1Așadar, Iov, ascultă‑mi cuvintele, te rog,
ia aminte la tot ce‑ți voi spune!
2Iată, sunt gata să‑mi deschid gura;
cuvintele îmi sunt pe vârful limbii.
3Cuvintele mele vin dintr‑o inimă dreaptă,
și buzele mele spun sincer cunoștința.
4Duhul lui Dumnezeu m‑a făcut;
Suflarea Celui Atotputernic îmi dă viață.
5Răspunde‑mi, dacă poți,
pregătește‑te înaintea mea și stai în picioare!
6Iată, înaintea lui Dumnezeu și eu sunt ca tine,
și eu am fost desprins din lut.
7Nu‑ți fie groază de mine,
nu voi apăsa greu asupra ta.
8Într-adevăr, tu ai vorbit în auzul meu –
am auzit sunetul cuvintelor tale.
9Tu zici: «Sunt curat, fără nelegiuire;
sunt pur, nu este vină în mine.
10Iată că El caută prilejuri împotriva mea,
mă consideră dușman al Lui.
11Îmi pune picioarele în butuci
și îmi urmărește toate căile.»
12Iată, îți răspund că aici n‑ai dreptate,
pentru că Dumnezeu este mai mare decât omul.
13De ce te cerți cu El
pentru că nu răspunde la toate cuvintele omului?
14Căci Dumnezeu vorbește într‑un fel,
sau în două feluri, dar omul nu ia seama.
15Într‑un vis, într‑o vedenie de noapte,
când oamenii sunt cuprinși de un somn adânc,
când ei dorm în patul lor,
16atunci El deschide urechea oamenilor
și pecetluiește mustrarea cu privire la ei,16 Sau: și‑i îngrozește cu o mustrare.
17ca să‑l întoarcă pe om de la faptele lui
și să‑l ferească de mândrie,
18să‑i cruțe sufletul de groapă18, 22, 24, 28, 30 Sau: de mormânt.
și viața de loviturile sabiei.18 Sau: și viața, ca să nu traverseze Râul.
19El este mustrat pe un pat al durerii,
cu o luptă neîncetată în oase,
20așa că vieții lui îi este greață de pâine,
iar sufletului lui îi este greață de mâncarea delicioasă.
21Carnea i se mistuie până când nu se mai vede,
iar oasele lui, care cândva nu se vedeau, rămân goale.
22Sufletul i se apropie de groapă,
și viața sa de cei ce aduc moartea.
23Dar dacă ar fi un înger lângă el, un mijlocitor,
unul dintr‑o mie, care să‑l înștiințeze pe om ce este drept,
24care să arate bunăvoință față de el și să zică:
«Cruță‑l, ca să nu se coboare în groapă;
am găsit un preț de răscumpărare!»,
25atunci carnea lui devine mai fragedă decât în copilărie;
el se întoarce la zilele tinereții sale.
26Se roagă lui Dumnezeu, și El Își arată bunăvoința față de el;
el vede fața Lui, strigând de bucurie,
și Dumnezeu îl face înapoi un om drept.
27Apoi cântă înaintea oamenilor și zice:
«Am păcătuit și am pervertit ce era drept,
dar n‑am primit ce meritam,
28ci El mi‑a răscumpărat sufletul ca să nu se ducă în groapă,
iar viața mea va vedea lumina.»
29Iată, Dumnezeu face toate aceste lucruri omului,
de două, de trei ori,
30pentru a‑i aduce înapoi sufletul din groapă,
ca să fie luminat cu lumina vieții.
31Ia aminte, Iov, și ascultă‑mă!
Taci și voi vorbi!
32Dacă ai ceva de zis, răspunde‑mi!
Vorbește, pentru că vreau să‑ți dau dreptate.
33Dacă nu, ascultă‑mă!
Taci și te voi învăța înțelepciunea!“
Elihu irettesætter Job
1Hør nu her, Job, hvad jeg har at sige.
Lyt omhyggeligt til alle mine ord.
2Nu, da jeg har taget bladet fra munden,
og ordene ligger mig på tungen,
3så lad mig sige, hvad jeg har på hjerte.
Jeg taler ærligt og oprigtigt.
4Det var Guds Ånd, der skabte mig.
Den Almægtiges åndepust gav mig liv.
5Gør dig parat til at svare, hvis du kan,
kom bare med dine argumenter.
6Overfor Gud er vi lige, du og jeg.
Vi er begge skrøbelige mennesker.
7Du behøver ikke at være bange,
for jeg ønsker ikke at genere dig.
8Mens jeg sad og lyttede,
hørte jeg, at du sagde:
9‚Jeg er uskyldig og uden synd.
Jeg har en ren samvittighed.
10Men Gud har fundet et påskud for at straffe mig,
han behandler mig som en fjende.
11Han har lagt mine fødder i lænker,
han holder øje med alt, hvad jeg foretager mig.’
12Men dertil må jeg sige, at du tager fejl,
for Gud er større end noget menneske.
13Hvilken ret har du til at påstå,
at han ikke svarer på dine spørgsmål?
14Gud taler på mange måder,
men tit hører vi ikke, hvad han siger.
15Han taler gennem drømme og syner,
mens vi ligger i vores senge om natten.
16Han hvisker os formaninger i øret,
viser os skræmmende billeder,
17så vi ikke skal komme på gale veje
eller blive stolte og hovmodige.
18Han ønsker nemlig at advare os,
så vi ikke går i dødens fælde.
19Andre gange straffes et menneske med smerter,
så han ligger bundet til sengen i konstant pine.
20Så mister han fuldstændig appetitten
og har ikke engang lyst til lækker mad.
21Han taber sig og bliver en skygge af sig selv,
ender som det rene skind og ben.
22Han hører dødens kalden
og nærmer sig gravens rand.
23Men hvis en engel går i forbøn for ham,
hvis et af Guds tusinde sendebud
fortæller ham, hvad han bør gøre,
24og hvis Gud derefter er nådig imod ham
og siger: ‚Løs ham! Han skal ikke dø,
for jeg har modtaget en løsesum,’
25da får han sit helbred igen,
han får sin ungdoms styrke tilbage.
26For når han beder Gud om nåde,
bliver han også taget til nåde.
Så bliver han forsonet med Gud
og kan igen tænke på ham med glæde.
27Derefter kan han fortælle sine venner:
‚Jeg syndede og gjorde oprør mod Gud,
men han var nådig imod mig.
28Han betalte løsesummen og reddede mig fra døden,
så nu kan jeg atter glædes ved livet.’
29Ja, sådan gør Gud ofte:
Han giver os en chance til.
30Han redder os på tærsklen til døden,
så vi atter kan glædes ved livet.
31Hører du, hvad jeg siger, Job?
Du behøver ikke at svare endnu.
32Men har du noget at sige, så kom bare med det,
for jeg ønsker at se dig blive genoprettet.
33Hvis ikke, så lyt til mig lidt endnu.
Vær stille, så jeg kan lære dig visdom.”
