Isus, calea spre Tatăl
1Să nu vi se tulbure inima! Credeți în Dumnezeu și credeți în Mine!1 Sau: Voi credeți în Dumnezeu; credeți și în Mine! 2În casa Tatălui Meu sunt multe lăcașuri. Dacă n‑ar fi așa, v‑aș fi spus. Eu2 Mai multe mss conțin: spus, pentru că Eu. Mă duc să vă pregătesc un loc.2 Sau: Dacă n‑ar fi așa, v‑aș fi spus oare că Mă duc să vă pregătesc un loc? 3Iar dacă Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, voi veni din nou și vă voi lua cu Mine, pentru ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi. 4Știți calea spre locul unde Mă duc Eu.4 Unele mss conțin: Știți unde Mă duc și știți și calea într-acolo.
5Toma I‑a zis:
– Doamne, nu știm unde Te duci. Cum putem să știm calea?!
6Isus i‑a răspuns:
– Eu sunt Calea, Adevărul și Viața.6 Sau: Eu sunt Calea: Adevărul și Viața, în ideea că Isus, prin faptul că este Adevărul și Viața, este Calea. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. 7Dacă M‑ați cunoscut pe Mine, Îl veți cunoaște și pe Tatăl Meu.7 Unele mss conțin: Dacă m‑ați cunoaște pe Mine, L‑ați cunoaște și pe Tatăl Meu. Și de acum încolo Îl cunoașteți și L‑ați văzut.
8Filip I‑a zis:
– Doamne, arată‑ni‑L pe Tatăl și ne este de ajuns!
9Isus i‑a răspuns:
– De atât de mult timp sunt cu voi și nu M‑ai cunoscut, Filip? Cel ce M‑a văzut pe Mine L‑a văzut pe Tatăl. Cum de spui: „Arată‑ni‑L pe Tatăl!“? 10Nu crezi că Eu sunt în Tatăl și că Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun, nu le spun de la Mine, ci Tatăl, Care locuiește în Mine, Își face lucrările Lui. 11Credeți‑Mă că Eu sunt în Tatăl și Tatăl în Mine! Dacă nu, credeți măcar datorită lucrărilor înseși! 12Adevărat, adevărat vă spun că cel ce crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu, ba încă va face lucrări mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl. 13Și orice veți cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. 14Dacă veți cere ceva în Numele Meu, voi face.
Promisiunea Duhului Sfânt
15Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele. 16Iar Eu Îl voi ruga pe Tatăl și El vă va da un alt Apărător16 Gr.: parakletos, care poate avea mai multe sensuri: avocat; mijlocitor; sfătuitor; mângâietor; ajutor. Aria semantică a termenului grecesc este foarte largă și niciun termen din limbajul contemporan nu o poate acoperi. Vezi și 1 In. 2:1, unde termenul este folosit cu referire la Isus., Care să fie cu voi pe veci, și anume 17Duhul adevărului, pe Care lumea nu‑L poate primi, pentru că nici nu‑L vede, nici nu‑L cunoaște. Voi Îl cunoașteți, pentru că rămâne cu voi și va fi17 Unele mss conțin: este. în voi. 18Nu vă voi lăsa orfani; voi veni iarăși la voi. 19Încă puțin, și lumea nu Mă va mai vedea, însă voi Mă veți vedea. Pentru că Eu trăiesc, și voi veți trăi. 20În ziua aceea veți cunoaște că Eu sunt în Tatăl Meu, voi în Mine și Eu în voi. 21Cel ce are poruncile Mele și le păzește, acela este cel ce Mă iubește. Și cel ce Mă iubește va fi iubit de Tatăl Meu, iar Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui.
22Iuda, nu Iscarioteanul, L‑a întrebat:
– Doamne, cum se face că urmează să Te arăți nouă, și nu lumii?
23Isus a răspuns și i‑a zis:
– Dacă Mă iubește cineva, va păzi Cuvântul Meu. Și Tatăl Meu îl va iubi, iar Noi vom veni la el și Ne vom face lăcaș alături de el. 24Cine nu Mă iubește nu păzește cuvintele Mele. Iar cuvântul pe care‑l auziți nu este al Meu, ci al Tatălui, Care M‑a trimis.
25V‑am spus aceste lucruri cât sunt încă cu voi. 26Dar Apărătorul, adică Duhul Sfânt, pe Care Tatăl Îl va trimite în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile și vă va reaminti tot ce v‑am spus. 27Vă las pace, vă dau pacea Mea. Nu v‑o dau așa cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte!
28Ați auzit că v‑am spus: „Mă duc și voi veni iarăși la voi.“ Dacă Mă iubeați, v‑ați fi bucurat că Mă duc la Tatăl, pentru că Tatăl este mai mare decât Mine. 29Și v‑am spus acum, înainte să se întâmple, pentru ca, atunci când se va întâmpla, să credeți. 30Nu voi mai vorbi mult cu voi, pentru că vine conducătorul lumii acesteia. El nu are nimic în Mine, 31dar vine pentru ca lumea să cunoască faptul că Eu Îl iubesc pe Tatăl și că fac așa cum Mi‑a poruncit Tatăl.
Ridicați‑vă, să plecăm de aici!
Jezus pociesza uczniów
1Niech wasze serca nie drżą ze strachu. Wierzcie Bogu—i Mi wierzcie! 2W domu mojego Ojca jest wiele mieszkań. Gdyby tak nie było, to czy mówiłbym wam, że idę przygotować wam miejsce? 3A gdy odejdę i wszystko przygotuję, wrócę i zabiorę was ze sobą, abyście byli tam, gdzie Ja. 4Przecież znacie drogę prowadzącą tam, dokąd odchodzę.
Jezus drogą do Ojca
5—Panie, nie mamy pojęcia, dokąd odchodzisz—odezwał się Tomasz. —Jak więc możemy znać drogę?
6—Ja jestem drogą, prawdą i życiem—odpowiedział mu Jezus. —Nikt nie przychodzi do Ojca inaczej, jak tylko przeze Mnie. 7Jeśli Mnie poznaliście, będziecie znać także mojego Ojca. Zresztą już Go znacie, bo Go zobaczyliście.
8—Panie, pokaż nam Ojca, a to nam wystarczy—rzekł Filip.
9—Filipie! Tak długo z wami przebywam, a wciąż jeszcze nie wiesz, kim jestem?—odpowiedział Jezus. —Kto Mnie zobaczył, zobaczył również Ojca. Dlaczego więc prosisz: Pokaż nam Ojca? 10Czy nie wierzysz, że jestem w Ojcu, a Ojciec we Mnie? Dzieła, o których wam mówię, nie są moją inicjatywą. Dokonuje ich Ojciec, który jest we Mnie. 11Uwierzcie, że jestem w Ojcu, a Ojciec we Mnie. A jeśli nie chcecie wierzyć Mi na słowo, uwierzcie ze względu na dzieła Ojca. 12Zapewniam was: Kto Mi wierzy, będzie czynił cuda takie, jak Ja—a nawet jeszcze większe, bo już odchodzę do Ojca. 13I zrobię to, o co poprosicie w moim imieniu—w ten sposób otoczę mojego Ojca chwałą. 14Jeśli będziecie Mnie o coś prosić w moim imieniu, zrobię to.
Jezus obiecuje Ducha Świętego
15Jeśli Mnie kochacie, będziecie posłuszni moim nakazom. 16A Ja poproszę Ojca, aby dał wam innego Pocieszyciela—takiego, który pozostanie z wami na zawsze. 17Jest to Duch prawdy, którego świat nie może przyjąć, bo Go nie dostrzega i nie zna. Wy jednak Go znacie, bo już jest z wami, a będzie także w was. 18Nie zostawię was samych—przyjdę do was. 19Już za chwilę zniknę z oczu świata. Ale wy Mnie widzicie, bo żyję—i wy też będziecie żyć. 20W tym dniu przekonacie się, że Ja jestem w Ojcu, wy—we Mnie, a Ja—w was. 21Pamiętajcie: Ten Mnie naprawdę kocha, kto zna moje nakazy i stosuje się do nich. A kto Mnie kocha, tego kocha również mój Ojciec, i Ja go kocham, i objawię mu siebie.
22Zapytał Go wtedy Juda (nie ten z Kariotu):
—Panie, dlaczego nie objawisz się światu, a tylko nam?
23—Kto Mnie kocha, będzie posłuszny moim słowom—odparł Jezus. —Mój Ojciec też będzie go kochał i przyjdziemy do niego, i w nim zamieszkamy. 24Kto zaś nie kocha Mnie, nie będzie posłuszny moim słowom. A moje słowa nie pochodzą ode Mnie, ale od Ojca, który Mnie posłał. 25Mówię o tym teraz, dopóki jestem z wami. 26Gdy Ojciec pośle do was w moim imieniu Pocieszyciela—Ducha Świętego—to On wszystkiego was nauczy i przypomni to, o czym wcześniej mówiłem. 27Zostawiam wam mój pokój i daję go wam. Nie jest to pokój, jaki oferuje świat, ale pokój pochodzący ode Mnie. Niech więc wasze serca nie drżą ze strachu i niech się nie lękają. 28Pamiętacie, że powiedziałem wam: Odchodzę, ale przyjdę do was znowu. Gdybyście Mnie szczerze kochali, cieszylibyście się, że wracam do Ojca, który jest większy ode Mnie. 29Tak więc uprzedziłem was o tym, co nastąpi, abyście uwierzyli Mi, gdy to się stanie. 30Musimy jednak kończyć tę rozmowę, bo zbliża się władca tego świata. Nie ma on jednak nade Mną żadnej władzy. 31Chcę, aby cały świat zobaczył, że kocham Ojca i robię wszystko, co Mi polecił. Teraz jednak wstańmy i chodźmy stąd!
