Nouă Traducere În Limba Română

Isaia 38

Boala şi însănătoşirea lui Ezechia

1În acele zile Ezechia s-a îmbolnăvit şi era aproape de moarte. Profetul Isaia, fiul lui Amoţ, a venit la el şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Pune­ţi casa în rânduială căci vei muri. Nu te vei mai face bine!»“ Atunci Ezechia s-a întors cu faţa spre perete şi s-a rugat Domnului astfel: Doamne, Te rog, adu-Ţi aminte că am umblat înaintea Ta cu credincioşie şi din toată inima şi am făcut ce este bine înaintea Ta.“ Şi Ezechia a plâns cu amar.

Atunci Cuvântul Domnului a venit la Isaia, spunându-i: „Du-te şi spune-i lui Ezechia că aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul strămoşului său David: «Ţi-am auzit rugăciunea şi ţi-am văzut lacrimile. Iată, voi adăuga vieţii tale încă cincisprezece ani. Te voi izbăvi pe tine şi cetatea aceasta din mâna împăratului Asiriei şi voi apăra această cetate! Acesta este semnul de la Domnul pentru tine, prin care vei şti că Domnul va împlini ce a promis: voi face ca umbra aruncată de soare pe cadranul lui Ahaz să se dea înapoi cu zece trepte.»“ Şi soarele s-a dat înapoi pe cadran cu zece trepte pe care deja le coborâse.

Un psalm al lui Ezechia, regele lui Iuda, scris după boala şi vindecarea sa:

10 „Ziceam: «În floarea vieţii mele trebuie să trec prin porţile Locuinţei Morţilor;
    sunt văduvit de restul anilor mei.»
11 Am zis: «Nu-L voi mai vedea pe Domnul, da, pe Domnul,
    în ţara celor vii;
nu voi mai vedea oameni
    şi nu voi mai fi printre locuitorii lumii.
12 Locuinţa îmi este smulsă şi luată
    precum cortul unui păstor.
Îmi simt firul vieţii înfăşurat ca de un ţesător
    care m-ar tăia de la războiul de ţesut;
        până la noapte Tu îmi vei pune capăt.
13 Strig după ajutor până dimineaţă,
    dar, ca un leu, El îmi zdrobeşte toate oasele;
până la noapte Tu îmi vei pune capăt.
14 Am ciripit ca un lăstun, am croncănit ca un cocor;
    am gemut ca o porumbiţă;
mi-au obosit ochii uitându-mă în sus.
    Sunt în necaz! Ajută-mă, Stăpâne!»

15 Ce aş mai putea spune? El mi-a răspuns
    şi aceasta este ceea ce El a făcut.
Voi umbla smerit în toţi anii vieţii mele,
    după ce mi-a fost amărât sufletul astfel.
16 O, Stăpâne, prin lucrurile acestea trăiesc oamenii
    şi în toate acestea stă şi viaţa duhului meu.
Tu mi-ai dat sănătate
    şi ai îngăduit să trăiesc.
17 Cu siguranţă, spre binele meu
    am trecut prin această amărăciune,
căci Tu, în dragostea Ta, mi-ai păzit viaţa
    de groapa nimicirii,
aruncând înapoia Ta
    toate păcatele mele.
18 Într-adevăr, Locuinţa Morţilor nu-Ţi poate mulţumi,
    Moartea nu Te poate lăuda,
iar cei ce se coboară în groapă
    nu pot nădăjdui în credincioşia Ta,
19 ci cel viu, cel viu Te laudă,
    aşa cum fac şi eu azi.
Taţii îşi învaţă copiii despre credincioşia Ta
20     prin care, Tu, Doamne, m-ai salvat,
iar noi vom cânta cu instrumentele cu corzi
    în toate zilele vieţii noastre,
        în Casa Domnului.“

21 Atunci Isaia a zis:

– Pregătiţi o turtă de smochine, pe care s-o aşezaţi pe rană şi astfel Ezechia se va vindeca.

22 Ezechia a întrebat:

– Care va fi semnul prin care voi şti că mă voi duce la Casa Domnului?

Nova Versão Internacional

Isaías 38

A Doença de Ezequias

1Naqueles dias Ezequias ficou doente, à beira da morte. O profeta Isaías, filho de Amoz, foi visitá-lo e lhe disse: “Assim diz o Senhor: ‘Ponha a casa em ordem, porque você vai morrer; você não se recuperará’”.

Ezequias virou o rosto para a parede e orou ao Senhor: “Lembra-te, Senhor, de como tenho te servido com fidelidade e com devoção sincera, e tenho feito o que tu aprovas”. E Ezequias chorou amargamente.

Então a palavra do Senhor veio a Isaías: “Vá dizer a Ezequias: Assim diz o Senhor, o Deus de seu antepassado Davi: Ouvi sua oração e vi suas lágrimas; acrescentarei quinze anos à sua vida. E eu livrarei você e esta cidade das mãos do rei da Assíria. Eu defenderei esta cidade.

“Este é o sinal de que o Senhor fará o que prometeu: Farei a sombra do sol retroceder os dez degraus que ela já cobriu na escadaria de Acaz”. E a luz do sol retrocedeu os dez degraus que tinha avançado.

Depois de recuperar-se dessa doença, Ezequias, rei de Judá, escreveu o seguinte:

10 “Eu disse: No vigor da minha vida
    tenho que passar pelas
    portas da sepultura[a]
e ser roubado do restante
    dos meus anos?
11 Eu disse: Não tornarei a ver o Senhor,
    o Senhor, na terra dos viventes;
não olharei mais para a humanidade,
nem estarei mais com
    os que agora habitam neste mundo[b].
12 A minha casa foi derrubada
    e tirada de mim,
    como se fosse uma tenda de pastor.
A minha vida foi enovelada,
    como faz o tecelão,
e ele me cortou como um pedaço de tecido;
dia e noite foi acabando comigo.
13 Esperei pacientemente até o alvorecer,
mas como um leão
    ele quebrou todos os meus ossos;
dia e noite foi acabando comigo.
14 Gritei como um andorinhão,
    como um tordo;
gemi como uma pomba chorosa.
Olhando para os céus,
    enfraqueceram-se os meus olhos.
Estou aflito, ó Senhor!
Vem em meu auxílio!

15 “Mas, que posso dizer?
Ele falou comigo, e ele mesmo fez isso.
Andarei humildemente toda a minha vida,
    por causa dessa aflição da minha alma.
16 Senhor, por tais coisas
    os homens vivem,
e por elas também vive o meu espírito.
Tu me restauraste a saúde
    e deixaste-me viver.
17 Foi para o meu benefício
    que tanto sofri.
Em teu amor me guardaste
    da cova da destruição;
lançaste para trás de ti
    todos os meus pecados,
18 pois a sepultura não pode louvar-te,
    a morte não pode cantar o teu louvor.
Aqueles que descem à cova
    não podem esperar pela tua fidelidade.
19 Os vivos, somente os vivos, te louvam,
    como hoje estou fazendo;
os pais contam a tua fidelidade
    a seus filhos.

20 “O Senhor me salvou.
Cantaremos com instrumentos de corda
    todos os dias de nossa vida
no templo do Senhor”.

21 Isaías dissera: “Apliquem um emplastro de figos no furúnculo, e ele se recuperará”.

22 Ezequias tinha perguntado: “Qual será o sinal de que subirei ao templo do Senhor?”

Notas al pie

  1. 38.10 Hebraico: Sheol. Essa palavra pode ser traduzida por profundezas, pó ou morte; também no versículo 18.
  2. 38.11 Conforme alguns manuscritos do Texto Massorético. A maioria dos manuscritos do Texto Massorético diz habitam no lugar onde tudo acaba.