1„Iată, îl trimit pe mesagerul Meu, care va pregăti calea înaintea Mea! Și deodată, va intra în Templul Lui Stăpânul pe Care‑L căutați! Mesagerul Legământului, în Care voi vă găsiți plăcerea, iată‑L că vine! zice Domnul Oștirilor.
2Dar cine va putea să suporte ziua venirii Lui? Cine va putea să rămână în picioare când Se va arăta El? Căci El va fi ca focul rafinorului și ca leșia înălbitorului! 3Se va așeza ca un rafinor și ca unul care curăță argintul și‑i va curăți pe fiii lui Levi. Îi va purifica așa cum se purifică aurul și argintul, iar ei vor fi pentru Domnul cei ce aduc daruri de mâncare în dreptate. 4Atunci darurile de mâncare ale lui Iuda și ale Ierusalimului vor fi plăcute Domnului ca în zilele din vechime, ca în anii de odinioară!
5Atunci Mă voi apropia de voi pentru judecată și Mă voi grăbi să fiu martor împotriva vrăjitorilor, a adulterilor, a celor ce jură fals, a celor ce opresc din plata zilierului, a celor ce asupresc pe văduvă și pe orfan și a celor ce nedreptățesc pe străin și care nu se tem de Mine, zice Domnul Oștirilor.
Chemarea la pocăință și promisiunea binecuvântării
6Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb! De aceea, voi, fii ai lui Iacov, n‑ați pierit! 7Încă din zilele părinților voștri v‑ați abătut de la hotărârile Mele și nu le‑ați păzit! Întoarceți‑vă la Mine și Mă voi întoarce și Eu la voi, zice Domnul Oștirilor.
Dar voi întrebați: «Cum să ne întoarcem?»
8Se cade ca un om să‑L jefuiască8 Sau: înșele; probabil un joc de cuvinte cu semnificația numelui lui Iacov (vezi nota de la Gen. 25:26). pe Dumnezeu? Și totuși voi Mă jefuiți.
Dar voi întrebați: «Cum Te‑am jefuit?»
Cu privire la zeciuială și la contribuții! 9Sunteți crunt blestemați, căci Eu sunt Cel pe Care Îl jefuiți voi, tot neamul! 10Aduceți însă toate zeciuielile în vistierie, ca să fie hrană în Casa Mea. Puneți‑Mă astfel la încercare, zice Domnul Oștirilor, și veți vedea dacă nu voi deschide pentru voi stăvilarele cerului și dacă nu voi turna peste voi binecuvântare până nu veți mai avea loc unde s‑o țineți! 11O voi mustra pentru voi pe cea care devorează, ca să nu mai distrugă recolta pământului vostru, iar vița din câmpiile voastre nu va mai fi neroditoare, zice Domnul Oștirilor. 12Atunci toate neamurile vă vor numi fericiți, pentru că veți fi o țară plăcută, zice Domnul Oștirilor.
Israel vorbește cu aroganță împotriva lui Dumnezeu
13Ați rostit cuvinte grele împotriva Mea, zice Domnul.
Cu toate acestea, voi întrebați: «Ce am spus împotriva Ta?»
14Ați spus: «Degeaba Îi slujim lui Dumnezeu! Ce‑am câștigat dacă am păzit îndatoririle Sale și am umblat căindu‑ne14 Lit.: ca niște oameni care bocesc. înaintea Domnului Oștirilor? 15Acum îi numim fericiți pe cei aroganți. Da, nu numai că cei ce săvârșesc răul prosperă, dar ei Îl și ispitesc pe Dumnezeu și scapă!»“
Răsplata celor drepți
16Atunci cei ce se tem de Domnul au vorbit unii cu alții, iar Domnul a luat aminte și a ascultat. Înaintea Lui a fost scrisă o carte de aducere-aminte despre cei ce se tem de Domnul și se gândesc la Numele Lui.
17„Ei vor fi ai Mei, zice Domnul Oștirilor, în17 Sau: pentru. ziua în care Eu Îmi voi întemeia proprietatea. Îi voi cruța așa cum un părinte își cruță fiul care‑i slujește. 18Și veți vedea încă o dată deosebirea dintre cel drept și cel rău, dintre cel care Îi slujește lui Dumnezeu și cel care nu‑I slujește!
1El Señor Todopoderoso responde: «Yo voy a enviar a mi mensajero para que prepare el camino delante de mí. De pronto vendrá a su templo el Señor a quien vosotros buscáis; vendrá el mensajero del pacto, en quien vosotros os complacéis».
2Pero ¿quién podrá soportar el día de su venida? ¿Quién podrá mantenerse en pie cuando él aparezca? Porque será como fuego de fundidor o lejía de lavandero. 3Se sentará como fundidor y purificador de plata; purificará a los levitas y los refinará como se refinan el oro y la plata. Entonces traerán al Señor ofrendas conforme a la justicia, 4y las ofrendas de Judá y Jerusalén serán aceptables al Señor, como en tiempos antiguos, como en años pasados.
5«De modo que me acercaré a vosotros para juicio. Estaré presto a testificar contra los hechiceros, los adúlteros y los perjuros, contra los que explotan a sus asalariados; contra los que oprimen a las viudas y a los huérfanos, y niegan el derecho del extranjero, sin mostrarme ningún temor —dice el Señor Todopoderoso—.
Fidelidad en las ofrendas
6»Yo, el Señor, no cambio. Por eso vosotros, descendientes de Jacob, no habéis sido exterminados. 7Desde la época de vuestros antepasados os habéis apartado de mis preceptos y no los habéis guardado. Volveos a mí, y yo me volveré a vosotros —dice el Señor Todopoderoso—.
»Pero vosotros replicáis: “¿En qué sentido tenemos que volvernos?”
8»¿Acaso roba el hombre a Dios? ¡Vosotros me estáis robando!
»Y todavía preguntáis: “¿En qué te robamos?”
»En los diezmos y en las ofrendas. 9Vosotros —la nación entera— estáis bajo gran maldición, pues es a mí a quien estáis robando.
10»Traed íntegro el diezmo para los fondos del templo, y así habrá alimento en mi casa. Probadme en esto —dice el Señor Todopoderoso—, y ved si no abro las compuertas del cielo y derramo sobre vosotros bendición hasta que sobreabunde. 11Exterminaré a la langosta, para que no arruine vuestros cultivos y las vides en los campos no pierdan su fruto —dice el Señor Todopoderoso—. 12Entonces todas las naciones os llamarán dichosos, porque vosotros tendréis una nación encantadora —dice el Señor Todopoderoso—.
Insolencia de Judá
13»Vosotros proferís insolencias contra mí —dice el Señor—.
»Y encima preguntáis: “¿Qué insolencias hemos dicho contra ti?”
14»Vosotros habéis dicho: “Servir a Dios no vale la pena. ¿Qué ganamos con cumplir sus mandatos y vestirnos de luto delante del Señor Todopoderoso 15si nos toca llamar dichosos a los soberbios, y los que hacen lo malo no solo prosperan, sino que incluso desafían a Dios y se salen con la suya?”»
16Los que temían al Señor hablaron entre sí, y él los escuchó y les prestó atención. Entonces se escribió en su presencia un libro de memorias de aquellos que temen al Señor y honran su nombre. 17«El día que yo actúe, ellos serán mi propiedad exclusiva —dice el Señor Todopoderoso—. Tendré compasión de ellos, como se compadece un hombre del hijo que le sirve. 18Y vosotros volveréis a distinguir entre los buenos y los malos, entre los que sirven a Dios y los que no le sirven.
