Învierea lui Isus
(Mt. 28:1-8; Lc. 24:1-12; In. 20:1-18)
1După ce a trecut ziua de Sabat, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salome au cumpărat miresme, ca să se ducă să‑L ungă. 2Și, în prima zi a săptămânii, foarte de dimineață, în timp ce răsărea soarele, au venit la mormânt. 3Ele își ziceau una către alta: „Cine ne va rostogoli piatra de la intrarea mormântului?“ 4Însă când s‑au uitat, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese rostogolită.
5Intrând în mormânt, au văzut un tânăr îmbrăcat într‑o robă albă, șezând în partea dreaptă, și s‑au înspăimântat. 6Însă el le‑a zis: „Nu vă înspăimântați! Voi Îl căutați pe Isus din Nazaret, Cel Care a fost răstignit. A fost înviat; nu este aici! Iată locul unde‑L puseseră! 7Dar duceți‑vă și spuneți‑le ucenicilor Lui și lui Petru că El merge înaintea voastră în Galileea. Acolo Îl veți vedea, așa cum v‑a spus.“
8Ele au ieșit și au fugit de la mormânt, căci erau cuprinse de tremur și de uimire. Și n‑au spus nimănui nimic, fiindcă se temeau.8 Unele mss încheie evanghelia cu v. 8. Câteva mss grecești târzii (sec. VII–IX) conțin atât un epilog lung al evangheliei (v. 9-20), cât și un epilog scurt (inclus înaintea epilogului lung): Ele le‑au relatat pe scurt celor din jurul lui Petru tot ce li se poruncise. După aceste lucruri, Isus Însuși a trimis, prin ei, de la răsărit la apus, proclamarea sfântă și nepieritoare a mântuirii veșnice. Amin. O versiune latină veche (sec. al II‑lea) conține numai acest epilog scurt.
Isus li Se arată Mariei Magdalena și ucenicilor
9După ce a înviat, în dimineața primei zile a săptămânii, Isus i S‑a arătat mai întâi Mariei Magdalena, din care alungase șapte demoni. 10Ea s‑a dus și i‑a anunțat pe cei ce fuseseră împreună cu El, care se tânguiau și plângeau. 11Dar când au auzit ei că trăiește și că fusese văzut de ea, n‑au crezut.
12După aceea, în timp ce doi dintre ei se duceau pe jos la câmp, li S‑a arătat sub o altă înfățișare. 13Ei s‑au dus și i‑au anunțat pe ceilalți, dar nici pe ei nu i‑au crezut.
14Mai târziu, li S‑a arătat celor unsprezece, în timp ce stăteau la masă. El i‑a mustrat pentru necredința și pentru împietrirea inimii lor, fiindcă nu i‑au crezut pe cei care L‑au văzut înviat.
Marea Trimitere și înălțarea lui Isus la cer
(Mt. 28:18-20; Lc. 24:36-53; In. 20:19-23; F.A. 1:7-12)
15Apoi le‑a zis: „Duceți‑vă în toată lumea și proclamați Evanghelia la orice făptură! 16Cel care va crede și se va boteza va fi mântuit, dar cel care nu va crede va fi condamnat. 17Semnele care‑i vor însoți pe cei care cred sunt următoarele: în Numele Meu vor alunga demoni, vor vorbi în limbi noi, 18vor lua în mâini șerpi, iar dacă vor bea ceva aducător de moarte nu le va face rău deloc; își vor pune mâinile peste cei bolnavi, și aceștia se vor face bine.“
19După ce le‑a vorbit, Domnul Isus a fost luat în cer și S‑a așezat la dreapta lui Dumnezeu. 20Ei s‑au dus și au predicat pretutindeni, iar Domnul lucra împreună cu ei și confirma Cuvântul prin semnele care‑l însoțeau.20 După toate probabilitățile, epilogul lung al evangheliei (v. 9-20) a fost compus în prima jumătate a sec. al II‑lea (el este citat de Irineu și Tatian, care au trăit în acea perioadă). Din punct de vedere stilistic și lexical, acest epilog este diferit de restul evangheliei, fiind, probabil, un rezumat al materialului referitor la aparițiile lui Isus după înviere, bazat în general pe Lc. 24 și In. 20.
A ressurreição
(Mt 28.1-8; Lc 24.1-12; Jo 20.1-18)
1Quando terminou o sábado, Maria Madalena, Salomé e Maria, mãe de Tiago, foram comprar perfumes para pôr no corpo de Jesus. 2No domingo de manhã, ao nascer do sol, elas foram ao túmulo. 3Pelo caminho, interrogavam-se como poderiam afastar a enorme pedra da entrada. 4Mas quando chegaram, viram que a pedra, muito pesada, já tinha sido removida e que a entrada estava aberta. 5Entraram no túmulo e viram, sentado do lado direito, um jovem vestido de branco e assustaram-se. 6Então ele disse-lhes: “Não fiquem atemorizadas. É Jesus, o nazareno que foi crucificado, que procuram? Não está aqui, ressuscitou! 7Vejam, era aqui que o seu corpo se encontrava. Vão e deem este recado aos seus discípulos, incluindo Pedro: ‘Jesus vai adiante de vocês para a Galileia e ali o verão, tal como vos disse antes de morrer.’ ” 8Trémulas e confusas, demasiado amedrontadas para falar, as mulheres saíram do túmulo em fuga. E não disseram nada uma à outra, porque estavam assustadas.
9Na madrugada de domingo Jesus ressuscitou e a primeira pessoa que o viu foi Maria Madalena, de quem tinha expulsado sete demónios. 10Ela veio ter com os discípulos que estavam tristes e chorosos. 11E anunciou-lhes que tinha visto Jesus que se encontrava vivo. Mas eles não acreditaram.
12Naquele dia, mais tarde, Jesus apareceu de outra forma a dois deles que iam de Jerusalém para os campos. 13Estes voltaram correndo para Jerusalém, para dar a notícia aos outros, mas ninguém acreditou neles. 14Mais tarde, Jesus apareceu aos onze discípulos, quando estavam a comer juntos, e censurou-os pela sua incredulidade, pela sua dureza de coração em acreditar nos testemunhos daqueles que o tinham visto depois de ter ressuscitado dentre os mortos.
15Então disse-lhes: “Vão por todo o mundo e preguem a boa nova a todos e em toda a parte. 16Quem crer e for batizado será salvo, mas quem não quiser crer será condenado. 17E darei a quem crer os seguintes sinais: em meu nome expulsará demónios e falará novas línguas. 18Poderá até pegar em serpentes e se beber alguma coisa venenosa não lhe fará mal. Poderá colocar as mãos sobre os doentes e curá-los.”
19Quando acabou de falar-lhes, Jesus foi levado para o céu e sentou-se à direita de Deus. 20Os discípulos foram pregando por toda a parte e o Senhor estava com eles, comprovando o que diziam com os sinais que acompanhavam a sua mensagem.
