1Vai de cei ce decretează hotărârile nelegiuirii
și de legiuitorii care scriu asuprirea,
2ca să‑i priveze de drepturi pe cei nevoiași
și să răpească dreptatea celor săraci din poporul meu,
făcând astfel din văduve prada lor
și jefuindu‑i pe orfani.
3Ce veți face în ziua pedepsei,
în mijlocul nenorocirii care va veni din depărtări?
La cine veți fugi după ajutor?
Unde vă veți lăsa bogăția?
4Unii se vor pleca printre prizonieri
sau vor cădea printre cei uciși.
Cu toate acestea, mânia Lui nu s‑a potolit,
iar mâna Sa este încă întinsă.
Judecata Domnului asupra Asiriei
5„Vai de asirian, nuiaua mâniei Mele,
cel care ține în mâna lui ciomagul furiei Mele!
6L‑am trimis împotriva unui neam lipsit de evlavie
și i‑am poruncit să meargă împotriva poporului pe care sunt furios6 Lit.: poporului izbucnirii [furiei] Mele.,
ca să ia pradă, să ia captură
și să‑l calce în picioare ca pe noroiul de pe drum.
7Dar nu aceasta plănuiește el
și nu așa gândește în inima lui;
ci inima lui este pentru a nimici
și pentru a distruge nu puține neamuri.
8El zice: «Oare nu sunt conducătorii mei toți regi?
9Oare nu este Calno asemenea Carchemișului?
Nu este Hamatul asemenea Arpadului?
Sau Samaria asemenea Damascului?
10Așa cum mâna mea a găsit împărățiile idolilor,
ale căror chipuri cioplite erau mai mărețe decât cele din Ierusalim și Samaria,
11așa cum am făcut Samariei și idolilor ei,
tot așa voi face și Ierusalimului și idolilor lui!»“
12Când Stăpânul Își va fi îndeplinit toată lucrarea împotriva muntelui Sion și împotriva Ierusalimului, va spune: „Îl voi pedepsi pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngâmfate și pentru mândria privirii lui semețe. 13Pentru că el zice:
«Prin puterea mâinilor mele am făcut aceasta
și prin înțelepciunea mea, căci sunt priceput.
Am dat la o parte hotarele popoarelor
și le‑am jefuit de bogății
și, ca un viteaz, le‑am subjugat locuitorii.
14Mâna mea a găsit, ca pe un cuib,
bogăția popoarelor!
Ca unul care adună ouăle uitate,
așa am adunat tot pământul
și nimeni n‑a mișcat vreo aripă,
n‑a deschis gura,
nici n‑a ciripit!»“
15Se va mândri oare securea înaintea celui ce o mânuiește?
Se va înălța oare fierăstrăul mai presus de cel ce‑l folosește?
Ca și cum nuiaua l‑ar ridica pe cel ce o ridică,
sau ca și cum toiagul ar ridica pe cel ce nu este din lemn!
16De aceea Stăpânul, Domnul Oștirilor,
va trimite o boală nimicitoare printre voinicii lui,
iar sub gloria lui se va aprinde un pârjol, ca pârjolul focului.
17Lumina lui Israel va deveni un foc,
iar Sfântul său, o flacără;
într‑o singură zi ea va arde
și va mistui toți spinii și mărăcinii lui.
18Gloria pădurii lui și a livezii lui
va fi mistuită în întregime
și va ajunge ca un bolnav care se stinge.
19Rămășița copacilor din pădurea sa va fi atât de mică,
încât și un copil ar putea scrie numărul lor.
Rămășița lui Israel
20În ziua aceea, rămășița lui Israel
și supraviețuitorii Casei lui Iacov
nu se vor mai sprijini pe cel ce‑i lovea,
ci se vor sprijini, cu adevărat, pe Domnul, Sfântul lui Israel.
21O rămășiță se va întoarce21-22 Ebr.: Șear-Iașub. –
rămășița lui Iacov – la Dumnezeul cel puternic21 Sau: Dumnezeul Puternic (vezi Is. 9:6)..
22Chiar dacă poporul tău Israel ar fi ca nisipul mării,
doar o rămășiță din el se va întoarce.
Distrugerea este hotărâtă,
făcând să se reverse astfel dreptatea.
23Căci distrugerea, care este hotărâtă,
Stăpânul, Domnul Oștirilor, o duce la îndeplinire
în mijlocul întregii țări.
24De aceea, așa vorbește Stăpânul, Domnul Oștirilor:
„Poporul Meu care locuiești în Sion,
nu te teme de asirieni, când ei te lovesc cu nuiaua
și își înalță ciomagul împotriva ta,
așa cum au făcut și egiptenii,
25pentru că, foarte curând, mânia Mea împotriva ta va înceta
și furia Mea va fi îndreptată spre distrugerea lor.“
26Domnul Oștirilor îi va bate cu un bici,
așa cum l‑a bătut pe Midian la stânca Oreb,
și Își va înălța toiagul asupra mării,
așa cum a făcut în Egipt.
27În ziua aceea, povara lui va fi îndepărtată de pe umărul tău
și jugul lui de pe gâtul tău;
jugul va fi zdrobit din cauza grăsimii.
28A ajuns la Aiat,
a trecut prin Migron,
iar la Micmaș și‑a lăsat lucrurile.
29Au traversat trecătoarea.
„În Gheva este un han pentru noi!“
Rama tremură,
iar Ghiva lui Saul fuge.
30Înalță‑ți glasul, fiica Galimului!
Ia aminte, Laișa!
Săracul Anatot!
31Madmena fuge,
locuitorii Ghebimului caută scăpare.
32Astăzi va face un nou popas la Nob,
de unde va amenința cu pumnul muntele fiicei Sionului,
dealul Ierusalimului.
33Iată, Stăpânul, Domnul Oștirilor,
taie crengile cu o forță înspăimântătoare.
Cei aflați la înălțime vor fi tăiați,
și cei înalți vor fi doborâți.
34El va reteza desișurile pădurii cu securea,
și Libanul va cădea sub loviturile Celui Măreț.
1Ai daqueles que fazem leis injustas,
que escrevem decretos opressores,
2para privar os pobres dos seus direitos
e da justiça os oprimidos do meu povo,
fazendo das viúvas sua presa
e roubando dos órfãos!
3Que farão vocês no dia do castigo,
quando a destruição vier de um lugar distante?
Atrás de quem vocês correrão em busca de ajuda?
Onde deixarão todas as suas riquezas?
4Nada poderão fazer,
a não ser encolher-se entre os prisioneiros
ou cair entre os mortos.
Apesar disso tudo,
a ira divina não se desviou;
sua mão continua erguida.
O Juízo de Deus sobre a Assíria
5“Ai dos assírios, a vara do meu furor,
em cujas mãos está o bastão da minha ira!
6Eu os envio contra uma nação ímpia,
contra um povo que me enfurece,
para saqueá-lo e arrancar-lhe os bens,
e para pisoteá-lo como a lama das ruas.
7Mas não é o que eles pretendem,
não é o que têm planejado;
antes, o seu propósito é destruir
e dar fim a muitas nações.
8‘Os nossos comandantes
não são todos reis?’, eles perguntam.
9Acaso não aconteceu a Calno
o mesmo que a Carquemis?
Hamate não é como Arpade
e Samaria como Damasco?
10Assim como esses reinos idólatras
foram conquistados por minha mão,
reinos cujas imagens eram mais numerosas
que as de Jerusalém e de Samaria,
11eu tratarei Jerusalém e suas imagens
como tratei Samaria e seus ídolos.”
12Quando o Senhor terminar toda a sua obra contra o monte Sião e contra Jerusalém, ele dirá: “Castigarei o rei da Assíria pelo orgulho obstinado de seu coração e pelo seu olhar arrogante. 13Pois ele diz:
“ ‘Com a força da minha mão eu o fiz,
e com a minha sabedoria, porque tenho entendimento.
Removi as fronteiras das nações,
saqueei os seus tesouros;
como um poderoso subjuguei seus habitantes10.13 Ou poderosos.
14Como se estica o braço para alcançar um ninho,
assim estiquei o braço para apanhar a riqueza das nações;
como os que ajuntam ovos abandonados,
assim ajuntei toda a terra;
não houve ninguém que batesse as asas
ou que desse um pio’ ”.
15Será que o machado se exalta acima daquele que o maneja,
ou a serra se vangloria contra aquele que a usa?
Seria como se uma vara manejasse quem a ergue,
ou o bastão levantasse quem não é madeira!
16Por isso o Soberano, o Senhor dos Exércitos,
enviará uma enfermidade devastadora sobre os seus fortes guerreiros;
no lugar da sua glória se acenderá um fogo
como chama abrasadora.
17A Luz de Israel se tornará um fogo;
o seu Santo, uma chama.
Num único dia ela queimará e consumirá
os seus espinheiros e as suas roseiras bravas.
18A glória das suas florestas
e dos seus campos férteis
se extinguirá totalmente
como definha um enfermo.
19E as árvores que sobrarem nas suas florestas serão tão poucas
que até uma criança poderá contá-las.
O Remanescente de Israel
20Naquele dia, o remanescente de Israel,
os sobreviventes da descendência de Jacó,
já não confiarão naquele que os feriu;
antes confiarão no Senhor,
no Santo de Israel, com toda a fidelidade.
21Um remanescente voltará10.21 Hebraico: Sear-Jasube; também no versículo 22.,
sim, o remanescente de Jacó
voltará para o Deus Poderoso.
22Embora o seu povo, ó Israel,
seja como a areia do mar,
apenas um remanescente voltará.
A destruição já foi decretada
e virá transbordante de justiça.
23O Soberano, o Senhor dos Exércitos,
executará a destruição decretada contra todo o país.
24Por isso o Soberano, o Senhor dos Exércitos, diz:
“Povo meu que vive em Sião,
não tenha medo dos assírios
quando eles o espancam com uma vara
e erguem contra você um bastão como fez o Egito.
25Muito em breve o meu furor passará,
e a minha ira se voltará para a destruição deles”.
26O Senhor dos Exércitos os flagelará com um chicote,
como fez quando feriu Midiã na rocha de Orebe;
ele erguerá o seu cajado contra o mar
como fez no Egito.
27Naquele dia, o fardo deles será tirado dos seus ombros,
e o jugo deles do seu pescoço;
o jugo se quebrará
porque vocês estarão muito gordos!10.27 A Septuaginta diz será quebrado dos seus ombros.
28Eles entram em Aiate;
passam por Migrom;
guardam suprimentos em Micmás.
29Atravessam o vale e dizem:
“Passaremos a noite acampados em Geba”.
Ramá treme;
Gibeá de Saul foge.
30Clamem, ó habitantes de Galim!
Escute, ó Laís! Pobre Anatote!
31Madmena está em fuga;
o povo de Gebim esconde-se.
32Hoje eles vão parar em Nobe;
sacudirão o punho para
o monte da cidade10.32 Hebraico: filha. de Sião,
para a colina de Jerusalém.
33Vejam! O Soberano, o Senhor dos Exércitos,
cortará os galhos com grande força.
As árvores altivas serão derrubadas,
as altas serão lançadas por terra.
34Com um machado ele ceifará a floresta;
o Líbano cairá diante do Poderoso.
