1O, de ai deschide cerurile și ai coborî!
Cum ar tremura munții înaintea Ta!
2Ca focul care aprinde vreascurile
sau face ca apa să fiarbă,
așa să‑Ți faci cunoscut Numele vrăjmașilor Tăi,
pentru ca neamurile să tremure înaintea Ta!
3Când ai făcut lucruri de temut,
la care nu ne așteptam,
când ai coborât,
munții s‑au cutremurat înaintea Ta.
4Încă din vechime nimeni n‑a auzit, nici n‑a pomenit,
și niciun ochi n‑a văzut
un alt Dumnezeu în afară de Tine,
Care să lucreze pentru cei ce‑L așteaptă.
5Tu vii în întâmpinarea celor ce,
cu bucurie, împlinesc dreptatea,
a celor ce, pe căile Tale, își aduc aminte de Tine.
Dar iată că Te‑ai mâniat,
pentru că am continuat să păcătuim împotriva lor.
Vom mai fi izbăviți?5 Sensul ultimelor trei versuri este nesigur.
6Toți am devenit ca niște necurați
și toate faptele noastre drepte sunt ca o haină mânjită.
Toți ne veștejim ca o frunză,
și nelegiuirile noastre ne mătură ca vântul.
7Nu este nimeni care să cheme Numele Tău
sau să încerce să se țină strâns de Tine,
căci Ți‑ai ascuns fața de noi,
și ne‑ai lăsat să pierim din cauza nelegiuirilor noastre.
8Dar Doamne, Tu ești Tatăl nostru!
Noi suntem lutul, iar Tu ești olarul nostru;
noi toți suntem lucrarea mâinii Tale.
9Nu Te mânia prea tare, Doamne!
Nu‑Ți aminti de nelegiuire pentru totdeauna!
Iată, privește, Te rugăm, la poporul Tău,
la noi toți!
10Cetățile Tale sfinte au devenit o pustie;
Sionul însuși este o pustie,
iar Ierusalimul o pustietate.
11Casa noastră sfântă și măreață,
în care părinții noștri Te lăudau,
a fost dată pradă flăcărilor
și toate lucrurile în care ne găseam plăcerea sunt ruine.
12După toate acestea,
Te vei abține Doamne?
Vei tăcea și ne vei umili atât de mult?
1Ao, sɛ anka wubesunsuane ɔsorosoro mu, asian aba fam a,
ɛno na anka mmepɔw no ho bɛpopo wɔ wʼanim!
2Sɛnea ogya ma mmabaa dɛw
na ɛma nsu huru no,
sian bra fam na ma wʼatamfo nhu wo din,
na ma amanaman no ho mpopo wɔ wʼanim!
3Na bere a woyɛɛ nneɛma a ɛyɛ nwonwa a yɛanhwɛ anim no,
wusian baa fam na mmepɔw no ho popoo wɔ wʼanim.
4Efi teteete obiara ntee,
entwaa obiara aso mu,
ani biara nhuu Onyankopɔn bi sɛ wo,
nea odi dwuma ma wɔn a wɔtwɛn no no.
5Woboa wɔn a wɔde anigye yɛ nea ɛteɛ,
wɔn a wɔkae wʼakwan.
Nanso yɛkɔɔ so yɛɛ bɔne tiaa wɔn no,
wo bo fuwii.
Na afei ɛbɛyɛ dɛn na woagye yɛn nkwa?
6Yɛn nyinaa ayɛ sɛ obi a ne ho ntew,
na yɛn trenee nneyɛe nyinaa te sɛ ntamagow fi;
yɛn nyinaa akisa te sɛ ahaban,
na yɛn bɔne pra yɛn kɔ te sɛ mframa.
7Obiara mmɔ wo din,
na obiara mpere sɛ obeso wo mu;
efisɛ wode wʼanim ahintaw yɛn
na yɛn bɔne nti woama yɛasɛe.
8Nanso wo, Awurade, ne yɛn Agya.
Yɛyɛ dɔte, na wo ne ɔnwemfo no;
yɛn nyinaa yɛ wo nsa ano adwuma.
9Mma wo bo mfuw ntra so, Awurade;
nkae yɛn bɔne da biara da.
Ao, brɛ wʼani ase hwɛ yɛn, yɛsrɛ wo,
efisɛ yɛn nyinaa yɛ wo nkurɔfo.
10Wo nkuropɔn kronkron no adan nweatam;
Sion mpo ayɛ nweatam, Yerusalem ada mpan.
11Yɛn asɔredan kronkron a ɛwɔ anuonyam, faako a yɛn nenanom yii wo ayɛ no,
wɔde ogya ahyew,
na nea ɛsom bo ma yɛn no, abubu.
12Eyi nyinaa akyi, Awurade, wode wo ho bɛkame yɛn ana?
Wobɛkɔ so ayɛ komm atwe yɛn aso aboro so ana?
