Nouă Traducere În Limba Română

Exodul 1

Asuprirea israeliţilor în Egipt

1Acestea sunt numele israeliţilor care au venit în Egipt împreună cu Iacov şi împreună cu familiile lor: Ruben, Simeon, Levi şi Iuda, Isahar, Zabulon şi Beniamin, Dan şi Neftali, Gad şi Aşer. Toţi urmaşii lui Iacov erau în număr de şaptezeci[a]. Iosif se afla deja în Egipt. După o vreme, Iosif a murit; apoi au murit toţi fraţii săi şi toată generaţia de atunci. Israeliţii s-au înmulţit foarte mult; ei au devenit numeroşi şi au ajuns puternici, astfel încât ţara s-a umplut de ei.

Peste Egipt s-a ridicat un nou monarh, care nu-l cunoscuse pe Iosif. El a zis poporului său: „Iată că poporul israeliţilor este prea mare şi prea puternic pentru noi. 10 Haideţi să ne purtăm cu dibăcie faţă de ei, căci altfel se vor înmulţi şi, dacă se va întâmpla să fim în război, s-ar putea să li se alăture duşmanilor noştri, să lupte împotriva noastră şi să fugă din ţară.“ 11 Astfel, au pus peste ei supraveghetori de sclavi, ca să-i asuprească prin poveri grele; în acest fel au zidit Pitomul şi Ramsesul ca cetăţi cu hambare pentru Faraon[b]. 12 Însă cu cât erau ei mai asupriţi, cu atât se înmulţeau şi se răspândeau mai mult; egiptenii au ajuns să se teamă de israeliţi 13 şi i-au supus la o muncă foarte grea; 14 le-au făcut vieţile amare, punându-i să muncească din greu la facerea mortarului, a cărămizilor şi la tot felul de lucrări pe câmp. În toate sarcinile pe care le dădeau israeliţilor, egiptenii erau foarte aspri.

15 Monarhul Egiptului le-a zis moaşelor evreilor (pe una o chema Şifra, iar pe cealaltă Pua): 16 „Când vă veţi împlini slujba de moaşe la femeile evreilor şi le veţi vedea pe scaunul de naştere, dacă cel care se va naşte va fi băiat, omorâţi-l, dar dacă va fi fată, lăsaţi-o să trăiască.“ 17 Însă moaşele s-au temut de Dumnezeu şi n-au făcut cum le-a poruncit monarhul Egiptului, ci au lăsat şi băieţii să trăiască. 18 Monarhul Egiptului le-a chemat pe moaşe şi le-a întrebat:

– De ce aţi făcut acest lucru şi i-aţi lăsat şi pe băieţi să trăiască?

19 Moaşele i-au răspuns lui Faraon:

– Deoarece femeile evreilor nu sunt ca şi femeile egiptene; ele sunt vânjoase şi nasc înainte ca moaşa să ajungă la ele.

20 Dumnezeu le-a făcut bine moaşelor, iar poporul s-a înmulţit şi a ajuns foarte puternic. 21 Pentru că moaşele s-au temut de Dumnezeu, El le-a întemeiat familii. 22 Apoi Faraon a poruncit întregului său popor: „Aruncaţi în Nil orice băiat care li se va naşte[c] evreilor! Doar pe fete să le lăsaţi să trăiască!“

Notas al pie

  1. Exodul 1:5 TM (vezi şi Gen. 46:27); Q, LXX (vezi şi nota la Gen. 46:27): şaptezeci şi cinci
  2. Exodul 1:11 Denumire a suveranului Egiptului; lit.: Marea (sau cea mai mare) Casă, indicând iniţial palatul regal iar apoi instituţia şi persoana suveranului (vezi, de ex., Înalta Poartă otomană, Casa Albă)
  3. Exodul 1:22 LXX, PentSam şi Tg; TM: fiecare băiat născut

Nova Versão Internacional

Êxodo 1

A Opressão no Egito

1São estes, pois, os nomes dos filhos de Israel que entraram com Jacó no Egito, cada um com a sua respectiva família: Rúben, Simeão, Levi e Judá; Issacar, Zebulom e Benjamim; Dã, Naftali, Gade e Aser. Ao todo, os descendentes de Jacó eram setenta[a]; José, porém, já estava no Egito.

Ora, morreram José, todos os seus irmãos e toda aquela geração. Os israelitas, porém, eram férteis, proliferaram, tornaram-se numerosos e fortaleceram-se muito, tanto que encheram o país.

Então subiu ao trono do Egito um novo rei, que nada sabia sobre José. Disse ele ao seu povo: “Vejam! O povo israelita é agora numeroso e mais forte que nós. 10 Temos que agir com astúcia, para que não se tornem ainda mais numerosos e, no caso de guerra, aliem-se aos nossos inimigos, lutem contra nós e fujam do país”.

11 Estabeleceram, pois, sobre eles chefes de trabalhos forçados, para os oprimir com tarefas pesadas. E assim os israelitas construíram para o faraó as cidades-celeiros de Pitom e Ramessés. 12 Todavia, quanto mais eram oprimidos, mais numerosos se tornavam e mais se espalhavam. Por isso os egípcios passaram a temer os israelitas, 13 e os sujeitaram a cruel escravidão. 14 Tornaram-lhes a vida amarga, impondo-lhes a árdua tarefa de preparar o barro e fazer tijolos, e executar todo tipo de trabalho agrícola; em tudo os egípcios os sujeitavam a cruel escravidão.

15 O rei do Egito ordenou às parteiras dos hebreus, que se chamavam Sifrá e Puá: 16 “Quando vocês ajudarem as hebréias a dar à luz, verifiquem se é menino[b]. Se for, matem-no; se for menina, deixem-na viver”. 17 Todavia, as parteiras temeram a Deus e não obedeceram às ordens do rei do Egito; deixaram viver os meninos. 18 Então o rei do Egito convocou as parteiras e lhes perguntou: “Por que vocês fizeram isso? Por que deixaram viver os meninos?”

19 Responderam as parteiras ao faraó: “As mulheres hebréias não são como as egípcias. São cheias de vigor e dão à luz antes de chegarem as parteiras”.

20 Deus foi bondoso com as parteiras; e o povo ia se tornando ainda mais numeroso, cada vez mais forte. 21 Visto que as parteiras temeram a Deus, ele concedeu-lhes que tivessem suas próprias famílias.

22 Por isso o faraó ordenou a todo o seu povo: “Lancem ao Nilo todo menino recém-nascido[c], mas deixem viver as meninas”.

Notas al pie

  1. 1.5 Os manuscritos do mar Morto e a Septuaginta dizem setenta e cinco. Veja Gn 46.27 e At 7.14.
  2. 1.16 Hebraico: as duas pedras. Possível eufemismo para os órgãos genitais ou ainda uma referência a um assento onde as mulheres davam à luz.
  3. 1.22 O Pentateuco Samaritano, a Septuaginta e os Targuns dizem recém-nascido hebreu.