1Am încheiat un legământ cu ochii mei,
să nu‑mi ațintesc privirea asupra unei fecioare.
2Dar ce parte am de la Dumnezeu de sus
și ce moștenire am de la Cel Atotputernic din înălțimi?
3Oare nenorocirea nu este pentru cel nedrept,
și dezastrul pentru cei ce săvârșesc nelegiuirea?
4Oare nu vede El căile mele
și nu‑mi numără El toți pașii?
5Dacă am umblat cu minciună,
și piciorul meu s‑a grăbit spre înșelătorie,
6atunci să mă cântărească Dumnezeu în talerele dreptății
și‑mi va cunoaște integritatea!
7Dacă pașii mi s‑au abătut de pe cale,
dacă inima mi‑a urmat ochii
și dacă mi s‑au pângărit mâinile,
8atunci alții să mănânce ce am semănat,
și roadele mele să fie smulse din rădăcini.
9Dacă mi‑a fost amăgită inima de vreo femeie
și dacă am pândit la ușa semenului meu,
10atunci soția mea să macine pentru altul,
și alții să se culce cu ea.
11Acesta ar fi fost un desfrâu,
ar fi fost un păcat ce ar fi trebuit judecat.
12Ar fi fost un foc care ar fi mistuit până la Locul Nimicirii12 Ebr.: Abadon, sinonim aici cu Șeol
și care mi‑ar fi dezrădăcinat tot secerișul.
13Dacă am respins dreptul robului meu sau al roabei mele,
în disputa lor cu mine,
14ce voi face când Se va ridica Dumnezeu?
Ce voi răspunde când va cerceta El?
15Cel Ce m‑a făcut pe mine în pântece, nu i‑a făcut și pe ei?
Oare nu Același ne‑a întocmit în pântecele mamelor noastre?
16Dacă n‑am dat celui sărac ce‑mi cerea
sau dacă am făcut să se mâhnească ochii văduvei,
17dacă mi‑am mâncat bucata de pâine de unul singur,
iar cel orfan nu a mâncat din ea, –
18eu care, din tinerețe, l‑am crescut ca un tată
și din pântecul mamei mele am călăuzit‑o pe văduvă, –
19dacă am văzut pe cel nenorocit lipsit de haine
sau pe cel nevoiaș fără îmbrăcăminte,
20iar inima lui nu m‑a binecuvântat
atunci când l‑am încălzit cu lâna oilor mele,
21dacă mi‑am ridicat mâna împotriva orfanului
pentru că aveam sprijinul celor de la poarta cetății,
22atunci să‑mi cadă umărul de la locul lui
și să‑mi fie smulsă mâna din încheietură.
23Căci îmi era groază de nenorocire din partea lui Dumnezeu
și nu puteam să înfrunt măreția Sa.
24Dacă mi‑am pus încrederea în aur
sau dacă am zis aurului curat: «Tu ești încrederea mea!»,
25dacă m‑am bucurat că averea mea este mare
și că mâna mea a adunat mult,
26dacă am privit soarele când strălucea
sau luna mișcându‑se în splendoarea ei
27și mi s‑a amăgit inima în taină,
dacă le‑am dat sărutări, ducându‑mi mâna la gură,
28aceasta ar fi fost o nelegiuire de judecat,
pentru că aș fi fost necredincios față de Dumnezeul Cel de sus.
29Dacă m‑am bucurat de nenorocirea celui ce mă ura
sau dacă mi‑a părut bine când a venit necazul peste el,
30dacă mi‑am lăsat gura să păcătuiască
cerând blestem peste viața lui,
31dacă oamenii din cortul meu n‑au zis niciodată:
«Cine nu s‑a săturat din carnea lui?»,
32– străinul însă n‑a rămas în drum peste noapte,
și ușa mea a fost întotdeauna deschisă călătorului, –
33dacă mi‑am acoperit fărădelegile ca Adam,
zăvorându‑mi nelegiuirea în sân
34pentru că m‑aș fi îngrozit de mulțime,
iar disprețul clanurilor m‑ar fi înspăimântat,
tăcând și neîndrăznind să ies afară…
35Oh! De‑aș găsi pe cineva să mă asculte!
Iată, îmi semnez acum apărarea! Să‑mi răspundă Cel Atotputernic!
Să Își scrie plângerea Cel Ce mă acuză.
36O voi pune pe umăr,
o voi purta ca pe o coroană.
37Îi voi da socoteală de toți pașii mei,
mă voi apropia de El ca un conducător.
38Dacă pământul meu a strigat împotriva mea
și dacă brazdele lui au plâns împreună,
39dacă i‑am mâncat roada fără să plătesc
sau dacă i‑am dat la moarte pe proprietarii lui,
40atunci să crească pe el spini în loc de grâu
și neghină în loc de orz!“
Cuvintele lui Iov au luat sfârșit.
1“Fiz acordo com os meus olhos
de não olhar com cobiça para as moças.
2Pois qual é a porção que o homem recebe de Deus lá de cima?
Qual a sua herança do Todo-poderoso, que habita nas alturas?
3Não é ruína para os ímpios,
desgraça para os que fazem o mal?
4Não vê ele os meus caminhos
e não considera cada um de meus passos?
5“Se me conduzi com falsidade,
ou se meus pés se apressaram a enganar,
6Deus me pese em balança justa,
e saberá que não tenho culpa—
7se meus passos desviaram-se do caminho,
se o meu coração foi conduzido por meus olhos,
ou se minhas mãos foram contaminadas,
8que outros comam o que semeei
e que as minhas plantações sejam arrancadas pelas raízes.
9“Se o meu coração foi seduzido por mulher,
ou se fiquei à espreita junto à porta do meu próximo,
10que a minha esposa moa cereal de outro homem,
e que outros durmam com ela.
11Pois fazê-lo seria vergonhoso,
crime merecedor de julgamento.
12Isso é um fogo que consome até a Destruição31.12 Hebraico: Abadom.;
teria extirpado a minha colheita.
13“Se neguei justiça aos meus servos e servas,
quando reclamaram contra mim,
14que farei quando Deus me confrontar?
Que responderei quando chamado a prestar contas?
15Aquele que me fez no ventre materno não os fez também?
Não foi ele que nos formou, a mim e a eles,
no interior de nossas mães?
16“Se não atendi os desejos do pobre,
ou se fatiguei os olhos da viúva,
17se comi meu pão sozinho,
sem compartilhá-lo com o órfão,
18sendo que desde a minha juventude o criei como se fosse seu pai,
e desde o nascimento guiei a viúva;
19se vi alguém morrendo por falta de roupa,
ou um necessitado sem cobertor,
20e o seu coração não me abençoou
porque o aqueci com a lã de minhas ovelhas,
21se levantei a mão contra o órfão,
ciente da minha influência no tribunal,
22que o meu braço descaia do ombro
e se quebre nas juntas.
23Pois eu tinha medo que Deus me destruísse,
e, temendo o seu esplendor, não podia fazer tais coisas.
24“Se pus no ouro a minha confiança
e disse ao ouro puro: Você é a minha garantia,
25se me regozijei por ter grande riqueza,
pela fortuna que as minhas mãos obtiveram,
26se contemplei o sol em seu fulgor
e a lua a mover-se esplêndida,
27e em segredo o meu coração foi seduzido
e a minha mão lhes ofereceu beijos de veneração,
28esses também seriam pecados merecedores de condenação,
pois eu teria sido infiel a Deus, que está nas alturas.
29“Se a desgraça do meu inimigo me alegrou,
ou se os problemas que teve me deram prazer;
30eu, que nunca deixei minha boca pecar,
lançando maldição sobre ele;
31se os que moram em minha casa nunca tivessem dito:
‘Quem não recebeu de Jó um pedaço de carne?’,
32sendo que nenhum estrangeiro teve que passar a noite na rua,
pois a minha porta sempre esteve aberta para o viajante;
33se escondi o meu pecado, como outros fazem31.33 Ou como fez Adão,
acobertando no coração a minha culpa,
34com tanto medo da multidão
e do desprezo dos familiares
que me calei e não saí de casa…
35(“Ah, se alguém me ouvisse!
Agora assino a minha defesa.
Que o Todo-poderoso me responda;
que o meu acusador faça a denúncia por escrito.
36Eu bem que a levaria nos ombros
e a usaria como coroa.
37Eu lhe falaria sobre todos os meus passos;
como um príncipe eu me aproximaria dele.)
38“Se a minha terra se queixar de mim
e todos os seus sulcos chorarem,
39se consumi os seus produtos sem nada pagar,
ou se causei desânimo aos seus ocupantes,
40que me venham espinhos em lugar de trigo
e ervas daninhas em lugar de cevada”.
Aqui terminam as palavras de Jó.
