Răspunsul lui Iov
1Iov a răspuns și a zis:
2„Ascultați cu atenție cuvintele mele!
Aceasta este mângâierea pe care v‑o cer.
3Lăsați‑mă să vorbesc,
iar atunci când voi termina, vă puteți bate joc.
4Este plângerea mea adresată unui om?
Și de ce n‑ar fi duhul meu nerăbdător?
5Priviți‑mă, mirați‑vă
și puneți‑vă mâna la gură!
6Când mă gândesc la acestea mă îngrozesc
și un tremur îmi cuprinde trupul.
7De ce trăiesc cei răi,
de ce ajung la bătrânețe și se întăresc în putere?
8Sămânța lor este statornicită în prezența lor, împreună cu ei,
iar odraslele lor rămân înaintea ochilor lor.
9Casele lor sunt ferite de groază,
și nicio nuia a lui Dumnezeu nu este asupra lor.
10Taurii lor10 Lit.: Taurul lui. prăsesc și nu dau greș;
vacile lor fată și nu leapădă.
11Ei își trimit copilașii să alerge ca o turmă
și copiii lor zburdă pe lângă ei.
12Cântă la tamburină și liră
și se bucură la sunetul fluierului.
13Își trăiesc zilele în bunăstare
și se coboară în Locuința Morților în pace13 Termenul ebraic tradus aici cu pace poate fi tradus și cu: într‑o clipă..
14Îi zic lui Dumnezeu: «Pleacă de la noi!
Nu vrem să cunoaștem căile Tale.
15Cine este Cel Atotputernic ca să‑I slujim?
Ce câștigăm dacă ne rugăm Lui?»
16Iată, bunăstarea lor nu este în mâna lor.16 Sau: Totuși, nu sunt stăpâni pe fericirea lor.
Sfatul celor răi este departe de mine.
17De câte ori li se stinge candela celor răi
și vine nenorocirea peste cei ca ei?
Le dă Dumnezeu dureri în mânia Lui?
18Sunt ei ca paiul înaintea vântului
și ca pleava luată de vijelie?17-18 Sau: De câte ori nu li se stinge candela celor răi! / De câte ori nu vine nenorocirea peste ei! / De câte ori nu le dă Dumnezeu dureri, în mânia Sa! 18 Ei sunt ca paiul înaintea vântului / și ca pleava luată de vijelie.
19Voi ziceți: «Dumnezeu păstrează pedeapsa pentru copiii lor!»
Însă el, cel nelegiuit, ar trebui pedepsit, ca astfel să‑și dea seama!
20Ochii lui să vadă nimicirea lui,
și el să bea din mânia Celui Atotputernic.
21Ce plăcere va avea de familia pe care o lasă în urmă,
când numărul lunilor lui au ajuns la capăt?
22Îl va învăța cineva pe Dumnezeu cunoștința,
pe El, Cel Care judecă pe cei înălțați?
23Un om moare în plină putere,
în deplină siguranță și fără greutăți,
24cu trupul24 Sensul termenului este nesigur. plin de grăsime
și cu măduva mustind în oasele lui.
25Iar un altul moare cu amărăciune în suflet,
fără să fi gustat niciodată binele.
26Totuși, amândoi stau în țărână
și viermii îi acoperă.
27Iată, eu știu gândurile voastre,
planurile prin care vreți să‑mi faceți rău.
28Voi ziceți: «Unde este casa nobilului?
Unde este cortul locuinței celor răi?»
29Nu i‑ați întrebat pe cei ce călătoresc
și n‑ați luat voi aminte la mărturia lor,
30potrivit căreia cel rău este cruțat în ziua nenorocirii
și scăpat în ziua mâniei?
31Cine îl mustră în față pentru calea lui?
Cine îl răsplătește pentru ce a făcut?
32Când este dus în groapă,
i se pune o strajă la mormânt.
33Bulgării de pământ din vale îi sunt dulci;
toți oamenii merg după el,
iar și cei ce merg înaintea lui sunt fără număr.33 Sau: toți oamenii îi vor urma, / iar și cei ce au mers înaintea lui sunt fără număr. Varianta din text se poate referi la un cortegiu funerar, pe când cea de la nota de subsol se poate referi la realitatea universală a morții.
34Deci cum mă veți mângâia voi cu vorbe deșarte?
Ce mai rămâne din răspunsurile voastre decât minciună?“
Job
1Resposta de Job:
2“Ouçam! Deixem-me falar!
Seja essa a consolação que vocês me dão!
3Permitam que eu fale livremente;
quando tiver encerrado a minha tese,
zombem à vontade da minha pessoa.
4Estou a queixar-me de Deus e não de um homem;
não admira que o meu espírito esteja tão perturbado.
5Olhem para mim e pasmem;
ponham a mão na boca, de espanto.
6Até eu, olhando para mim próprio, me horrorizo;
fico estupefacto e estremeço.
7Porque é que os ímpios têm vidas longas,
se tornam respeitados e prestigiados na sua velhice?
8Vivem o suficiente para verem os filhos tornarem-se maduros;
ficam rodeados de netos.
9Os seus lares estão ao abrigo de qualquer terror
e Deus não os castiga.
10Possuem gado que se multiplica;
as suas vacas dão à luz sem perder as crias.
11Deixam correr as suas crianças como cabritos;
os seus filhos passam o tempo a dançar e a cantar.
12Cantam ao som de tambores e da harpa;
alegram-se ao som da flauta.
13São prósperos, ao longo da sua vida,
e em paz descem ao mundo dos mortos.
14Dizem a Deus: ‘Afasta-te de nós, deixa-nos em paz!
Não queremos saber das tuas ordens!’
15‘Quem é esse Todo-Poderoso?’, perguntam com ar de troça.
‘Porque haveríamos de interceder junto dele? Que bem nos fará?’
16Entretanto, a prosperidade que possuem não depende deles,
nem está segura nas suas mãos.
Portanto, longe de mim o conselho dos ímpios!
17Quantas vezes se apaga a lâmpada do ímpio
e se contempla a sua destruição?
Quantas vezes a desgraça cai sobre eles?
Quantas vezes Deus os castiga com dureza?
18Quantas vezes são como a palha levada pelos ventos
ou como o pó da terra arrastado pelo furacão?
19Contudo, vocês dizem:
‘Deus castiga nos filhos os pecados do pai!’
Mas o pai faltoso é que deveria pagar pelo seu erro,
a fim de que aprendesse a lição!
20Que cada um veja a sua própria destrução,
e bebam, até à última gota, da ira do Todo-Poderoso.
21Quando tiver morrido, terminada a sua vida,
que lhe importará que a sua família sofra?
22Na verdade, quem seria capaz
de ensinar sabedoria a Deus, o supremo juiz?
23Alguns levam uma vida feliz e tranquila e morrem abastados,
24no meio das riquezas, gordos e prósperos.
25Entretanto, outros morrem cheios de amargura,
sem nunca terem conhecido nada de bom na vida.
26Ambos acabam enterrados no mesmo pó da terra,
ambos comidos pelos mesmos vermes.
27Eu conheço bem os vossos pensamentos;
as vossas ideias acerca de mim são injustas!
28Vão contar-me casos de homens ricos e perversos
que foram abatidos por causa dos seus pecados?
29Perguntem àqueles que viajam;
não acreditam naquilo que eles contam?
30O mau, habitualmente, é poupado no dia da calamidade
e poupado no dia da ira de Deus.
31Ninguém ousa censurá-lo abertamente;
ninguém lhe dá a paga por aquilo que fez.
32Depois é sepultado num rico mausoléu
e um guarda de honra fica junto do seu túmulo.
33O seu funeral é acompanhado por um enorme cortejo
e é com suavidade que a terra lhe é lançada em cima.
34Como podem vocês então consolar-me,
se os vossos pensamentos estão errados, logo à partida?”
