1Dar Domnul va avea milă de Iacov;
îl va alege din nou pe Israel
și îl va așeza în țara lui.
Străinii li se vor alătura
și se vor uni cu Casa lui Iacov.
2Popoarele îi vor lua și îi vor aduce la locul lor,
iar Casa lui Israel le va stăpâni în țara Domnului
ca pe niște robi și roabe.
Îi vor captura pe cei ce‑i luaseră captivi
și vor domni peste asupritorii lor.
3În ziua în care Domnul îți va da odihnă după durerea, necazul și truda grea la care ai fost supus, 4vei rosti discursul acesta cu privire la împăratul Babilonului și vei zice:
„Cum a încetat asupritorul!
Cum a încetat urletul lui!
5Domnul a frânt toiagul celor răi,
sceptrul stăpânitorilor,
6pe cel ce lovea popoarele cu furie,
cu lovituri fără oprire,
pe cel ce conducea neamurile cu mânie,
cu o persecuție fără cruțare.
7Întreg pământul se bucură de odihnă și pace
și toți oamenii izbucnesc în cântări de bucurie.
8Până și chiparoșii, și cedrii din Liban
se bucură de tine, zicând:
«De când te‑ai întins să dormi,
nimeni nu s‑a ridicat să ne mai taie!»
9Locuința Morților de jos este stârnită
să te întâmpine la sosire.
Pentru tine ea trezește umbrele,
pe toți conducătorii pământului;
îi ridică de pe tronurile lor
pe toți împărații neamurilor.
10Toți vor vorbi
și‑ți vor spune:
«Acum ai ajuns și tu la fel de slab ca și noi;
ai devenit ca noi!»
11Splendoarea ta este coborâtă în Locuința Morților,
împreună cu sunetul harfelor tale.
Larvele îți sunt așternut,
iar viermii îți sunt învelitoare.
12Cum ai căzut din ceruri,
tu, cel strălucitor, fiu al zorilor!
Cum ai fost doborât la pământ,
tu, asupritorul neamurilor!
13Tu ai zis în inima ta:
«Mă voi înălța la ceruri;
îmi voi ridica tronul
mai presus de stelele lui Dumnezeu!
Voi ședea pe muntele adunării,
în părțile îndepărtate ale nordului!
14Mă voi înălța deasupra norilor,
și mă voi face asemenea Celui Preaînalt!»
15Dar ai fost coborât în Locuința Morților,
în adâncimile gropii.
16Cei ce te văd, te privesc cu luare-aminte:
«Acesta să fie omul care a făcut pământul să tremure,
care a zguduit împărățiile,
17care a făcut lumea să se asemene cu un pustiu,
care i‑a dărâmat cetățile
și n‑a lăsat pe prizonieri să se întoarcă acasă?»
18Toți împărații neamurilor,
toți se odihnesc în cinste,
fiecare în mormântul său,
19dar tu ești aruncat afară din mormântul tău,
ca un vlăstar disprețuit,
acoperit cu cei uciși,
cu cei străpunși de sabie,
cu cei coborâți în adâncimile gropii;
ești ca un cadavru călcat în picioare.
20Tu nu ești unit cu ei în mormânt,
pentru că ți‑ai distrus țara
și ți‑ai ucis poporul.
Nu se va mai aminti vreodată
de sămânța20 Termenul ebraic este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenționată. răufăcătorilor!
21Pregătiți măcelul fiilor săi,
din cauza nelegiuirii părinților lor!
Să nu se mai ridice să ia în stăpânire țara
și să umple lumea cu cetăți.“
22„Mă voi ridica împotriva lor,
zice Domnul Oștirilor.
Voi șterge numele și rămășița Babilonului,
pe urmașii și descendenții lui, zice Domnul.
23Îl voi preface într‑un adăpost pentru bufnițe
și în niște ape mlăștinoase
și îl voi mătura cu mătura nimicirii,“
zice Domnul Oștirilor.
Profeție împotriva Asiriei
24Domnul Oștirilor a jurat, zicând:
„Ceea ce am gândit, așa va fi!
Ceea ce am plănuit, așa se va întâmpla!
25Îl voi zdrobi pe asirian în țara Mea
și pe munții Mei îl voi călca în picioare.
Jugul lui va fi luat de peste ei
și povara lui va fi luată de pe umărul lor.“
26Acesta este planul făcut pentru întreg pământul;
aceasta este mâna întinsă peste toate neamurile.
27Căci Domnul Oștirilor a plănuit!
Cine va strica planul?
Mâna Lui este întinsă!
Cine o va întoarce?
Profeție împotriva filistenilor
28În anul morții regelui Ahaz s‑a spus această rostire:
29„Nu vă bucurați, voi toți, filistenilor,
pentru că s‑a frânt toiagul care vă lovea!
Căci o viperă va ieși din rădăcina șarpelui
și un șarpe zburător va fi rodul ei.
30În timp ce întâiul născut al săracului va găsi pășune,
iar cel nevoiaș se va culca în siguranță,
îți voi ucide rădăcina prin foame;
da, de foame îți va muri rămășița!
31Gemi, poartă! Plângi, cetate!
Înmuiați‑vă, filistenilor, cu toții!
Căci un nor de fum vine din nord,
și rândurile oștirii sunt strânse.
32Ce li se va răspunde trimișilor acelui neam?
«Domnul a întemeiat Sionul,
iar cei săraci din poporul Său se vor adăposti în el.»“
Mamalik ang mga Israelinhon gikan sa Pagkabihag
1Sa pagkatinuod, kaloy-an sa Ginoo ang Israel ug pilion niya sila pag-usab isip iyang katawhan. Papuy-on niya sila pag-usab sa ilang kaugalingong yuta, ug may mga langyaw nga mopuyo uban kanila. 2Tabangan sa ubang mga nasod ang Israel aron makabalik sila sa dapit nga gihatag sa Ginoo kanila. Ug mahimo nilang ulipon didto ang mga taga-laing nasod. Mahimo nilang mga bihag ang kanhi nagbihag kanila, ug sakopon nila ang kanhi nagdaog-daog kanila.
Mamatay ang Hari sa Babilonia
3Mga taga-Israel, sa adlaw nga papahulayon kamo sa Ginoo gikan sa inyong mga pag-antos, kalisod, ug pagkaulipon, 4biay-biaya ninyo ang hari sa Babilonia. Mao kini ang inyong isulti:
“Nalaglag na ang haring madinaog-daogon. Natapos na ang iyang pagpasigarbo. 5Giwala na sa Ginoo ang gahom sa daotang mga pangulo, 6nga sa ilang kasuko walay hunong nga nagpaantos sa mga katawhan ug bangis nga milupig sa mga nasod. 7Sa kataposan, malinawon na ang tibuok kalibotan, ug nagaawit na kini sa kalipay. 8Bisan ang mga kahoyng sipres ug sedro sa Lebanon naglipay tungod sa nahitabo sa hari. Sama sila sa tawo nga nagaingon, ‘Karon nga wala ka na, wala nay moputol kanamo!’
9“Ang dapit sa mga patay mahinangpon nga nagpaabot kanimo; nangandam na kini aron sa pagsugat kanimo. Ang mga kalag sa mga tawo nga kaniadto mga gamhanan sa kalibotan nagkagubot sa pag-abiabi kanimo. Nanindog gikan sa ilang mga trono ang mga kalag sa mga hari aron sa pagtagbo kanimo. 10Moingon silang tanan kanimo: ‘Naluya ka usab sama kanamo. Managsama na kita. 11Karon nga patay ka na, ang imong pagkagamhanan wala na apil ang honi sa imong mga harpa. Ulod ang imong higdaanan ug ulod usab ang imong habol.’
12“Nahulog ka gikan sa langit, ikaw nga gitawag nga kabugwason.14:12 kabugwason: sa English, morning star. Gilabay ka sa yuta, ikaw nga nanglupig sa kanasoran. 13Miingon ka sa imong kaugalingon, ‘Mosaka ako sa langit, ug ibutang ko ang akong trono ibabaw sa mga bitoon sa Dios. Molingkod ako ibabaw sa bukid nga tigomanan sa mga dios didto sa amihan. 14Mosaka ako ibabaw sa mga panganod; tupngan ko ang Labing Halangdong Dios.’
15“Apan gidala ka sa dapit sa mga patay, ngadto sa kinailaloman sa bangag. 16Tutokan ka sa mga patay ug moingon sila, ‘Dili ba mao man kining tawhana ang gikalisangan sa mga tawo sa kalibotan ug nagpahadlok sa mga gingharian? 17Ug dili ba nga siya man ang naghimo sa kalibotan nga morag disyerto, ug nangguba sa mga siyudad ug wala mohatag ug kagawasan sa iyang mga binihag?’
18“Ang tanang hari sa kalibotan dungganon nga nahiluna sa ilang kaugalingong lubnganan. 19Apan ikaw, dili ilubong sa imong lubnganan kondili ilabay ang imong patayng lawas sama sa sanga nga walay pulos. Tabonan ka sa mga patayng lawas sa mga sundalo nga nangamatay panahon sa gira, ug ihulog ka uban kanila sa bangag ug tambakan ug mga bato. Mahisama ka sa patayng lawas nga gitunob-tunoban lang. 20Dili ka ilubong sama sa ubang hari, kay gilaglag mo ang imong nasod ug gipamatay mo ang imong katawhan. Walay mahibiling buhi sa imong daotang kaliwat.
21“Andama na ang dapit diin pagpatyon ang iyang mga anak tungod sa mga sala sa ilang mga katigulangan. Dili na sila angay nga moangkon ug mga yuta o mopatindog ug mga siyudad sa tibuok kalibotan.”
22Miingon ang Ginoo nga Makagagahom, “Sulongon ko ug laglagon ang Babilonia. Wala akoy ibiling buhi niining dapita. Wala gayoy mahibilin sa ilang mga kaliwat. 23Himuon ko kining kamingawan ug mga lunangan. Laglagon ko kini nga daw sa nagsilhig lang ako. Ako, ang Ginoo nga Makagagahom, ang nagaingon niini.”
Ang Mensahe bahin sa Asiria
24Nanumpa ang Ginoo nga Makagagahom, “Matuman gayod ang akong plano ug katuyoan. 25Laglagon ko ang mga taga-Asiria kon anaa sila sa Israel nga akong yuta. Tunob-tunoban ko sila didto sa akong mga bukid. Dili na nila uliponon ang akong katawhan. 26Mao kini ang plano ko alang sa tibuok kalibotan. Mao kini ang silot nga ipakita ko sa tanang nasod.” 27Kinsay makausab sa plano sa Ginoo nga Makagagahom? Kinsa ang makapugong sa iyang pagsilot?
Ang Mensahe bahin sa mga Filistihanon
28Kini nga mensahe gipadayag sa Dios niadtong tuig nga namatay si Haring Ahaz:
29Mga Filistihanon, ayaw kamo paglipay tungod kay namatay ang hari nga misulong kaninyo.14:29 namatay… kaninyo: sa literal, nabali ang baston nga gihapak kaninyo. Kay ang iyang anak nga mipuli kaniya mas mapintas pa kay kaniya, sama sa usa ka bitin nga mihimugsog mas lala pa kaniya nga bitin nga nagalupad. 30Pakan-on ug papahulayon ko ang akong katawhan nga mga kabos, ug walay manghilabot kanila. Apan pamatyon ko sa gutom ang inyong mga kaliwat. Ug ang mahibilin kanila pamatyon ko usab. 31Pagminatay kamo, kamong mga Filistihanon. Kay mosulong kaninyo ang inyong kaaway nga sama sa aso gikan sa amihan. Andam na silang tanan sa pagpakiggira.
32Unsa ang itubag nato sa mga mensahero sa maong nasod? Sultihan nato sila nga ang Jerusalem14:32 Jerusalem: sa Hebreo, Zion. gipabarog na sa Ginoo, ug makadangop na niini ang iyang mga katawhan nga nagaantos.
