să nu mai predice aceste lucruri!
Ocările nu ne vor copleși!“
7Dar ce ar trebui să se spună, Casă a lui Iacov?7 Sau: Aceasta ar trebui să spună Casa lui Iacov?
„Se mânie chiar atât de ușor Duhul Domnului?
Acesta este felul Lui de a lucra?“
„Oare nu fac bine cuvintele Mele
celui ce umblă cu dreptate?7 Sau, cf. LXX: de a lucra? / Oare nu fac bine cuvintele Lui / celui ce umblă cu dreptate? În v. 7 avem fie cuvintele falșilor profeți, care pun niște întrebări retorice, fie cuvintele lui Mica, împotriva acestora.
8De curând, poporul Meu
s‑a ridicat ca un dușman.8 Sau: V‑ați ridicat ca un dușman / împotriva poporului Meu.
Ați smuls mantaua
de peste haină8 Sensul celor două versuri este nesigur. Sau Ați smuls mantaua celor pașnici.,
de la cei ce trec în siguranță,
cei ce se întorc de la război8 Sau: celor ce nu se gândesc de război, fie în ideea că sunt pașnici (vezi nota precedentă), fie în ideea că au certitudinea că războiul a trecut..
9Voi le alungați pe femeile poporului Meu
din casele lor plăcute
și luați de la copiii lor
pentru totdeauna măreția Mea.
10Ridicați‑vă și plecați,
căci acesta nu mai este locul vostru de odihnă10 Vezi Deut. 12:9; Is. 28:12..
Pentru că a devenit necurat,
el va fi distrus, iar distrugerea va fi cumplită!
11Dacă un mincinos și un înșelător ar veni și ar spune:
«Îți voi predica despre vin și despre băuturi tari!»11 Sau: Îți voi promite vin și băuturi tari.,
acela ar fi considerat drept predicatorul acestui popor!
Promisiunea restaurării
12Cu siguranță te voi strânge în întregime, Iacov!
Cu siguranță voi aduna rămășița lui Israel!
Îi voi pune laolaltă ca pe niște oi în țarc,
ca pe o turmă în pășunea ei;
locul acela va mișuna de oameni.
13Cel ce deschide calea se va sui înaintea lor;
ei vor pătrunde, vor intra pe poartă și vor ieși.
Împăratul lor va trece înaintea lor,
și Domnul va fi în fruntea lor.“
Euch erwarten schlimme Zeiten!
1Wehe denen, die nachts wachliegen und finstere Pläne schmieden! Gleich am frühen Morgen setzen sie alles in die Tat um, weil sie die Macht dazu haben. 2Wenn ihnen ein Stück Land gefällt, dann reißen sie es an sich; sehen sie ein schönes Haus, dann gehört es schon bald ihnen. Mit Gewalt rauben sie ganzen Familien Haus und Erbe.
3Darum kündigt der Herr ihnen an: »Nun werde ich finstere Pläne gegen eure ganze Sippschaft schmieden. Ihr könnt euren Hals nicht mehr aus der Schlinge ziehen, nie mehr werdet ihr euren Kopf so hoch tragen! Euch erwarten schlimme Zeiten! 4Es kommt der Tag, da wird man ein Spottlied auf euch anstimmen und dabei euer Klagen nachäffen:
›Wir sind vernichtet, Gott gab den Feinden unser Land. Alles haben sie genommen und unsere Felder unter sich verteilt!‹
5Wenn die Israeliten das Land später wieder zurückbekommen, geht ihr leer aus. Niemand aus dem Volk des Herrn wird euch auch nur ein Stück zuteilen!«
6»Schluss mit dem Gerede!«, empören sich die falschen Propheten. »Keiner darf so daherschwätzen! Nein, niemals wird eine solche Schande über uns kommen. 7Spricht man etwa so zu uns Nachkommen von Jakob? Kann der Herr wirklich seine Geduld mit uns verlieren? So kennen wir ihn gar nicht!«
Doch Gott antwortet: »Meine Worte verheißen nur Gutes für den, der so lebt, wie es mir gefällt! 8Aber mein Volk lehnt sich schon lange gegen mich auf. Wenn jemand nichts ahnend an euch vorbeikommt, plündert ihr ihn aus. Ja, ihr fallt über die her, die sich in Sicherheit wiegen,2,8 Wörtlich: die vom Krieg heimkehren. und nehmt ihnen sogar noch den Mantel weg! 9Die Frauen vertreibt ihr aus ihrem geliebten Zuhause, und die Kinder beraubt ihr für immer ihrer Heimat in Israel, die ich ihnen gegeben habe2,9 Wörtlich: beraubt ihr für immer meiner Zierde.. 10Fort mit euch! Weg von hier! Ihr werdet in diesem Land sowieso keine Ruhe mehr finden. Denn ihr habt es mit euren Sünden besudelt – nun ist es dem Untergang geweiht. 11Ich weiß sehr wohl, was für Propheten ihr euch wünscht: solche, die euch nach dem Mund reden, die das Blaue vom Himmel herunterlügen und euch ankündigen, Wein und Most würden in Strömen fließen!«
Ich hole euch zurück!
12»Ich, der Herr, verspreche euch: Ich hole euch Nachkommen von Jakob, die ihr den Untergang Israels überlebt habt, wieder zurück. Wie ein Hirte seine Schafe in den schützenden Stall bringt, so versammle ich euch alle wieder in eurem Land. Dann wird es dort von Menschen wimmeln! 13Ein Befreier geht euch voran, um euch den Weg aus der Gefangenschaft zu bahnen. Die Stadttore werdet ihr durchbrechen und in die Freiheit ziehen. Ich selbst, der Herr, gehe als euer König an der Spitze.«
