1Dar Domnul va avea milă de Iacov;
îl va alege din nou pe Israel
și îl va așeza în țara lui.
Străinii li se vor alătura
și se vor uni cu Casa lui Iacov.
2Popoarele îi vor lua și îi vor aduce la locul lor,
iar Casa lui Israel le va stăpâni în țara Domnului
ca pe niște robi și roabe.
Îi vor captura pe cei ce‑i luaseră captivi
și vor domni peste asupritorii lor.
3În ziua în care Domnul îți va da odihnă după durerea, necazul și truda grea la care ai fost supus, 4vei rosti discursul acesta cu privire la împăratul Babilonului și vei zice:
„Cum a încetat asupritorul!
Cum a încetat urletul lui!
5Domnul a frânt toiagul celor răi,
sceptrul stăpânitorilor,
6pe cel ce lovea popoarele cu furie,
cu lovituri fără oprire,
pe cel ce conducea neamurile cu mânie,
cu o persecuție fără cruțare.
7Întreg pământul se bucură de odihnă și pace
și toți oamenii izbucnesc în cântări de bucurie.
8Până și chiparoșii, și cedrii din Liban
se bucură de tine, zicând:
«De când te‑ai întins să dormi,
nimeni nu s‑a ridicat să ne mai taie!»
9Locuința Morților de jos este stârnită
să te întâmpine la sosire.
Pentru tine ea trezește umbrele,
pe toți conducătorii pământului;
îi ridică de pe tronurile lor
pe toți împărații neamurilor.
10Toți vor vorbi
și‑ți vor spune:
«Acum ai ajuns și tu la fel de slab ca și noi;
ai devenit ca noi!»
11Splendoarea ta este coborâtă în Locuința Morților,
împreună cu sunetul harfelor tale.
Larvele îți sunt așternut,
iar viermii îți sunt învelitoare.
12Cum ai căzut din ceruri,
tu, cel strălucitor, fiu al zorilor!
Cum ai fost doborât la pământ,
tu, asupritorul neamurilor!
13Tu ai zis în inima ta:
«Mă voi înălța la ceruri;
îmi voi ridica tronul
mai presus de stelele lui Dumnezeu!
Voi ședea pe muntele adunării,
în părțile îndepărtate ale nordului!
14Mă voi înălța deasupra norilor,
și mă voi face asemenea Celui Preaînalt!»
15Dar ai fost coborât în Locuința Morților,
în adâncimile gropii.
16Cei ce te văd, te privesc cu luare-aminte:
«Acesta să fie omul care a făcut pământul să tremure,
care a zguduit împărățiile,
17care a făcut lumea să se asemene cu un pustiu,
care i‑a dărâmat cetățile
și n‑a lăsat pe prizonieri să se întoarcă acasă?»
18Toți împărații neamurilor,
toți se odihnesc în cinste,
fiecare în mormântul său,
19dar tu ești aruncat afară din mormântul tău,
ca un vlăstar disprețuit,
acoperit cu cei uciși,
cu cei străpunși de sabie,
cu cei coborâți în adâncimile gropii;
ești ca un cadavru călcat în picioare.
20Tu nu ești unit cu ei în mormânt,
pentru că ți‑ai distrus țara
și ți‑ai ucis poporul.
Nu se va mai aminti vreodată
de sămânța20 Termenul ebraic este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenționată. răufăcătorilor!
21Pregătiți măcelul fiilor săi,
din cauza nelegiuirii părinților lor!
Să nu se mai ridice să ia în stăpânire țara
și să umple lumea cu cetăți.“
22„Mă voi ridica împotriva lor,
zice Domnul Oștirilor.
Voi șterge numele și rămășița Babilonului,
pe urmașii și descendenții lui, zice Domnul.
23Îl voi preface într‑un adăpost pentru bufnițe
și în niște ape mlăștinoase
și îl voi mătura cu mătura nimicirii,“
zice Domnul Oștirilor.
Profeție împotriva Asiriei
24Domnul Oștirilor a jurat, zicând:
„Ceea ce am gândit, așa va fi!
Ceea ce am plănuit, așa se va întâmpla!
25Îl voi zdrobi pe asirian în țara Mea
și pe munții Mei îl voi călca în picioare.
Jugul lui va fi luat de peste ei
și povara lui va fi luată de pe umărul lor.“
26Acesta este planul făcut pentru întreg pământul;
aceasta este mâna întinsă peste toate neamurile.
27Căci Domnul Oștirilor a plănuit!
Cine va strica planul?
Mâna Lui este întinsă!
Cine o va întoarce?
Profeție împotriva filistenilor
28În anul morții regelui Ahaz s‑a spus această rostire:
29„Nu vă bucurați, voi toți, filistenilor,
pentru că s‑a frânt toiagul care vă lovea!
Căci o viperă va ieși din rădăcina șarpelui
și un șarpe zburător va fi rodul ei.
30În timp ce întâiul născut al săracului va găsi pășune,
iar cel nevoiaș se va culca în siguranță,
îți voi ucide rădăcina prin foame;
da, de foame îți va muri rămășița!
31Gemi, poartă! Plângi, cetate!
Înmuiați‑vă, filistenilor, cu toții!
Căci un nor de fum vine din nord,
și rândurile oștirii sunt strânse.
32Ce li se va răspunde trimișilor acelui neam?
«Domnul a întemeiat Sionul,
iar cei săraci din poporul Său se vor adăposti în el.»“
以色列人必重归故土
1耶和华必怜悯雅各，再次选择以色列人做祂的子民，把他们安置在他们自己的土地上。外族人必与他们联合，归入以色列。 2各国必帮助他们重返故乡。在耶和华赐给他们的土地上，外族人必做他们的仆婢。他们必掳掠以前掳掠他们的人，统治以前压制他们的人。
对巴比伦的讽刺
3耶和华使他们脱离痛苦、悲伤和残酷奴役的时候， 4他们必这样讥笑巴比伦王：
“暴君灭亡了！
暴政结束了！
5耶和华折断了邪恶君主的权杖。
6他曾狂怒地攻伐列邦，
无休无止，
怒气冲冲地征服列国，
大肆迫害。
7如今天下太平，
人人欢呼歌唱，
8连松树和黎巴嫩的香柏树都欢喜快乐地说，
‘自从他灭亡后，
再没有人上来砍伐我们。’
9巴比伦王啊，你下到阴间，
阴间兴奋地迎接你，
那些在世上做过君王和首领的阴魂都从座位上站起来迎接你，
10对你说，
‘你如今也跟我们一样软弱无能。’
11你的荣耀和琴声一同落入阴间，
虫成了你的床铺，
蛆成了你的被子。
12“明亮的晨星、黎明之子啊，
你怎么从天上坠落下来？
你这打败列国的怎么被砍倒在地上？
13你曾想，‘我要升到天上，
把自己的宝座设在上帝的众星之上；
我要坐在遥远的北方众神明聚会的山上；
14我要升到云天之上，
使自己与至高者一样。’
15可是，你必坠入阴间，
掉进死亡的深坑。
16看见你的都瞪大眼睛盯着你，
都在想，‘这就是那曾使大地震动、列国颤抖的人吗？
17这就是那曾使天下荒凉、城邑倾覆、不肯释放俘虏回家的人吗？’
18万国的君王都躺在自己华丽的陵墓中，
19只有你像一根毫无用处的树枝，
被抛弃在自己的坟墓外。
你就像一具遭人践踏的尸体，
与丧身刀下的人一同被扔进乱石坑里。
20你必得不到君王的葬礼，
因为你祸国殃民，
杀害自己的百姓。
“恶人的子孙必永远被遗忘。
21预备杀戮他的子孙吧，
因为他们的祖先罪恶深重，
免得他们兴起统治世界、到处建造城邑。”
22万军之耶和华说：
“我必攻击巴比伦，
铲除巴比伦的名号、余民和后裔。
这是耶和华说的。
23我必用毁灭的扫帚清扫它，
使它成为沼泽之地和刺猬的住所。
这是万军之耶和华说的。”
关于亚述的预言
24万军之耶和华起誓说：
“我的计划必实现，
我的旨意必成就。
25我必在我的土地上击垮亚述人，
在我的山上践踏他们，
除去他们加在我子民身上的轭和重担。
26这是我对全世界所定的计划，
是向列国伸出的惩罚之手。”
27万军之耶和华定了计划，
谁能阻挠呢？
祂的手已经伸出，
谁能叫祂收回呢？
关于非利士的预言
28亚哈斯王驾崩那年，我得到以下预言：
29非利士人啊，
不要因击打你们的杖已经折断14:29 “击打你们的杖已经折断”指攻击非利士的王已死。便高兴。
因为那杖就像一条蛇，
必生出一条更危险的蛇，
一条会飞的毒蛇。
30贫穷人必衣食无忧，
困苦人必安然度日，
但我必用饥荒除掉你们的子孙，
消灭你们残存的人。
31城门啊，哀号吧！
城邑啊，哭喊吧！
非利士人啊，战抖吧！
因为有阵容整齐的军队从北方如尘烟滚滚而来。
32该怎样回复外国的使者呢？
要告诉他们：“耶和华建立了锡安，
祂困苦的子民必得到保护。”
