Semnul lui
1Domnul mi‑a zis: „Ia o placă mare și scrie pe ea cu un stilet obișnuit1 Sau: cu litere obișnuite.: «Maher-șalal-haș-baz1, 3 Maher-șalal-haș-baz înseamnă Grăbește‑te să jefuiești, aruncă‑te asupra prăzii.».“ 2Iar ca martori ai mei demni de încredere i‑am chemat pe preotul Urie și pe Zaharia, fiul lui Ieberechia.
3M‑am apropiat apoi de profetesă; ea a rămas însărcinată și a născut un fiu. Domnul mi‑a zis: „Pune‑i numele Maher-șalal-haș-baz. 4Căci înainte să știe copilul să zică: «Tatăl meu» și «Mama mea», bogăția Damascului și prada din Samaria vor fi luate de împăratul Asiriei.“
5Domnul mi‑a vorbit din nou, zicând:
6„Pentru că poporul acesta a respins
apele din Șiloah6 Numele unui izvor care alimenta cu apă Ierusalimul. care curg lin,
și s‑a bucurat de6 Sensul termenului ebraic este nesigur. Sau a tremurat înaintea lui. Rețin
și de fiul lui Remalia,
7de aceea, iată, Stăpânul va ridica împotriva lor
apele mari și puternice ale râului7 Eufrat.,
adică pe împăratul Asiriei și toată gloria sa.
El se va ridica deasupra albiei
și se va revărsa peste maluri!
8Va năvăli în Iuda ca un puhoi
și, curgând peste, le va ajunge până la gât!
Aripile sale întinse
vor acoperi întinderea țării tale, Emanuele8 Ebr.: Immanu‑El înseamnă Dumnezeu este cu noi.!“
9Scoateți strigăte de război,9 Sau: Faceți rău; sau: Strângeți rândurile. popoare,
și fiți zdrobite!
Luați aminte voi, toate țările îndepărtate!
Încingeți‑vă și fiți zdrobite!
Încingeți‑vă și fiți zdrobite!
10Faceți planuri, dar ele vor fi zădărnicite!
Luați hotărâri, dar ele nu vor rămâne în picioare,
pentru că Dumnezeu este cu noi10 Ebr.: Immanu‑El!
Israel să se teamă de Domnul
11Domnul mi‑a vorbit în timp ce mâna Sa puternică era asupra mea și m‑a avertizat să nu umblu pe calea acestui popor. El a zis:
12„Nu numiți uneltire
tot ceea ce poporul acesta numește uneltire!
Nu vă temeți de ce îi este lui teamă
și nu vă îngroziți!
13Ci pe Domnul Oștirilor să‑L priviți ca sfânt13 Lit.: Să îl sfințiți. Vezi Num. 20:12, pentru expresia să arătați sfințenia Mea în ochii fiilor lui Israel.;
de El să vă fie teamă și de El să vă îngroziți.
14El va fi un Lăcaș Sfânt,
însă pentru cele două Case ale lui Israel
va fi o Piatră de poticnire
și o Stâncă de cădere.
Va fi un laț și o cursă
pentru locuitorii Ierusalimului.
15Mulți dintre ei se vor împiedica,
vor cădea și vor fi sfărâmați,
vor fi prinși în laț și capturați.
16Leagă această mărturie,
și pecetluiește această lege între ucenicii Mei!“
17Îl voi aștepta pe Domnul,
Care Își ascunde fața de Casa lui Iacov,
și voi nădăjdui în El.
18Iată‑ne, eu și copiii pe care mi i‑a dat Domnul! Suntem semne și prevestiri în Israel de la Domnul Oștirilor, Care locuiește pe muntele Sion.
19Când vă vor zice: „Căutați‑i pe cei ce întreabă duhurile morților și pe cei ce cheamă spiritele19 Vezi nota de la Lev. 19:31 și expresia completă din Deut. 18:11., pe cei care îngaimă și bolborosesc!“, să răspundeți: „Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul său? De ce să întrebe pe cei morți pentru cei vii? 20La lege și la mărturie!“ Dacă nu veți vorbi potrivit acestui cuvânt, nu veți avea parte de lumina zorilor. 21Necăjit și flămând, poporul va pribegi prin țară, iar când îi va fi foame se va mânia și, uitându‑se în sus, va blestema pe regele lui și pe Dumnezeul lui. 22Apoi se va uita către pământ, și iată că va fi numai necaz, întuneric și negură chinuitoare; și va fi aruncat în beznă.
Deux signes
1L’Eternel me dit : Prends une grande tablette et inscris-y avec un burin ordinaire : Maher-Shalal-Hash-Baz (Proche pillage, imminent butin).
2Je pris pour moi des témoins dignes de foi : le prêtre Urie, et Zacharie, fils de Yebérékia8.2 Urie: voir 2 R 16.10-18..
3Je m’approchai de ma femme, la prophétesse, elle devint enceinte et mit au monde un fils. Et l’Eternel me dit : Appelle-le : Maher-Shalal-Hash-Baz. 4Car avant que l’enfant sache appeler : Papa, Maman, on emportera les richesses de Damas et le butin de Samarie devant le roi d’Assyrie.
L’invasion assyrienne
5L’Eternel me parla encore en ces termes :
6Puisque ce peuple a méprisé
les eaux de Siloé8.6 Il s’agit des eaux de la source du Guihôn (2 Ch 32.4, 30) qui assurait l’alimentation de Jérusalem en eau potable.
qui coulent doucement,
et qu’il s’est réjoui ╵à cause de Retsîn
et du fils de Remalia8.6 Certains traduisent : et qu’il redoute Retsîn et le fils de Remalia. Dans la traduction adoptée dans le texte, c’est le parti favorable à une alliance avec le royaume du Nord et avec la Syrie, contre les Assyriens, qui est visé.,
7à cause de cela, ╵voici que le Seigneur ╵fera monter sur eux
les grandes eaux du puissant fleuve :
ce sera le roi d’Assyrie ╵et toute sa puissance.
Oui, il sortira partout de son lit,
et il débordera ╵au-dessus de toutes ses berges,
8il pénétrera en Juda,
l’inondera et le submergera,
il lui montera jusqu’au cou
et le déploiement de ses flots
couvrira toute l’étendue ╵de ton pays, Emmanuel.
9Sonnez l’alarme8.9 Autre traduction : vous avez beau vous allier., ô peuples,
vous serez terrifiés !
Prêtez l’oreille,
vous les pays lointains,
soyez prêts au combat,
vous serez terrifiés !
Soyez prêts au combat,
vous serez terrifiés !
10Elaborez votre projet ;
mais il sera anéanti.
Exposez votre plan ;
mais il ne réussira pas.
Car Dieu est avec nous8.10 En hébreu, jeu sur le nom Emmanuel..
Dieu tient l’univers dans sa main
11Car voici ce que l’Eternel ╵m’a déclaré
lorsque, par sa puissance, ╵il m’a saisi
et qu’il m’a averti ╵de ne pas suivre le chemin
emprunté par ce peuple :
12Ne dites pas complot
pour tout ce que ce peuple ╵nomme complot ;
ne craignez pas tout ce qu’il craint8.12 En apprenant l’alliance d’Israël et de la Syrie, le peuple a pris peur. Les v. 12-13 sont cités en 1 P 3.14-15.,
ne le redoutez pas.
13Mais reconnaissez comme saint
le Seigneur des armées célestes ;
c’est lui que vous craindrez,
lui qu’il faut redouter.
14Il est un sanctuaire,
mais il sera aussi ╵une pierre qu’on heurte,
un rocher qui fait trébucher8.14 Cité en 1 P 2.8.
pour les deux royaumes israélites,
un piège et un filet
pour les habitants de Jérusalem.
15Beaucoup d’entre eux ╵s’y heurteront,
ils tomberont ╵et ils se briseront,
ils seront pris au piège ╵et capturés.
16Lie donc cet acte pour le conserver,
et scelle cette loi ╵parmi ceux qui sont mes disciples.
17Moi je m’attends à l’Eternel,
qui se détourne ╵du peuple de Jacob ;
je me confie en lui8.17 Les v. 17-18 sont cités en Hé 2.13..
18Me voici avec les disciples ╵qui m’ont été donnés ╵par l’Eternel.
Nous servons de signes et de présages ╵en Israël.
Cela est dû à l’Eternel, le Seigneur des armées célestes, dont la demeure est sur le mont Sion.
19Lorsqu’on viendra vous dire : « Allez donc consulter ceux qui évoquent les esprits, ceux qui prédisent l’avenir, ceux qui chuchotent et marmottent ! Les peuples ne doivent-ils pas consulter leurs dieux et s’adresser aux morts en faveur des vivants ? », alors vous répondrez : 20« A la Loi et à l’acte écrit ! ». Si l’on ne parle pas ainsi, alors pas d’aurore pour eux ! 21On traversera le pays, pressé et affamé, et il arrivera, sous l’effet de la faim, qu’exaspéré, en levant les yeux vers le haut, on maudira son roi, on maudira son Dieu. 22Puis, regardant la terre, on n’y trouvera que détresse, ténèbres, sombres angoisses, et l’on sera poussé dans la nuit la plus noire.
Des ténèbres à la lumière
23Mais les ténèbres ne régneront pas à toujours sur ce pays envahi par l’angoisse. Si, dans les temps passés, Dieu a couvert d’opprobre tout le pays de Zabulon et le pays de Nephtali8.23 Deux tribus israélites installées au nord du pays et dont le territoire avait été annexé par les Assyriens entre 734 et 732 en même temps que la Galilée et les territoires à l’est du Jourdain., dans les temps à venir, il couvrira de gloire la route de la mer8.23 Route qui longe la mer Méditerranée et relie la Syrie à l’Egypte., au-delà du Jourdain, le district des populations étrangères8.23 C’est-à-dire la Galilée. On l’appelait ainsi parce que la population était fortement mélangée à des non-Israélites : des Cananéens y étaient restés (Jg 1.33), Salomon avait donné une partie du territoire au roi de Tyr (1 R 9.11-13)..
