Reglementarea curăției în bolile infecțioase ale pielii
1Domnul le‑a vorbit lui Moise și Aaron, zicând: 2„Dacă un om are pe pielea trupului său o umflătură, o erupție sau o pată albă, care poate să devină o rană infecțioasă2 Ebr.: tsara’at, termen care, prin intermediul LXX, a ajuns să fie redat în versiunile moderne prin lepră. Majoritatea studiilor lexicale și medicale au ajuns însă la concluzia că termenul tradus în mod tradițional cu lepră se referă la o varietate de afecțiuni/infecții ale pielii, contagioase sau nu, care pot să includă Boala lui Hansen (lepra modernă, provocată de bacilul Mycobacterium leprae), dar și o serie de alte diagnostice moderne, cum ar fi: psoriazis, vitiligo, râie, dermatită seboreică, precum și alte tipuri de infecții datorate micozelor cutanate (ciupercile de piele). De asemenea, cele mai multe dintre simptomele și caracteristicile descrise în text nu se potrivesc maladiei lui Hansen [peste tot în capitol]. pe pielea trupului său, el trebuie să fie adus la preotul Aaron sau la unul din fiii săi, preoții. 3Preotul să se uite la rana de pe pielea trupului, iar dacă părul din rană s‑a făcut alb, și rana este mai adâncă decât pielea trupului său, atunci este o rană infecțioasă. După ce preotul s‑a uitat la el, să‑l declare necurat. 4Dar dacă pata este albă pe pielea trupului său și nu este mai adâncă decât pielea, iar părul nu s‑a făcut alb, atunci preotul să‑l închidă4 Cu sensul de a izola [peste tot în capitol]. pe cel ce are rana șapte zile. 5În a șaptea zi preotul să se uite la el. Dacă i se va părea că rana a stat pe loc și nu s‑a întins pe piele, atunci preotul să‑l închidă încă șapte zile. 6În ziua a șaptea preotul să se uite la el a doua oară, iar dacă rana a mai scăzut și nu s‑a întins pe piele, atunci preotul să‑l declare curat, căci este doar o erupție. El să‑și spele hainele și va fi curat. 7Dacă erupția se întinde pe piele după ce omul s‑a arătat preotului pentru curățirea lui, el va trebui să vină din nou înaintea preotului. 8Preotul să se uite, și dacă erupția s‑a întins pe piele, preotul să‑l declare necurat, căci are o rană infecțioasă.
9Dacă cineva are o rană infecțioasă, să fie adus la preot. 10Preotul să se uite, și dacă pe piele este o umflătură albă care a făcut ca și părul să devină alb, iar în umflătură este și o urmă de carne vie, 11atunci pe pielea trupului acelui om se află o rană infecțioasă veche. Preotul să‑l declare necurat; să nu‑l închidă, pentru că este necurat.
12Dar dacă rana infecțioasă erupe pe piele și acoperă toată pielea, din creștet până în tălpi, pretutindeni pe unde se uită preotul, 13acesta să se uite, iar dacă rana infecțioasă i‑a acoperit tot trupul, atunci va trebui să‑l declare curat pe cel ce are rana. El este curat deoarece toată rana s‑a făcut albă.13 Vezi nota de la v. 2. Aici poate fi vorba despre psoriazis sau despre vitiligo, boli netransmisibile. Sau, este posibil să facă aluzie la crusta pe care cicatrizarea rănii a lăsat‑o ori la albeața rănii lăsate în urma căderii crustei. 14Dacă însă mai apare vreo urmă de carne vie pe el, va fi necurat. 15Preotul să se uite la carnea vie și să‑l declare necurat. Carnea vie este necurată, pentru că este o rană infecțioasă. 16Dacă însă carnea cea vie se va schimba și va deveni albă, el trebuie să vină la preot. 17Preotul să se uite la el, iar dacă rana s‑a făcut albă, atunci preotul să‑l declare curat pe cel ce are rana. El este curat.
18Dacă cineva are pe pielea trupului său o bubă care s‑a vindecat, 19iar pe locul unde era buba apare o umflătură albă sau o pată de un alb‑roșiatic, omul acela să se arate preotului. 20Preotul să se uite, iar dacă pata este mai adâncă decât pielea și dacă părul s‑a făcut alb, preotul să‑l declare necurat; este o rană infecțioasă care a erupt în bubă. 21Dar dacă preotul se uită la ea și părul nu este alb, iar pata nu este mai adâncă decât pielea, ci a scăzut, preotul să‑l închidă șapte zile. 22Dacă, în cele din urmă, se întinde pe piele, preotul să‑l declare necurat; este o rană infecțioasă. 23Dar dacă pata rămâne într‑un loc și nu se întinde, atunci este vorba de cicatricea bubei; preotul să‑l declare curat.
24Dacă un om are o arsură pe piele și carnea vie a arsurii devine o pată alb‑roșiatică sau albă, 25preotul să se uite la ea, iar dacă părul de pe pată s‑a făcut alb și pata este mai adâncă decât pielea, atunci este o rană infecțioasă care a erupt în arsură. Preotul să‑l declare necurat, căci are o rană infecțioasă. 26Dar dacă preotul vede că nu este păr alb în pată și că ea nu este mai adâncă decât pielea, ci a scăzut, atunci preotul să‑l închidă șapte zile. 27În a șaptea zi, preotul să se uite la el, și dacă pata s‑a întins pe piele, atunci preotul să‑l declare necurat. Este o rană infecțioasă. 28Dar dacă pata a rămas pe loc și nu s‑a întins pe piele, ci a scăzut, înseamnă că este o umflătură de la arsură. Preotul să‑l declare curat, căci este vorba de cicatricea arsurii.
29Dacă un bărbat sau o femeie are o rană pe cap sau la barbă, 30preotul să se uite la rană. Dacă este mai adâncă decât pielea, iar părul de pe ea este gălbui și subțire, preotul să‑l declare necurat; este o eczemă, o rană infecțioasă a capului sau a bărbii. 31Dacă preotul vede că rana eczemei nu este mai adâncă decât pielea și nu este păr negru pe ea, atunci preotul să‑l închidă timp de șapte zile pe cel ce are eczema. 32În cea de‑a șaptea zi, preotul să se uite la rană. Dacă eczema nu s‑a întins, nu are păr gălbui pe ea și nu este mai adâncă decât pielea, 33atunci omul acela să se radă, dar nu și acolo unde este eczema. Preotul să‑l închidă încă șapte zile pe cel ce are eczema. 34În cea de‑a șaptea zi, preotul să se uite la eczemă. Dacă eczema nu s‑a întins pe piele și nu este mai adâncă decât pielea, atunci preotul poate să‑l declare curat. El să‑și spele hainele și va fi curat. 35Dar dacă se pare că eczema s‑a întins pe piele după ce a fost declarat curat, 36preotul să se uite la el din nou. Dacă într-adevăr eczema s‑a întins pe piele, preotul nu va mai trebui să se uite după păr gălbui; omul acela este necurat. 37Dacă vede că eczema a stat totuși pe loc și că a crescut păr negru pe ea, înseamnă că eczema s‑a vindecat. Omul acela este curat și, prin urmare, preotul să‑l declare curat.
38Dacă un bărbat sau o femeie au pete pe pielea trupului, pete albe, 39preotul să se uite, iar dacă petele de pe pielea trupului sunt de un alb gălbui, acestea nu sunt decât niște pete care au erupt pe piele; el este curat.
40Dacă unui om îi cade părul de pe cap, el devine pleșuv, dar este curat. 41Dacă îi cade părul de pe partea din față a capului, el devine pleșuv, dar este curat. 42Însă dacă pe partea pleșuvă, în partea din față sau din spate a capului, va apărea o pată de culoare alb‑roșiatică, atunci aceasta este o rană infecțioasă. Ea a erupt pe partea pleșuvă, în partea din față sau din spate a capului. 43Preotul să se uite la el, iar dacă pe partea pleșuvă, în partea din față sau din spate a capului, umflătura rănii este de un alb‑roșiatic care seamănă cu rana infecțioasă de pe pielea trupului, 44atunci el este infectat, este necurat. Preotul să‑l declare necurat, căci are o rană pe cap. 45Cel infectat cu o astfel de rană să poarte haine sfâșiate, să umble cu capul gol45 Sau: cu părul ciufulit., să‑și acopere barba și să strige: «Necurat! Necurat!» 46El va fi necurat atât timp cât are rana; este necurat. Să trăiască singur, iar locuința lui să‑i fie în afara taberei.
Reglementarea curăției în cazul mucegaiului
47Dacă va apărea o pată infecțioasă47 Ebr.: nega’ tsara’at, aceeași sintagmă tradusă în v. 2 cu rană infecțioasă (vezi nota de la v. 2). Aici este vorba, desigur, despre mucegai [peste tot în capitol]. pe îmbrăcăminte, pe o haină de lână sau de in, 48pe o țesătură sau pe o bătătură de in ori de lână, pe o piele sau pe un lucru din piele, 49dacă pata de pe haină, de pe piele sau de pe vreun lucru din piele, de pe țesătură sau de pe bătătură, va fi de culoare verzuie sau roșiatică, atunci aceasta este o pată infecțioasă și trebuie arătată preotului. 50Preotul să se uite la pată și să închidă șapte zile materialul pe care este pata. 51În ziua a șaptea să se uite la pată, iar dacă aceasta s‑a întins pe haină sau în țesătură sau în bătătură, pe piele sau pe ceva din piele, atunci este o pată infecțioasă permanentă; lucrul acela este necurat. 52Să ardă haina, țesătura sau bătătura de lână ori de in sau orice altceva din piele, pentru că este o infecție permanentă; materialul să fie ars în foc.
53Dar dacă preotul se uită, și pata nu s‑a întins pe haină sau în țesătură sau în bătătură sau pe vreun lucru din piele, 54atunci preotul să poruncească să se spele materialul pe care este pata și să‑l închidă încă șapte zile. 55Preotul să se uite la materialul cu pata după ce acesta a fost spălat. Dacă pata nu și‑a schimbat culoarea, chiar dacă pata nu s‑a întins, materialul este necurat. Să‑l ardeți în foc, căci pata continuă să roadă, fie înăuntru, fie în afară. 56Însă dacă preotul vede că pata s‑a micșorat după ce a fost spălată, atunci va trebui să o rupă din haină, din țesătură, din bătătură sau din piele. 57Dacă apare din nou pe haină sau pe țesătură sau pe bătătură sau pe vreun lucru din piele, înseamnă că se întinde. Să ardeți în foc lucrul pe care este pata. 58Dar haina, țesătura, bătătura sau orice altceva din piele, de pe care pata dispare atunci când o spălați, să fie spălată încă o dată, iar apoi va fi curată.
59Aceasta este legea pentru pata infecțioasă de pe o haină de lână sau in, de pe țesătură, de pe bătătură sau de pe vreun lucru din piele, pentru a hotărî dacă sunt curate sau necurate.“
Leis acerca da Lepra
1Disse o Senhor a Moisés e a Arão: 2“Quando alguém tiver um inchaço, uma erupção ou uma mancha brilhante na pele que possa ser sinal de lepra13.2 O termo hebraico não se refere somente à lepra, mas também a diversas doenças da pele; também no restante do capítulo., será levado ao sacerdote Arão ou a um dos seus filhos13.2 Ou descendentes que seja sacerdote. 3Este examinará a parte afetada da pele, e, se naquela parte o pelo tiver se tornado branco e o lugar parecer mais profundo do que a pele, é sinal de lepra. Depois de examiná-lo, o sacerdote o declarará impuro. 4Se a mancha na pele for branca, mas não parecer mais profunda do que a pele e sobre ela o pelo não tiver se tornado branco, o sacerdote o porá em isolamento por sete dias. 5No sétimo dia o sacerdote o examinará e, se verificar que a parte afetada não se alterou nem se espalhou pela pele, o manterá em isolamento por mais sete dias. 6Ao sétimo dia o sacerdote o examinará de novo e, se a parte afetada diminuiu e não se espalhou pela pele, o sacerdote o declarará puro; é apenas uma erupção. Então ele lavará as suas roupas, e estará puro. 7Mas, se depois que se apresentou ao sacerdote para ser declarado puro a erupção se espalhar pela pele, ele terá que se apresentar novamente ao sacerdote. 8O sacerdote o examinará e, se a erupção tiver se espalhado pela pele, ele o declarará impuro; trata-se de lepra.
9“Quando alguém apresentar sinal de lepra, será levado ao sacerdote. 10Este o examinará e, se houver inchaço branco na pele, o qual tenha tornado branco o pelo, e se houver carne viva no inchaço, 11é lepra crônica na pele, e o sacerdote o declarará impuro. Não o porá em isolamento, porquanto já está impuro.
12“Se a doença se alastrar e cobrir toda a pele da pessoa infectada, da cabeça aos pés, até onde é possível ao sacerdote verificar, 13este a examinará e, se observar que a lepra cobriu todo o corpo, ele a declarará pura. Visto que tudo tenha ficado branco, ela está pura. 14Mas, quando nela aparecer carne viva, ficará impura. 15Quando o sacerdote vir a carne viva, ele a declarará impura. A carne viva é impura; trata-se de lepra. 16Se a carne viva retroceder e a pele se tornar branca, a pessoa voltará ao sacerdote. 17Este a examinará e, se a parte afetada tiver se tornado branca, o sacerdote declarará pura a pessoa infectada, a qual então estará pura.
18“Quando alguém tiver uma ferida purulenta em sua pele e ela sarar 19e no lugar da ferida aparecer um inchaço branco ou uma mancha avermelhada, ele se apresentará ao sacerdote. 20Este examinará o local e, se parecer mais profundo do que a pele e o pelo ali tiver se tornado branco, o sacerdote o declarará impuro. É sinal de lepra que se alastrou onde estava a ferida. 21Mas, se quando o sacerdote o examinar não houver nenhum pelo branco e o lugar não estiver mais profundo do que a pele e tiver diminuído, então o sacerdote o porá em isolamento por sete dias. 22Se de fato estiver se espalhando pela pele, o sacerdote o declarará impuro; é sinal de lepra. 23Mas, se a mancha não tiver se alterado nem se espalhado, é apenas a cicatriz da ferida, e o sacerdote o declarará puro.
24“Quando alguém tiver uma queimadura na pele, e uma mancha avermelhada ou branca aparecer na carne viva da queimadura, 25o sacerdote examinará a mancha e, se o pelo sobre ela tiver se tornado branco e ela parecer mais profunda do que a pele, é lepra que surgiu na queimadura. O sacerdote o declarará impuro; é sinal de lepra na pele. 26Mas, se o sacerdote examinar a mancha e nela não houver pelo branco e esta não estiver mais profunda do que a pele e tiver diminuído, então o sacerdote o porá em isolamento por sete dias. 27No sétimo dia o sacerdote o examinará e, se a mancha tiver se espalhado pela pele, o sacerdote o declarará impuro; é sinal de lepra. 28Se, todavia, a mancha não tiver se alterado nem se espalhado pela pele, mas tiver diminuído, é um inchaço da queimadura, e o sacerdote o declarará puro; é apenas a cicatriz da queimadura.
29“Quando um homem ou uma mulher tiver uma ferida na cabeça ou no queixo, 30o sacerdote examinará a ferida e, se ela parecer mais profunda do que a pele e o pelo nela for amarelado e fino, o sacerdote declarará impura aquela pessoa; é sarna, isto é, lepra da cabeça ou do queixo. 31Mas, se quando o sacerdote examinar o sinal de sarna este não parecer mais profundo do que a pele e não houver pelo escuro nela, então o sacerdote porá a pessoa infectada em isolamento por sete dias. 32No sétimo dia o sacerdote examinará a parte afetada e, se a sarna não tiver se espalhado e não houver pelo amarelado nela e não parecer mais profunda do que a pele, 33a pessoa rapará os pelos, exceto na parte afetada, e o sacerdote a porá em isolamento por mais sete dias. 34No sétimo dia o sacerdote examinará a sarna e, se não tiver se espalhado mais e não parecer mais profunda do que a pele, o sacerdote declarará pura a pessoa. Esta lavará suas roupas e estará pura. 35Mas, se a sarna se espalhar pela pele depois que a pessoa for declarada pura, 36o sacerdote a examinará e, se a sarna tiver se espalhado pela pele, o sacerdote não precisará procurar pelo amarelado; a pessoa está impura. 37Se, entretanto, verificar que não houve alteração e cresceu pelo escuro, a sarna está curada. A pessoa está pura, e o sacerdote a declarará pura.
38“Quando um homem ou uma mulher tiver manchas brancas na pele, 39o sacerdote examinará as manchas; se forem brancas e sem brilho, é um eczema que se alastrou; essa pessoa está pura.
40“Quando os cabelos de um homem caírem, ele está calvo, todavia puro. 41Se lhe caírem os cabelos da frente da cabeça, ele está meio-calvo, porém puro. 42Mas, se tiver uma ferida avermelhada na parte calva da frente ou de trás da cabeça, é lepra que se alastra pela calva da frente ou de trás da cabeça. 43O sacerdote o examinará e, se a ferida inchada na parte da frente ou de trás da calva for avermelhada como a lepra de pele, 44o homem está leproso e impuro. O sacerdote terá que declará-lo impuro devido à ferida na cabeça.
45“Quem ficar leproso, apresentando quaisquer desses sintomas, usará roupas rasgadas, andará descabelado, cobrirá a parte inferior do rosto e gritará: ‘Impuro! Impuro!’ 46Enquanto tiver a doença, estará impuro. Viverá separado, fora do acampamento.
A Lei acerca do Mofo
47“Quando aparecer mancha de mofo13.47 O termo hebraico é o mesmo traduzido por lepra nos versículos anteriores. em alguma roupa—seja de lã, seja de linho— 48ou em qualquer peça tecida ou entrelaçada de linho ou de lã, ou em algum pedaço ou objeto de couro, 49se a mancha na roupa, ou no pedaço de couro, ou na peça tecida ou entrelaçada, ou em qualquer objeto de couro, for esverdeada ou avermelhada, é mancha de mofo que deverá ser mostrada ao sacerdote. 50O sacerdote examinará a mancha e isolará o objeto afetado por sete dias. 51No sétimo dia examinará a mancha e, se ela tiver se espalhado pela roupa, ou pela peça tecida ou entrelaçada, ou pelo pedaço de couro, qualquer que seja o seu uso, é mofo corrosivo; o objeto está impuro. 52Ele queimará a roupa, ou a peça tecida ou entrelaçada, ou qualquer objeto de couro que tiver a mancha, pois é mofo corrosivo; o objeto será queimado.
53“Mas, se, quando o sacerdote o examinar, a mancha não tiver se espalhado pela roupa, ou pela peça tecida ou entrelaçada, ou pelo objeto de couro, 54ordenará que o objeto afetado seja lavado. Então ele o isolará por mais sete dias. 55Depois de lavado o objeto afetado, o sacerdote o examinará e, se a mancha não tiver alterado sua cor, ainda que não tenha se espalhado, o objeto estará impuro. Queime-o com fogo, quer o mofo corrosivo tenha afetado um lado do objeto quer o outro. 56Se, quando o sacerdote o examinar, a mancha tiver diminuído depois de lavado o objeto, ele cortará a parte afetada da roupa, ou do pedaço de couro, ou da peça tecida ou entrelaçada. 57Mas, se a mancha ainda aparecer na roupa, ou na peça tecida ou entrelaçada, ou no objeto de couro, é mofo que se alastra, e tudo o que tiver o mofo será queimado com fogo. 58Mas, se, depois de lavada, a mancha desaparecer da roupa, ou da peça tecida ou entrelaçada, ou do objeto de couro, o objeto afetado será lavado de novo, e então estará puro”.
59Essa é a regulamentação acerca da mancha de mofo nas roupas de lã ou de linho, nas peças tecidas ou entrelaçadas, ou nos objetos de couro, para que sejam declarados puros ou impuros.
