1Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 2„Dacă cineva dintre voi va păcătui și va arăta necredincioșie față de Domnul, înșelându‑l pe semenul său cu privire la un lucru dat lui spre păstrare ori în garanție sau cu privire la un lucru însușit prin jaf, sau asuprindu‑l pe semenul său; 3sau dacă a găsit un lucru pierdut și minte cu privire la el sau dacă face un jurământ fals cu privire la vreunul din aceste lucruri pe care le face omul și astfel păcătuiește, 4deci dacă va păcătui astfel, și prin urmare, se va face vinovat, să dea înapoi lucrul pe care și l‑a însușit prin jaf sau lucrul pe care și l‑a însușit prin asuprire, să înapoieze garanția care i‑a fost încredințată sau lucrul pierdut pe care l‑a găsit 5sau orice lucru despre care a făcut un jurământ fals. Să‑l restituie pe deplin și să mai adauge încă o cincime la valoarea lui. Să‑l dea înapoi semenului său, chiar în ziua în care va aduce jertfa de vinovăție. 6Iar ca jertfă pentru vină să aducă Domnului pentru păcatul lui un berbec fără meteahnă din turmă, după aprecierea ta, și să‑l dea preotului. 7Preotul să facă ispășire pentru acesta înaintea Domnului, și el va fi iertat de orice lucru pe care l‑a săvârșit făcându‑se vinovat.“
Instrucțiuni suplimentare pentru aducerea jertfelor – arderea‑de‑tot
8Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 9„Iată ce să le poruncești lui Aaron și fiilor săi: «Cu privire la legea arderii‑de‑tot, aceasta să rămână pe vatra altarului toată noaptea, până dimineața și în felul acesta focul de pe altar să ardă continuu. 10Preotul să se îmbrace cu veșmintele de in după ce și‑a luat izmenele pe el. Să ia cenușa arderii‑de‑tot de pe altar și să o așeze lângă altar. 11Apoi să‑și scoată veșmintele, să‑și ia alte haine și să ducă cenușa într‑un loc curat, în afara taberei. 12Focul de pe altar să continue să ardă și să nu se stingă. În fiecare dimineață preotul să ardă lemne pe altar, să așeze pe ele arderea‑de‑tot și să ardă deasupra grăsimea jertfelor de pace12 Vezi nota de la 3:1.. 13Focul să ardă continuu pe altar și să nu se stingă deloc.
Darul de mâncare
14Cu privire la legea darului de mâncare, fiii lui Aaron să‑l aducă înaintea Domnului, înaintea altarului. 15Să ia un pumn din făina aleasă și din untdelemnul pentru darul de mâncare, cu toată tămâia care a fost adăugată la acest dar de mâncare, și să le ardă pe altar ca jertfă de aducere-aminte de o aromă plăcută Domnului. 16Aaron și fiii săi să mănânce ce va mai rămâne din ea; s‑o mănânce sub formă de turte nedospite într‑un loc sfânt; să le mănânce în curtea Cortului Întâlnirii. 17Să nu fie coapte cu aluat dospit. Aceasta este partea pe care Eu le‑am dat‑o din jertfele Mele mistuite de foc. Ea este preasfântă, la fel ca jertfa pentru păcat și jertfa pentru vină. 18S‑o mănânce fiecare bărbat dintre urmașii lui Aaron. Aceasta este o hotărâre veșnică de‑a lungul generațiilor voastre, cu privire la jertfele mistuite de foc pentru Domnul. Oricine se va atinge de ele va fi sfânt18 Sau: trebuie să fie sfânt. Textul nu sugerează ideea că un obiect sfânt sfințește un obiect necurat prin atingere, ci condiția ca un lucru adus în proximitatea obiectelor sfinte să fi fost în prealabil consacrat sau sfințit. Vezi și v. 27. Doar prezența lui Dumnezeu poate sfinți un loc (v. 43). Prin atingere se transmite doar necurăția, nu și sfințenia (Hag. 2:12-14). Vezi și nota de la Ex. 13:2..»“
Darul de mâncare al preotului
19Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 20„Iată care este ofranda pe care Aaron și fiii săi o vor aduce Domnului în ziua în care vor primi ungerea: a zecea parte dintr‑o efă20 Vezi nota de la 5:11. de făină aleasă, ca dar de mâncare continuu, jumătate din ea dimineața și jumătate seara. 21Să fie făcută cu untdelemn pe un grătar; s‑o aduci frământată bine. Apoi s‑o aduci coaptă și tăiată în bucăți, ca dar de mâncare de o aromă plăcută Domnului. 22Preotul care va fi uns22 Sau: mare preot. în locul lui Aaron, dintre fiii acestuia, să‑l pregătească în acest fel. Aceasta este o hotărâre veșnică înaintea Domnului: să fie ars în întregime. 23Fiecare dar de mâncare al preotului să fie ars în întregime. Nimic să nu se mănânce din el.“
Jertfa pentru păcat
24Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 25„Vorbește‑le lui Aaron și fiilor săi și spune‑le: «Aceasta este legea jertfei pentru păcat: jertfa pentru păcat să fie înjunghiată înaintea Domnului, în locul în care este înjunghiat animalul pentru arderea‑de‑tot; aceasta este preasfântă. 26S‑o mănânce preotul care aduce jertfa pentru păcat. Să fie mâncată într‑un loc sfânt, în curtea Cortului Întâlnirii. 27Orice se atinge de carnea jertfei va fi sfânt. Dacă va sări sânge pe veșmânt, locul stropit să fie spălat într‑un loc sfânt. 28De asemenea, vasul de pământ în care a fost fiartă jertfa să fie spart, iar dacă a fost fiartă într‑un vas de bronz, să fie frecat și limpezit cu apă. 29Fiecare bărbat dintre preoți să mănânce din ea. Aceasta este o jertfă preasfântă. 30Dar să nu se mănânce nicio jertfă pentru păcat din al cărei sânge se va aduce în Cortul Întâlnirii pentru facerea ispășirii în Locul Sfânt, ci aceea să fie mistuită în foc.
6
1続いて主はモーセに命じました。 2-3「借り物や預かり物、担保の品などを返さなかったり、盗んだり、脅し取ったり、落とし物を見つけながらも取った覚えはないと偽るなどして罪を犯した場合は、 4-5その事実がはっきりした日に、取ったものを相手に返し、それに加えて二割の罰金を支払いなさい。また、幕屋に罪を償ういけにえを引いて来なさい。 6その罪に見合ういけにえは、傷のない雄羊一頭である。それを祭司のところへ引いて来る。 7祭司は主の前で罪の償いをし、その者は赦される。」
ささげ物の施行細則
8主はモーセに命じました。 9「アロンとその子らに、焼き尽くすいけにえについての決まりを示しなさい。焼き尽くすいけにえは、祭壇の上で一晩中、焼き続ける。 10翌朝、祭司は亜麻布の下着と上着をつけ、その灰をすっかり集め、祭壇のそばに置く。 11このあと着替えをし、灰を野営地の外のきよい場所に運ぶ。 12祭壇の火はいつも燃やし続け、消してはならない。祭司は毎朝たきぎをくべて、毎日ささげる焼き尽くすいけにえを供え、和解のいけにえの脂肪を焼く。 13祭壇の火は絶やしてはならない。
14穀物の供え物の決まりは次のとおりである。アロンの子らは、祭壇の前に立ち、供え物を主の前にささげる。 15なだめの香りとして、オリーブ油のかかった細かくひいた粉一つかみを、香料全部とともに祭壇で焼きなさい。わたしは喜んでそれを受けよう。 16残りはアロンとその子らの食物となる。幕屋の庭で、パン種を入れずに焼いたパンにして食べなさい。 17念を押すが、焼くときは絶対にパン種を入れてはならない。火で焼くささげ物のうち、この分は祭司に与える。罪の赦しのためのいけにえや、罪過を償ういけにえの場合と同じく、ささげられた全部がきよいとされる。 18アロンの家系で祭司を務める者は、子々孫々に至るまで、これを食べることができる。火で焼く主へのささげ物は、祭司だけが食べられる。」
19-20主はモーセに命じました。「アロンとその子らが油を注がれ、祭司の務めに就く日には、日々の穀物の供え物をささげなさい。細かくひいた上等の小麦粉二・三リットルを、朝と夕方に半分ずつ、 21オリーブ油でこね、鉄板で焼いてささげる。わたしはそれを受け入れる。 22-23祭司の子らは父の跡を継ぐ場合、油を注がれる任命式の日にこれと同じささげ物をする。これは永遠に変わらない定めである。このささげ物は全部を主の前で焼く。ほんの一口でも食べてはならない。」
24主はモーセに告げました。 25「次は、罪の赦しのためのいけにえについて、祭司が知っていなければならない決まりである。このいけにえは最もきよいものだから、焼き尽くすいけにえをほふる場所、主の前でほふる。 26いけにえの儀式を行う祭司は、幕屋の庭でそれを食べる。
27特別に選ばれ、きよくされた者、祭司だけしかその肉にさわれない。そのとき衣服に血がかかったなら聖所内で洗いきよめる。 28煮沸するのに使った容器は、土の器なら壊し、青銅製ならきれいに磨き上げ、よくすすぐ。 29祭司はみな、このささげ物を食べることができるが、それ以外の者は絶対に食べてはいけない。最も聖なるものだからだ。 30しかし、聖所での罪の償いのためにささげるいけにえで、その血を幕屋の中に持って行くいけにえは、祭司といえども食べてはならない。それは、主の前で完全に焼きなさい。
