1Elihu a răspuns și a zis:
2„Ascultați cuvintele mele, înțelepților,
și luați aminte la mine, voi, cei ce cunoașteți!
3Căci urechea verifică cuvintele,
iar cerul gurii gustă, ca să mănânce.
4Să ne alegem ce este drept;
să cunoaștem ce este bine între noi.
5Căci Iov a zis: «Sunt drept,
însă Dumnezeu nu‑mi dă dreptate.
6Deși sunt drept, sunt considerat mincinos.
Deși nu comit fărădelege, săgețile Lui mă rănesc și nu mă mai vindec.»
7Este vreun alt om ca Iov,
care să bea batjocura ca pe apă,
8care să umble cu cei ce săvârșesc nelegiuirea
și să se însoțească cu oamenii răutății?
9Căci el a zis: «Nu este de niciun folos omului
să‑și găsească desfătarea în Dumnezeu.»
10De aceea, voi, oameni pricepuți, ascultați‑mă!
Departe de Dumnezeu răutatea
și de Cel Atotputernic nedreptatea!
11Căci El răsplătește omului după lucrarea lui
și dă fiecăruia după calea lui.
12Dumnezeu nu poate săvârși fărădelegea,
Cel Atotputernic nu poate perverti dreptatea.
13Cine I‑a încredințat pământul?
Cine I‑a supus întreaga lume?
14Dacă Și‑ar pune inima la aceasta,
dacă Și‑ar aduna la El duhul14 Sau: Duhul. și suflarea,
15orice trup ar pieri împreună,
și omul s‑ar întoarce în țărână.
16Dacă ai înțelegere, ascultă lucrul acesta,
ia aminte la glasul cuvintelor mele!
17Poate stăpâni cel ce urăște judecata?
Îl vei condamna tu pe Cel Drept și Puternic,
18Care zice unui împărat: «Ticălosule!»,
și nobililor: «Răilor!»,
19Care nu părtinește pe domnitori,
nici nu face deosebire între bogat și sărac,
pentru că toți sunt lucrarea mâinilor Sale?
20Ei mor într‑o clipă, la miezul nopții;
poporul se clatină și piere.
Cel puternic piere fără amestecul vreunei mâini.
21Ochii Săi cunosc căile omului;
El îi vede fiecare pas.
22Nu este nici întuneric, nici umbră a morții,
unde să se ascundă cei ce săvârșesc nelegiuirea.
23Dumnezeu nu are nevoie să cerceteze un om prea mult,
ca să‑l aducă la judecată înaintea Lui.
24El îi zdrobește pe cei puternici fără cercetare
și‑i pune pe alții în locul lor.
25Pentru că le cunoaște faptele,
îi răstoarnă noaptea și sunt zdrobiți.
26Îi lovește pentru răutatea lor
în locul unde oamenii îi pot vedea,
27pentru că nu L‑au mai urmat
și nu le‑a mai păsat de niciuna din căile Lui.
28Ei au făcut ca strigătul celui sărac să ajungă înaintea Lui,
așa că El a auzit strigătul celui în necaz.
29Când tace, cine‑L poate condamna?
Când Își ascunde fața, cine‑L poate vedea?
La fel Se poartă fie cu un neam, fie cu un om,
30astfel încât omul lipsit de evlavie să nu domnească,
să nu fie o cursă pentru popor.
31Căci I‑a zis el vreodată lui Dumnezeu:
«Am îndurat; nu voi mai păcătui.
32Învață‑mă ceea ce nu văd!
Dacă am săvârșit nedreptate, nu voi mai face!»?
33Oare, după părerea ta,
va răsplăti El
când tu disprețuiești?
Dar tu vei alege, nu eu!
Deci spune ce știi!
34Oamenii pricepuți îmi vor zice,
iar omul înțelept care mă aude, va spune:
35«Iov vorbește fără cunoștință,
iar cuvintele lui sunt fără pricepere.»
36Să fie încercat Iov până la sfârșit,
pentru răspunsurile lui printre oamenii nelegiuirii!
37El adaugă fărădelege la păcatul său,
bate din palme între noi
și își înmulțește cuvintele împotriva lui Dumnezeu.“
1Eliú continuou:
2“Ouçam as minhas palavras, vocês que são sábios;
escutem-me, vocês que têm conhecimento.
3Pois o ouvido prova as palavras
como a língua prova o alimento.
4Tratemos de discernir juntos o que é certo
e de aprender o que é bom.
5“Jó afirma: ‘Sou inocente,
mas Deus me nega justiça.
6Apesar de eu estar certo,
sou considerado mentiroso;
apesar de estar sem culpa,
sua flecha me causa ferida incurável’.
7Que homem existe como Jó,
que bebe zombaria como água?
8Ele é companheiro dos que fazem o mal
e anda com os ímpios.
9Pois diz: ‘Não dá lucro
agradar a Deus’.
10“Por isso escutem-me, vocês que têm conhecimento.
Longe de Deus esteja o fazer o mal,
e do Todo-poderoso o praticar a iniquidade.
11Ele retribui ao homem conforme o que este fez,
e lhe dá o que a sua conduta merece.
12Não se pode nem pensar que Deus faça o mal,
que o Todo-poderoso perverta a justiça.
13Quem o nomeou para governar a terra?
Quem o encarregou de cuidar do mundo inteiro?
14Se fosse intenção dele,
e de fato retirasse o seu espírito34.14 Ou Espírito e o seu sopro,
15a humanidade pereceria toda de uma vez,
e o homem voltaria ao pó.
16“Portanto, se você tem entendimento,
ouça-me, escute o que tenho a dizer.
17Acaso quem odeia a justiça poderá governar?
Você ousará condenar aquele que é justo e poderoso?
18Não é ele que diz aos reis: ‘Vocês nada valem’,
e aos nobres: ‘Vocês são ímpios’?
19Não é verdade que ele não mostra parcialidade a favor dos príncipes
e não favorece o rico em detrimento do pobre,
uma vez que todos são obra de suas mãos?
20Morrem num momento, em plena noite;
cambaleiam e passam.
Os poderosos são retirados sem
a intervenção de mãos humanas.
21“Pois Deus vê o caminho dos homens;
ele enxerga cada um dos seus passos.
22Não há sombra densa o bastante,
onde os que fazem o mal possam esconder-se.
23Deus não precisa de maior tempo para examinar os homens
e levá-los à sua presença para julgamento.
24Sem depender de investigações,
ele destrói os poderosos e coloca outros em seu lugar.
25Visto que ele repara nos atos que eles praticam,
derruba-os, e eles são esmagados.
26Pela impiedade deles,
ele os castiga onde todos podem vê-los.
27Isso porque deixaram de segui-lo
e não deram atenção aos caminhos por ele traçados.
28Fizeram chegar a ele o grito do pobre,
e ele ouviu o clamor do necessitado.
29Mas, se ele permanecer calado,
quem poderá condená-lo?
Se esconder o rosto, quem poderá vê-lo?
No entanto, ele domina igualmente sobre homens e nações,
30para evitar que o ímpio governe
e prepare armadilhas para o povo.
31“Suponhamos que um homem diga a Deus:
‘Sou culpado, mas não vou mais pecar.
32Mostra-me o que não estou vendo;
se agi mal, não tornarei a fazê-lo’.
33Quanto a você, deveria Deus recompensá-lo
quando você nega a sua culpa?
É você que deve decidir, não eu;
conte-me, pois, o que você sabe.
34“Os homens de bom senso,
os sábios que me ouvem, me declaram:
35‘Jó não sabe o que diz;
não há discernimento em suas palavras’.
36Ah, se Jó sofresse a mais dura prova,
por sua resposta de ímpio!
37Ao seu pecado ele acrescenta a revolta;
com desprezo bate palmas entre nós
e multiplica suas palavras contra Deus”.
