Laudă pentru eliberarea de sub opresiune
1O, Doamne, Tu ești Dumnezeul meu!
Te voi înălța și voi aduce mulțumiri Numelui Tău,
căci ai făcut lucruri minunate,
lucruri plănuite demult,
care s‑au împlinit cu credincioșie.
2Ai prefăcut cetatea într‑un morman de moloz,
citadela într‑o ruină.
Fortăreața străinilor nu mai este o cetate;
ea nu va mai fi niciodată rezidită.
3De aceea popoarele puternice Te vor slăvi;
cetățile neamurilor groaznice se vor teme de Tine.
4Căci Tu ai fost un refugiu pentru cel sărac,
un refugiu pentru cel nevoiaș în necazul său,
un adăpost în furtună
și o umbră în mijlocul caniculei,
atunci când suflarea celor groaznici
era ca furtuna împotriva unui zid,
5ca arșița soarelui într‑un loc uscat.
Tu aduci la tăcere zarva străinilor
și, așa cum căldura este domolită de umbra unui nor,
tot astfel și cântarea celor groaznici încetează.
6Domnul Oștirilor va pregăti
pe muntele acesta, pentru toate popoarele,
un ospăț cu cărnuri grase,
un ospăț cu vinuri bune –
cărnuri pline de măduvă
și vinuri limpezite.
7Pe muntele acesta El va nimici vălul
care acoperă toate popoarele,
învelitoarea care înfășoară toate neamurile.
8El va înghiți moartea pentru totdeauna.
Stăpânul Domn va șterge lacrimile de pe toate fețele
și va îndepărta de pe tot pământul disprețul poporului Său,
căci Domnul a vorbit.
9În ziua aceea se va zice:
„Iată, Acesta este Dumnezeul nostru.
Am nădăjduit în El, și El ne‑a mântuit.
Acesta este Domnul în Care am nădăjduit.
Să fim veseli și să ne bucurăm în mântuirea Sa!“
10Mâna Domnului se va odihni pe muntele acesta.
Moabiții însă vor fi călcați de El în picioare10 Sau: vor fi călcați în picioare acolo unde se află.,
așa cum este călcat în picioare paiul în bălegar.
11Își vor întinde mâinile în mijlocul lui,
cum își întinde înotătorul mâinile să înoate.
Mândria lor va fi doborâtă
în pofida îndemânării11 Sensul termenului ebraic este nesigur. mâinilor lor.
12El va dărâma fortificațiile înalte ale zidurilor tale,
le va doborî
și le va arunca la pământ,
chiar în țărână.
Louange à Dieu
1O Eternel, tu es mon Dieu,
je te glorifierai ╵et je louerai ton nom
car tu as accompli ╵des projets merveilleux,
conçus de longue date, ╵sûrs et fiables.
2Tu as réduit la ville ╵en un monceau de pierres,
la cité fortifiée, ╵n’est plus que ruine
la citadelle des barbares25.2 Les anciennes versions grecque et syriaque ont : des orgueilleux., ╵a cessé d’être une cité
et jamais plus personne ╵ne la rebâtira.
3Aussi, de puissants peuples ╵t’honoreront
et elle te craindra, ╵la cité des nations ╵qui régnaient en tyrans.
4Car tu es un refuge ╵pour celui qui est pauvre
et une forteresse ╵pour l’indigent dans sa détresse.
Tu es un sûr abri ╵contre la pluie d’orage
et tu es notre ombrage ╵au temps de la chaleur.
Car la colère ardente des tyrans
ressemble à une pluie d’orage ╵qui bat une muraille
5ou à de la chaleur ╵dans une terre aride.
Mais toi, tu fais cesser ╵la clameur des barbares ;
comme la chaleur cesse ╵quand un nuage passe,
ainsi tu as mis fin ╵aux chansons des tyrans.
6Le Seigneur des armées célestes ╵préparera lui-même
pour tous les peuples ╵là, sur cette montagne25.6 C’est-à-dire le mont Sion.,
un festin de vins vieux,
et de mets succulents,
des mets tout pleins de moelle,
arrosés de vins vieux ╵et dûment clarifiés.
7Et il déchirera ╵là, sur cette montagne,
le voile de tristesse ╵qui couvre tous les peuples,
la couverture ╵recouvrant toutes les nations.
8Il fera disparaître ╵la mort à tout jamais.
Et de tous les visages ╵le Seigneur, l’Eternel,
effacera les larmes,
et sur toute la terre25.8 Cité en 1 Co 15.54 ; Ap 7.17 ; 21.4., ╵il fera disparaître
l’opprobre pesant sur son peuple.
L’Eternel a parlé.
9Et l’on dira en ce jour-là :
Voyez, c’est notre Dieu
en qui nous espérions,
il nous a délivrés.
Oui, c’est en l’Eternel ╵que nous avons placé ╵notre espérance.
Maintenant, jubilons
et réjouissons-nous ╵puisqu’il nous a sauvés.
10Car, sur cette montagne, ╵la main de l’Eternel ╵se posera ╵comme une protection.
L’Eternel prend à cœur la cause de son peuple
Mais Moab sera piétiné sur place
tout comme de la paille ╵qu’on foulerait aux pieds ╵dans la fosse à purin.
11Dans cette fosse immonde, ╵il étendra les mains
comme fait le nageur ;
cependant, l’Eternel ╵abattra son orgueil, ╵malgré tous ses efforts25.11 ses efforts: terme de sens incertain..
12L’Eternel abattra ╵tes murs inaccessibles ╵et fortifiés ;
il les renversera, ╵les jettera à terre ╵jusque dans la poussière.
