Nouă Traducere În Limba Română

Luca 1

Introducere

1Fiindcă mulţi au încercat să alcătuiască o istorisire amănunţită despre lucrurile care s-au împlinit printre noi, aşa cum ni le-au încredinţat cei ce au fost de la început martori oculari şi care au ajuns slujitori ai Cuvântului, am decis şi eu, după ce am cercetat cu atenţie toate lucrurile de la început, să ţi le scriu în ordine, prea alesule Teofilus, ca să ajungi astfel să cunoşti întocmai temeinicia lucrurilor despre care ai fost învăţat.

Anunţarea naşterii lui Ioan Botezătorul

În zilele lui Irod, regele Iudeii,[a] era un preot pe nume Zaharia, din ceata preoţească a lui Abia.[b] Soţia lui era dintre fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta. Amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, trăind fără vină, potrivit cu toate poruncile şi rânduielile Domnului. Dar nu aveau nici un copil, fiindcă Elisabeta era stearpă şi amândoi erau acum înaintaţi în vârstă.

Într-o zi, în timp ce Zaharia era de slujbă, pentru că venise rândul cetei lui să slujească înaintea lui Dumnezeu, a ieşit la sorţi, după obiceiul preoţiei, să intre în Templul Domnului ca să tămâieze. 10 La ora tămâierii, toată mulţimea poporului se ruga afară.

11 Atunci i s-a arătat un înger al Domnului, stând în picioare la dreapta altarului tămâierii. 12 Când l-a văzut, Zaharia s-a tulburat şi l-a cuprins frica. 13 Dar îngerul i-a zis:

– Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Soţia ta, Elisabeta, îţi va naşte un fiu şi îi vei pune numele Ioan[c]. 14 El va fi bucuria şi veselia ta şi mulţi se vor bucura de naşterea lui, 15 căci el va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea niciodată vin, nici băutură tare şi va fi umplut de Duhul Sfânt încă din pântecele mamei lui. 16 El îi va întoarce pe mulţi israeliţi la Domnul, Dumnezeul lor. 17 Va merge înaintea Lui, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile taţilor spre copii[d] şi pe cei neascultători la înţelepciunea celor drepţi, ca să pregătească Domnului un popor care să fie gata pentru El.

18 Zaharia l-a întrebat pe înger:

– După ce voi cunoaşte lucrul acesta? Căci eu sunt bătrân, iar soţia mea este înaintată în vârstă!

19 Îngerul i-a răspuns:

– Eu sunt Gabriel, cel care stă în prezenţa lui Dumnezeu, şi am fost trimis să vorbesc cu tine şi să-ţi aduc aceste veşti bune. 20 Iată că vei fi mut şi nu vei mai putea vorbi până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor.

21 Oamenii îl aşteptau pe Zaharia şi se mirau de întârzierea lui în Templu. 22 Când a ieşit, nu putea să le vorbească, astfel că ei au înţeles că avusese o vedenie în Templu. El a continuat să le facă semne şi să rămână mai departe mut.

23 Când i s-au terminat zilele de slujire, s-a dus acasă. 24 După un timp, Elisabeta, soţia lui, a rămas însărcinată. Ea s-a ţinut ascunsă timp de cinci luni, zicând: 25 „Iată ce mi-a făcut Domnul atunci când a privit spre mine, înlăturându-mi dispreţul pe care l-am îndurat între oameni!“

Anunţarea naşterii lui Isus

26 În luna a şasea,[e] îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, 27 la o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. 28 Îngerul a intrat la ea şi i-a zis:

– Plecăciune, ţie căreia ţi s-a arătat bunăvoinţă! Domnul este cu tine! (Binecuvântată eşti tu între femei!)[f]

29 Ea a fost foarte tulburată de mesajul îngerului şi se gândea ce ar putea să însemne salutul acesta.

30 Îngerul i-a zis:

– Nu te teme, Maria, pentru că ai găsit har din partea lui Dumnezeu! 31 Iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, Căruia Îi vei pune numele Isus[g]. 32 El va fi mare şi va fi numit „Fiul Celui Preaînalt“, iar Domnul Dumnezeu Îi va da tronul strămoşului Său, David.[h] 33 Va împărăţi peste casa lui Iacov[i] în veci şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit!

34 Maria l-a întrebat pe înger:

– Cum se va întâmpla lucrul acesta de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?

35 Îngerul i-a răspuns:

– Duhul Sfânt Se va coborî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri! De aceea Sfântul Care se va naşte va fi numit[j] „Fiul lui Dumnezeu“. 36 Iată că Elisabeta, ruda ta, a conceput şi ea un fiu, la bătrâneţe; şi ea, care era numită stearpă, este acum în luna a şasea! 37 Căci nimic nu este imposibil cu[k] Dumnezeu.

38 Maria a zis:

– Iată-mă, sunt sclava Domnului! Facă-mi-se după cuvântul tău!

Şi îngerul a plecat de la ea.

Maria în vizită la Elisabeta

39 În zilele acelea, Maria s-a sculat şi s-a dus în grabă spre regiunea muntoasă, într-o cetate a lui Iuda. 40 Ea a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta. 41 Când Elisabeta a auzit salutul Mariei, copilul a săltat în pântecele ei, şi Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt. 42 Ea a exclamat cu glas tare:

„Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău! 43 Cum de mi-a fost dat să vină la mine mama Domnului meu?! 44 Căci iată, de îndată ce am auzit salutul tău, mi-a săltat copilul în pântece de bucurie! 45 Ferice de cea care a crezut că vor fi împlinite lucrurile care i-au fost spuse de Domnul!“

Cântecul[l] Mariei

46 Maria a zis:

„Sufletul meu Îl preamăreşte pe Domnul
47     şi mi se bucură nespus duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu,
48         pentru că a privit la starea smerită a sclavei Sale!
Iată că de acum încolo, toate generaţiile mă vor considera fericită
49     pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine!
Numele Lui este sfânt!
50     Îndurarea Lui ţine din generaţie în generaţie
        faţă de cei ce se tem de El!
51 El a înfăptuit o minune[m] prin braţul Lui;
    i-a împrăştiat pe cei mândri în cugetul inimii lor.
52 I-a dat jos pe cei puternici de pe tronurile lor
    şi i-a înălţat pe cei smeriţi.
53 Pe cei flămânzi i-a săturat cu bunătăţi,
    iar pe cei bogaţi i-a dat afară cu mâinile goale.
54 El l-a ajutat pe Israel, slujitorul Său,
    amintindu-Şi de îndurarea Sa,
55 aşa cum le spusese strămoşilor noştri,
    lui Avraam şi seminţei[n] lui, în veci!“

56 Maria a rămas împreună cu Elisabeta în jur de trei luni şi apoi s-a întors acasă.

Naşterea lui Ioan Botezătorul

57 Când i s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un băiat. 58 Vecinii şi rudele au auzit că Domnul Şi-a arătat marea îndurare faţă de ea şi s-au bucurat împreună cu ea.

59 În ziua a opta, au venit să circumcidă copilul.[o] Voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său, 60 dar mama lui a zis: „Nu, ci îl va chema Ioan!“

61 Ei i-au zis: „Nu este nimeni între rudele tale care să poarte acest nume!“ 62 Şi îi făceau semne tatălui copilului, ca să ştie ce nume doreşte să-i dea. 63 El a cerut o tăbliţă şi a scris: „Numele lui este Ioan.“ Şi toţi s-au minunat. 64 Imediat i-a fost deschisă gura, i-a fost dezlegată limba şi a început să vorbească, binecuvântându-L pe Dumnezeu. 65 Pe toţi vecinii lor i-a cuprins frica şi în întreaga regiune muntoasă a Iudeii se vorbea despre toate aceste lucruri. 66 Toţi cei ce le auzeau, le păstrau în inima lor, spunând: „Oare ce va deveni acest copil?“ Căci mâna Domnului era cu el.

Cântecul[p] lui Zaharia

67 Zaharia, tatăl lui, a fost umplut de Duhul Sfânt şi a profeţit astfel:

68 „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
    pentru că a venit în ajutor şi Şi-a răscumpărat poporul!
69 El ne-a ridicat un corn al mântuirii[q]
    în casa[r] slujitorului Său David,
70 aşa cum a spus prin gura sfinţilor Săi profeţi din vechime,
71 şi ne-a adus izbăvire de duşmanii noştri şi din mâinile celor ce ne urăsc.
72 El Îşi arată astfel îndurarea faţă de strămoşii noştri
    şi Îşi aduce aminte de legământul Lui cel sfânt,
73 de jurământul pe care i l-a făcut lui Avraam, tatăl nostru,
    potrivit căruia, ne va da voie, 74 izbăviţi fiind din mâna duşmanilor noştri,
să-I slujim fără teamă, 75 în sfinţenie şi dreptate înaintea Lui,
    în toate zilele noastre.

76 Iar tu, copile, vei fi numit profet al Celui Preaînalt!
    Căci vei merge înaintea Domnului ca să pregăteşti căile Lui,
77 să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii,
    prin iertarea păcatelor lui,
78 datorită îndurării nemărginite[s] a Dumnezeului nostru,
    în urma căreia va veni în ajutorul nostru Soarele din înălţime,
79 ca să strălucească peste cei aflaţi în întuneric
    şi în umbra morţii,
        ca să ne călăuzească picioarele pe calea păcii.“

80 Copilul creştea şi se întărea în duh. El a stat în locuri pustii până în ziua apariţiei lui în poporul Israel.

Notas al pie

  1. Luca 1:5 Irod cel Mare (37-4 î.Cr.)
  2. Luca 1:5 Cf. 1 Cron. 24:1-19, existau 24 de cete preoţeşti, ceata lui Abia fiind a opta, în ordinea slujirii (v. 10)
  3. Luca 1:13 Ioan derivă din ebraicul Iohanan, care înseamnă Domnul este îndurător
  4. Luca 1:17 Vezi Mal. 4:5-6
  5. Luca 1:26 Vârsta sarcinii Elisabetei (vs. 24, 36)
  6. Luca 1:28 Cele mai importante mss nu conţin această propoziţie, care a fost adăugată probabil pe baza v. 42
  7. Luca 1:31 Isus este transcrierea în greacă a ebraicului Iosua (Ieşua), care înseamnă Domnul mântuie
  8. Luca 1:32 Vezi 2 Sam. 7:13, 16; Ps. 2:6-7; 89:26-27; Is. 9:6-7
  9. Luca 1:33 Sau: Israel
  10. Luca 1:35 Sau: De aceea, Cel Care se va naşte va fi sfânt şi va fi numit; sau: De aceea, Cel Care se va naşte va fi numit sfânt,
  11. Luca 1:37 Unele mss conţin pentru
  12. Luca 1:46 Cântecul este cunoscut sub numele de Magnificat, termenul latin pentru preamăreşte
  13. Luca 1:51 Sau: El a arătat putere; sau: El a înfăptuit lucruri mari
  14. Luca 1:55 Termenul grecesc pentru sămânţă este un singular care se poate referi atât la un singur urmaş, cât şi la toţi urmaşii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenţionată. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică acelaşi termen, sămânţă, lui Isus Cristos, demonstrând prin exegeza sa că promisiunea făcută lui Avraam îşi găseşte împlinirea ultimă în Isus Cristos
  15. Luca 1:59 Vezi Lev. 12:3
  16. Luca 1:67 Cântecul este cunoscut sub numele de Benedictus, termenul latin pentru binecuvântat
  17. Luca 1:69 Cornul simboliza puterea; ideea este că Mesia (Cristos), descendent al lui David, are puterea de a mântui; de aici putem traduce: un Mântuitor puternic
  18. Luca 1:69 Sau: dintre urmaşii
  19. Luca 1:78 Lit.: îndurării duioase

O Livro

Lucas 1

Introdução

1Excelentíssimo Teófilo:

Escreveram­se já várias narrativas sobre Cristo, em que se usaram relatos que nos foram feitos pelos que viram o que aconteceu desde o início e que se tornaram mensageiros da boa nova de Deus. Pareceu­me, contudo, que seria bom ordenar todos esses relatos, dos mais antigos aos mais recentes, e, após um exame completo, dar­te este resumo desses factos que aconteceram no nosso meio, para fortalecer a tua confiança na verdade de tudo o que te foi ensinado.

O nascimento de João Baptista predito

5/7 No tempo em que Herodes era rei da Judeia, viveu um sacerdote judaico chamado Zacarias, o qual pertencia ao turno de Abias no serviço do templo. Tal como ele próprio, também sua mulher Isabel pertencia à tribo sacerdotal, sendo descendente de Arão. Zacarias e Isabel eram crentes, cuidadosos em observar todas as leis e preceitos de Deus. Sucedia que não tinham filhos, pois Isabel era estéril e ambos já eram muito velhos.

8/10 Certo dia, encontrando­se Zacarias ocupado no seu cargo no templo, porque naquela semana era o turno dele que estava de serviço, coube­lhe por sorteio entrar no santuário interior e queimar incenso diante do Senhor. Entretanto, grande multidão orava lá fora no pátio do templo, como sempre se fazia na altura do culto em que se queimava o incenso.

11/12 Achava­se Zacarias no santuário quando, de súbito, apareceu um anjo de pé à direita do altar do incenso! Zacarias ficou perturbado e cheio de medo, 13 mas o anjo disse­lhe:

“Não receies, Zacarias, porque vim dizer­te que Deus ouviu as tuas orações e que tua mulher Isabel vai dar à luz um filho teu, ao qual porás o nome de João! 14 O seu nascimento dar­vos­á grande prazer e contentamento, e muitos se alegrarão convosco, 15 pois ele será grande diante do Senhor. Nunca deverá beber vinho ou bebida alcoólica, e será cheio do Espírito Santo antes mesmo do seu nascimento. 16 Convencerá muitos judeus a voltarem­se para o Senhor seu Deus. 17 Será um homem forte de espírito e dotado de grande poder, tal como o profeta Elias, preparando o povo para receber o Senhor. Porá o coração dos pais de acordo com o dos filhos, e mudará as mentes desobedientes para que respeitem e obedeçam a Deus.”

18 Zacarias disse ao anjo: “Como posso saber que isso vai acontecer? Já sou velho, e também minha mulher é de idade bastante avançada.”

19/20 Então o anjo disse: “Eu sou Gabriel! O meu lugar é na própria presença de Deus. Foi ele quem me mandou trazer­te esta boa notícia! Mas, como não creste no que te disse, ficarás mudo e não poderás falar até que a criança nasça. E as minhas palavras irão cumprir­se no seu devido tempo.”

21/23 Entretanto, o povo esperava que Zacarias aparecesse e admirava­se por se demorar tanto. Quando finalmente saiu, não conseguia falar, e perceberam pelos seus gestos que devia ter tido qualquer visão no templo. Zacarias ali ficou durante os dias que lhe restavam de serviço e depois voltou para casa.

24/25 Passado pouco tempo, sua mulher Isabel ficou grávida e viveu recolhida durante cinco meses. “Como o Senhor é bom”, exclamava, “livrando­me assim da tristeza de não ter filhos!”

O nascimento de Jesus anunciado a Maria

26/28 Passados seis meses, Deus mandou o anjo Gabriel a Nazaré, uma localidade da Galileia, a uma virgem, Maria, prometida em casamento a um homem chamado José, descendente do rei David. Gabriel apareceu­lhe e disse: “Eu te saúdo, mulher favorecida! O Senhor está contigo!”

29 Confusa e perturbada, Maria perguntava a si própria o que quereria o anjo dizer com aquelas palavras. 30/33 “Não tenhas medo, Maria”, continuou o anjo, “porque Deus vai dar­te uma bênção maravilhosa! Muito em breve ficarás grávida e terás um menino, a quem chamarás Jesus. Será grande — será chamado Filho do Altíssimo. O Senhor Deus lhe dará o trono do seu antepassado, o rei David. Governará sobre a descendência de Israel para sempre. O seu reino jamais terá fim!”

34 Maria, então, perguntou ao anjo: “Mas como posso ter um filho se sou virgem?”

35/37 O anjo respondeu: “O Espírito Santo virá sobre ti, e o poder do Deus altíssimo cobrir­te­á como uma sombra; por isso, o menino que de ti vai nascer será santo, e será chamado o Filho de Deus. Além disso, também há seis meses Isabel, a tua parente, que toda a gente considerava estéril, ficou grávida, apesar da sua velhice! Porque nada é impossível para Deus.”

38 E Maria respondeu: “Dependo só do Senhor. Que se faça em mim segundo o que disseste. Que aconteça comigo tudo o que disseste.” Então o anjo desapareceu.

Maria visita Isabel

39/41 Alguns dias mais tarde, Maria foi apressadamente às terras montanhosas da Judeia, à vila onde Zacarias morava, para visitar Isabel. Quando Maria saudou a prima, o menino de Isabel saltou no seu ventre, e Isabel ficou cheia do Espírito Santo.

42 Com grande contentamento, Isabel exclamou, dirigindo­se a Maria: “Bendita és tu entre as mulheres, e bendito é o filho que estás a gerar. 43/45 Grande honra é esta, a de ser visitada pela mãe do meu Senhor! Quando me deste a tua saudação, no momento em que ouvi a tua voz, o menino saltou de alegria dentro de mim! És feliz por teres crido que Deus cumpriria as coisas que te foram ditas.”

O cântico de Maria

46/55 E Maria respondeu:

    “Oh, como eu louvo o Senhor!
    E quanto me alegro em Deus, meu Salvador!
    Porque reparou na sua humilde servidora,
        e agora, por todas as gerações, serei chamada bendita de Deus.
    Pois ele, o Deus santo e poderoso, me fez grandes coisas.
    A sua misericórdia estende­se para sempre a todos os que o temem.
    Como é poderoso o seu forte braço!
    Como faz fugir os orgulhosos e os arrogantes!
    Arrancou os príncipes dos seus tronos e exaltou os humildes.
    Fartou os famintos com coisas boas
        e mandou embora os ricos de mãos vazias.
    Socorreu o povo de Israel, que o serve!
    Não esqueceu a sua promessa de se mostrar compassivo.
    Porque prometeu aos nossos pais, Abraão e seus filhos,
        ser misericordioso com eles para sempre.”

56 Maria ficou com Isabel cerca de três meses e depois voltou para casa.

O nascimento de João Baptista

57/58 Entretanto, o período de espera de Isabel chegou ao seu termo, e veio a hora da criança nascer. Era um menino. A notícia de como o Senhor tinha sido bondoso para ela espalhou­se rapidamente entre vizinhos e parentes, e todos se alegraram com ela.

59 Oito dias depois de nascer, parentes e amigos vieram para a cerimónia da circuncisão. Todos julgavam que a criança se chamaria Zacarias, como o pai. 60 Mas Isabel disse: “Não, ele vai chamar­se João!” 61 E exclamaram:

“João? Em toda a tua família não há ninguém que se chame assim”.

62 Então perguntaram por gestos ao pai da criança como iria ela chamar­se. 63 Ele pediu por sinais uma pequena placa e, com grande espanto de todos, escreveu, “O nome dele é João”. 64 E logo Zacarias conseguiu falar de novo, começando a louvar Deus. 65 O pasmo espalhou­se por toda a vizinhança e a notícia do sucedido correu pelos montes da Judeia.

66 Todos quantos ouviam falar no caso pensavam demoradamente e perguntavam: “Quem virá a ser este menino no futuro? Porque, de facto, a mão do Senhor está sobre ele de maneira muito especial”.

67 Então seu pai, Zacarias, cheio do Espírito Santo, falou em nome de Deus:

O cântico de Zacarias

68/79     “Louvem o Senhor, o Deus de Israel,
    porque veio dar auxílio ao seu povo e o salvou.
    Agora manda­nos um Salvador poderoso,
        da descendência do seu servo, o rei David,
    conforme prometeu através dos santos profetas, há muito tempo,
    alguém que nos livre dos nossos inimigos,
        de todos os que nos odeiam.
    Teve piedade dos nossos antepassados, sim, do próprio Abraão,
    lembrando­se da aliança sagrada que com ele fez,
    dando­nos o privilégio de servir Deus sem receio,
        libertos dos nossos inimigos,
    e tornando­nos santos e aceitáveis,
        aptos para estar na sua presença para sempre.
    E tu, meu filho, serás chamado profeta do Deus glorioso,
    porque prepararás o caminho para o Senhor.
    Dirás ao seu povo como achar a salvação,
        através do perdão dos pecados.
    Tudo isto porque a misericórdia do nosso Deus é muito grande,
    e porque o sol divino está prestes a brilhar sobre nós,
    para dar luz aos que se encontram sentados na escuridão
        e na noite da morte,
    e para nos guiar pelo caminho da paz.”

80 O menino ia crescendo e o seu espírito amadurecia; mais tarde vivia no deserto, até que começou com o seu trabalho público em Israel.