1Iată, ochiul meu a văzut toate acestea,
urechea mea a auzit și a înțeles.
2Ce știți voi știu și eu;
nu sunt mai prejos decât voi.
3Dar vreau să vorbesc Celui Atotputernic,
vreau să‑mi apăr cauza înaintea lui Dumnezeu!
4Dar voi sunteți niște făuritori de minciuni;
sunteți cu toții niște doctori de nimic.
5Mai bine ați fi tăcut!
Așa ați fi arătat înțelepciune.
6Ascultați apărarea mea
și luați aminte la argumentele buzelor mele!
7Veți vorbi cu nedreptate pentru Dumnezeu
și veți vorbi cu înșelăciune pentru El?
8Îi veți ține partea?
Doar nu Îi veți lua apărarea lui Dumnezeu?
9Va fi oare bine de voi când vă va cerceta?
Îl puteți oare înșela așa cum înșală un om pe un altul?
10Cu siguranță vă va mustra
dacă, pe ascuns, Îi țineți partea.
11Oare nu vă va înspăimânta măreția Lui?
Nu va cădea peste voi groaza Lui?
12Cugetările voastre sunt proverbe de cenușă;
apărările voastre sunt apărări de lut.
13Tăceți și vă voi vorbi;
apoi fie cu mine ce‑o fi!
14Pentru ce să‑mi iau carnea în dinți
și să‑mi pun viața în propriile mâini?
15Iată, chiar dacă mă va ucide, tot voi nădăjdui în El.
Da, îmi voi apăra căile în fața Lui.15 Sau: Poate să mă ucidă, dar nu voi aștepta, / ci îmi voi apăra căile în fața Lui; sau: Iată că mă va ucide; nu mai am speranță. / Totuși, îmi voi apăra căile în fața Lui.
16Mai mult, aceasta va fi spre izbăvirea mea,
căci cel lipsit de evlavie nu poate veni înaintea Lui.
17Ascultați cu atenție cuvintele mele
și aplecați‑vă urechile la cuvântarea mea!
18Iată că mi‑am pregătit apărarea;
știu că am dreptate.
19Cine poate să mă acuze?
Dacă va face cineva lucrul acesta, atunci voi tăcea și voi muri.
20Dumnezeule, dă‑mi doar două lucruri
și nu mă voi ascunde de fața Ta:
21ridică‑Ți mâna de pe mine
și nu mai lăsa groaza Ta să mă înspăimânte.
22Apoi cheamă‑mă, iar eu voi răspunde;
sau lasă‑mă să vorbesc, și răspunde‑mi Tu.
23Cât de multe sunt nelegiuirile și păcatele mele?
Arată‑mi fărădelegile și păcatul meu!
24De ce‑Ți ascunzi fața
și mă consideri un dușman?
25Vrei să îngrozești o frunză suflată de vânt
și să urmărești un pai uscat?
26Căci scrii lucruri amare împotriva mea
și mă faci să moștenesc nelegiuirile tinereții mele.
27Îmi pui picioarele în butuci,
îmi urmărești toate căile
și însemnezi tălpile picioarelor mele.
28În felul acesta trupul mi se destramă ca un lucru putred,
ca o haină mâncată de molii.
1“My eyes have seen everything God has done.
My ears have heard it and understood it.
2What you know, I also know.
I’m as clever as you are.
3In fact, I long to speak to the Mighty One.
I want to argue my case with God.
4But you spread lies about me and take away my good name.
If you are trying to heal me,
you aren’t very good doctors!
5I wish you would keep your mouths shut!
Then people would think you were wise.
6Listen to my case.
Listen as I make my appeal.
7Will you say evil things in order to help God?
Will you tell lies for him?
8Do you want to be on God’s side?
Will you argue his case for him?
9Would it turn out well if he looked you over carefully?
Could you fool him as you might fool human beings?
10He would certainly hold you responsible
if you took his side in secret.
11Wouldn’t his glory terrify you?
Wouldn’t the fear of him fall on you?
12Your sayings are as useless as ashes.
The answers you give are as weak as clay.
13“So be quiet and let me speak.
Then I won’t care what happens to me.
14Why do I put myself in danger?
Why do I take my life in my hands?
15Even if God kills me, I’ll still put my hope in him.
I’ll argue my case in front of him.
16No matter how things turn out,
I’m sure I’ll still be saved.
After all, no ungodly person
would dare to come into his court.
17Listen carefully to what I’m saying.
Pay close attention to my words.
18I’ve prepared my case.
And I know I’ll be proved right.
19Can others bring charges against me?
If they can, I’ll keep quiet and die.
20“God, I won’t hide from you.
Here are the only two things I want.
21Stop treating me this way.
And stop making me so afraid.
22Then send for me, and I’ll answer.
Or let me speak, and you reply.
23How many things have I done wrong?
How many sins have I committed?
Show me my crime. Show me my sin.
24Why do you turn your face away from me?
Why do you think of me as your enemy?
25I’m already like a leaf that is blown by the wind.
Are you going to terrify me even more?
I’m already like dry straw.
Are you going to keep on chasing me?
26You write down bitter things against me.
You make me suffer for the sins
I committed when I was young.
27You put my feet in chains.
You watch every step I take.
You do it by putting marks on the bottom of my feet.
28“People waste away like something that is rotten.
They are like clothes that are eaten by moths.
