Judecată asupra întregului pământ
1Iată, Domnul urmează să golească pământul
și să‑l pustiască;
îi va răsturna suprafața
și‑i va împrăștia locuitorii.
2La fel i se va întâmpla preotului, ca și poporului,
stăpânului, ca și robului său,
stăpânei, ca și roabei ei,
celui ce vinde, ca și celui ce cumpără,
celui ce împrumută, ca și celui ce ia cu împrumut
și celui ce i se datorează, ca și datornicului.
3Pământul va fi în întregime pustiit
și jefuit, căci Domnul a rostit acest cuvânt.
4Pământul se usucă, se veștejește;
lumea suferă, se veștejește;
conducătorii popoarelor pământului suferă și ei.
5Pământul este pângărit de locuitorii săi,5 Sau: Pământul zace pângărit sub locuitorii săi.
căci au încălcat legile,
au trecut peste hotărâre
și au rupt legământul cel veșnic.
6De aceea un blestem devorează pământul,
iar locuitorii lui își ispășesc vina.
De aceea sunt mistuiți locuitorii pământului
și rămân puțini oameni.
7Mustul se usucă, iar vița este veștejită;
toți cei aveau inima veselă suspină.
8Bucuria tamburinelor a încetat,
zgomotul celor ce petrec s‑a oprit,
bucuria lirei s‑a sfârșit.
9Nu se mai bea vin cântând,
iar băutura tare este amară pentru cei ce o beau.
10Cetatea pustie stă dărâmată;
toate casele sunt închise, nimeni nu poate intra.
11Pe străzi ei strigă după vin;
orice bucurie s‑a dus
și veselia a fost izgonită din țară.
12Cetatea e lăsată în ruine,
iar poarta îi este sfărâmată.
13Pe întinderea pământului
și în mijlocul popoarelor
va fi ca atunci când se scutură măslinul,
ca atunci când rămân câțiva ciorchini după culesul viei.
14Ei își înalță glasurile, strigă de bucurie
și aclamă, dinspre apus, măreția Domnului.
15De aceea voi, cei din răsărit,
slăviți‑L pe Domnul!
Cei de pe insulele mării,
slăviți Numele Domnului,
Dumnezeul lui Israel!
16De la marginile pământului auzim cântându‑se:
„Slavă Celui Drept!“
Eu însă zic: „Mă ofilesc! Mă ofilesc!
Vai de mine!
Trădătorii au trădat,
trădătorii au comis trădare!“
17Groaza, groapa și cursa te așteaptă,
locuitor al pământului!
18Oricine va fugi la sunet de groază
va cădea în groapă
și oricine va ieși din groapă
va fi prins în cursă.
Căci stăvilarele din înălțime sunt deschise
și temeliile pământului se cutremură.
19Pământul este făcut fărâme,
pământul este rupt în bucăți,
pământul este zguduit cu putere.
20Pământul se clatină ca un om beat,
se leagănă ca o colibă.
Fărădelegea lui apasă greu asupra lui;
el cade, și nu se mai ridică.
21În ziua aceea, Domnul va pedepsi
oștirea de sus, în înălțime,
și pe împărații pământului, pe pământ.
22Vor fi adunați împreună,
ca prizonierii, într‑o groapă.
Vor fi închiși într‑o închisoare
și, după multe zile, vor fi pedepsiți.
23Atunci luna va fi umilită,
iar soarele făcut de rușine,
pentru că Domnul Oștirilor va domni
pe muntele Sion și în Ierusalim,
înaintea bătrânilor Săi, în slavă.
Silotan sa Ginoo ang Kalibotan
1Pamati! Laglagon sa Ginoo ang kalibotan24:1 ang kalibotan: o, ang yuta sa Canaan ug ang mga lugar sa palibot niini. hangtod nga dili na kini mapuslan, ug patibulaagon niya ang mga lumulupyo niini. 2Usa lang ang dangatan sa tanan—pari o lumulupyo, agalon o sulugoon, tigbaligya o tigpalit, tigpautang o tigpangutang. 3Malaglag gayod sa hingpit ang kalibotan ug wala na gayoy mahibilin niini. Mahitabo gayod kini, kay ang Ginoo mismo ang nagaingon niini. 4Momala ug mogahi ang yuta. Maluya ang mga tawo sa tibuok kalibotan, apil ang dungganon nga mga tawo. 5Gihugaw-hugawan ang kalibotan sa mga lumulupyo niini, tungod kay wala nila tumana ang mga kasugoan ug mga tulumanon sa Dios. Gilapas nila ang walay kataposan nga kasabotan sa Dios kanila. 6Busa panghimaraoton sa Dios ang kalibotan, ug manubag ang mga lumulupyo niini tungod sa ilang mga sala. Sunogon sila, ug gamay lang ang mahibilin kanila. 7Mangalaya ang mga ubas, ug mahurot ang bino. Magsubo ang naghudyaka, 8ug dili na madunggan ang masadya nga tukar sa mga tamborin ug mga harpa, ug ang paghugyaw sa mga tawo nga nagsaulog. 9Wala nay panag-awit sa ilang pag-inom, ug ang ilimnon mahimong mapait. 10Magun-ob ang siyudad ug dili na mapuslan. Sirad-an ang pultahan sa matag balay aron walay makasulod. 11Maninggit ang mga tawo diha sa kadalanan, nga nagpangayo ug bino. Ang ilang kalipay mapulihan sa kasubo. Wala nay kasadya sa kalibotan. 12Ang siyudad pasagdan nga magpabilin nga guba, ug ang mga pultahan niini mangalumpag. 13Gamay na lang ang mga tawong mahibilin sa tanang nasod sa kalibotan, sama sa punoan sa olibo o sa ubas human kini pupui. 14Ang mga tawo nga mangabilin manghugyaw sa kalipay. Ang anaa sa kasadpan magmantala sa pagkagamhanan sa Ginoo. 15Busa ang mga tawo sa sidlakan ug sa mga isla angay nga modayeg sa Ginoo, ang Dios sa Israel. 16Gikan sa kinatumyan sa kalibotan madungog nato ang pag-awit ug “Daygon ang Matarong nga Dios!”
Apan alaot ako! Naluya na ako! Kay padayon gihapon ang pagluib sa mga maluibon. 17Kamong mga katawhan sa kalibotan, naghulat kaninyo ang kalisang, bung-aw, ug lit-ag. 18Ang mokalagiw tungod sa kalisang mahulog sa bangag, ug ang mogawas gikan sa bangag malit-agan.
Magbunok ang ulan, ug matay-og ang pundasyon sa kalibotan. 19Mangliki ang yuta, ug matunga kini. 20Magsusapinday kini sama sa hubog. Mag-uyog-uyog kini sama sa payag nga gihuyop sa hangin. Mabug-atan kini tungod sa sala, ug mapukan kini ug dili na makabangon pag-usab.
21Nianang panahona, silotan sa Ginoo ang gamhanang mga langitnong binuhat, ug ang mga hari sa kalibotan. 22Tigomon silang tanan diha sa bangag sama sa mga priso. Prisohon sila, ug silotan sa kaulahian. 23Modulom ang adlaw ug bulan kay maghari ang Ginoo nga Makagagahom sa Bukid sa Zion, sa Jerusalem. Ug didto mapadayag ang iyang gahom atubangan sa mga pangulo sa katawhan.
