Promisiunea Duhului Sfânt și înălțarea lui Isus la cer
1Teofil,
În prima carte1 Gr.: logos, adică lucrare, tratat; este vorba despre evanghelia lui Luca. am scris despre toate lucrurile pe care Isus a început să le facă și să‑i învețe pe oameni 2până în ziua în care a fost luat sus, după ce, prin Duhul Sfânt, le dăduse porunci apostolilor pe care‑i alesese, 3cărora li S‑a și înfățișat viu, după suferința Lui, cu multe dovezi convingătoare, arătându‑li‑Se timp de patruzeci de zile și vorbind despre Împărăția lui Dumnezeu3 Împărăția lui Dumnezeu reprezintă domnia lui Dumnezeu, fiind în același timp o realitate prezentă și o speranță în viitor [peste tot în carte]..
4În timp ce era împreună cu ei, le‑a poruncit: „Să nu vă îndepărtați de Ierusalim, ci să așteptați promisiunea Tatălui, despre care ați auzit de la Mine. 5Căci Ioan, într-adevăr, a botezat cu5 Sau: în. apă, dar voi, nu după multe zile, veți fi botezați cu Duhul Sfânt.“
6Prin urmare, atunci când s‑au strâns laolaltă, ei L‑au întrebat:
– Doamne, în vremea aceasta vei restaura împărăția lui Israel?
7El le‑a răspuns:
– Nu este treaba voastră să cunoașteți vremurile sau perioadele pe care Tatăl le‑a așezat prin propria Sa autoritate. 8Voi însă veți primi putere atunci când va veni Duhul Sfânt peste voi și veți fi martorii Mei în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginea pământului.
9După ce a spus aceste lucruri, Isus a fost înălțat și, în timp ce se uitau la El, un nor L‑a luat dinaintea ochilor lor. 10Și cum priveau ei spre cer, în timp ce El pleca, iată că li s‑au înfățișat doi bărbați în haine albe, 11care le‑au zis: „Bărbați galileeni, de ce stați și vă uitați spre cer?! Acest Isus, Care a fost luat de la voi în cer, va veni în același fel în care L‑ați văzut mergând spre cer.“
Matias ales în locul lui Iuda
12Atunci ei s‑au întors în Ierusalim de pe muntele numit „al Măslinilor“, care este lângă Ierusalim, departe cât un drum parcurs în ziua de Sabat12 Cf. Mișna (culegere de texte legislative, reflectând cinci secole de tradiție: 300 î.Cr.–200 d.Cr.), călătoria în ziua de Sabat era limitată la o distanță de 2000 de coți, cu puțin peste 1 km.. 13Când au intrat în casă, au urcat în camera de sus, unde stăteau de obicei. Acolo erau: Petru, Ioan, Iacov, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov – al lui Alfeus, Simon Zelotul și Iuda – al lui Iacov. 14Toți aceștia stăruiau în rugăciune în același gând, împreună cu femeile, cu Maria – mama lui Isus – și cu frații Lui.
15În zilele acelea, Petru s‑a ridicat în mijlocul fraților – o mulțime de aproape o sută douăzeci de oameni – și a zis: 16„Bărbați, fraților, trebuia să se împlinească Scriptura spusă mai dinainte de Duhul Sfânt, prin gura lui David, cu privire la Iuda, care a devenit călăuza celor ce L‑au arestat pe Isus. 17El era numărat ca fiind unul dintre noi și fusese ales să aibă o parte17 Sau: și primise o parte. în slujirea aceasta. (18Din răsplata pentru nedreptatea lui, omul acesta și‑a cumpărat un ogor și, căzând cu capul în jos, a plesnit în două pe la mijloc și i s‑au vărsat toate măruntaiele. 19Lucrul acesta a devenit cunoscut tuturor locuitorilor din Ierusalim, astfel că ogorul acela a fost numit, în propria lor limbă19 Este vorba despre limba aramaică., «Acheldama», adică «Ogorul sângelui».) 20Căci în cartea Psalmilor este scris:
«Fie‑i locuința pustiită
și nimeni să nu mai locuiască în ea!»20 Vezi Ps. 69:25.
și
«Slujba lui s‑o ia altul!»20 Vezi Ps. 109:8.
21Trebuie deci ca, dintre bărbații care ne‑au însoțit tot timpul când Domnul Isus a umblat21 Lit.: a intrat și a ieșit. printre noi, 22începând de la botezul lui Ioan și până în ziua în care a fost luat sus de la noi, unul din aceștia să devină împreună cu noi un martor al învierii Lui.“
23Și au propus doi: pe Iosif, numit Barsabas, căruia i se mai zicea și Iustus, și pe Matias. 24Ei s‑au rugat astfel: „Tu, Doamne, Care cunoști inimile tuturor, arată‑ne pe care dintre aceștia doi l‑ai ales 25ca să ia locul în slujirea și apostolia aceasta, de la care s‑a întors Iuda ca să se ducă la locul lui.“ 26Apoi au aruncat sorții pentru ei, iar sorțul a căzut pe Matias, care a fost numărat împreună cu cei unsprezece apostoli.
Wprowadzenie
1Dostojny Teofilu! W pierwszej księdze napisałem ci o tym, co Jezus czynił i czego nauczał 2aż do dnia, w którym mocą Ducha Świętego przekazał wybranym przez siebie apostołom ostatnie polecenia i został wzięty do nieba. 3Im też dał wiele dowodów na to, że żyje, pomimo doznanych cierpień i śmierci. Przez czterdzieści dni ukazywał się im i rozmawiał z nimi o królestwie Bożym.
Jezus zabrany do nieba
4Podczas jednego ze wspólnych posiłków polecił im, aby jeszcze nie opuszczali Jerozolimy, ale poczekali na spełnienie się obietnicy danej przez Ojca.
5—Już o niej słyszeliście—wyjaśnił. —Mówiłem wam, że Jan Chrzciciel zanurzał w wodzie, lecz wy za kilka dni zostaniecie zanurzeni w Duchu Świętym.
6Innym razem, gdy spotkali się z Jezusem, zapytali Go:
—Panie, czy teraz wyzwolisz Izrael i przywrócisz nasze królestwo?
7—Nie musicie znać czasu i daty. Mój Ojciec ma władzę nad wszystkim i to On je ustalił—odpowiedział. 8—Wy otrzymacie moc Ducha Świętego, gdy zstąpi na was, i będziecie opowiadać o mnie innym ludziom. Najpierw w Jerozolimie i całej Judei, później w Samarii, a potem wyruszycie aż po krańce ziemi.
9Po tych słowach wzniósł się na oczach uczniów i zniknął w obłoku. 10A gdy wpatrywali się za Nim w niebo, nagle stanęli przy nich dwaj ubrani na biało mężczyźni, 11którzy zapytali:
—Galilejczycy! Po co tak stoicie i wpatrujecie się w niebo? Ten sam Jezus, zabrany od was do nieba, pewnego dnia powróci w taki sam sposób, w jaki widzieliście Go odchodzącego.
Maciej wybrany na miejsce Judasza
12Działo się to na Górze Oliwnej, oddalonej od Jerozolimy o kilometr. Apostołowie wrócili do miasta 13i zebrali się w swoim pokoju na piętrze. Byli tam: Piotr, Jan, Jakub, Andrzej, Filip, Tomasz, Bartłomiej, Mateusz, Jakub—syn Alfeusza, Szymon Gorliwy i Juda—syn Jakuba. 14Wszyscy oni, razem z kobietami oraz Marią—matką Jezusa, i Jego braćmi, nieustannie spędzali czas na wspólnej modlitwie.
15Gdy pewnego razu zebrało się około stu dwudziestu wierzących, Piotr wstał i rzekł:
16—Przyjaciele! Musiało się wypełnić proroctwo Pisma, które Duch Święty, poprzez króla Dawida, wypowiedział o Judaszu. To on doprowadził do aresztowania Jezusa, 17bo był jednym z nas, apostołów, i miał udział w tej służbie. 18On to, za pieniądze splamione krwią, kupił pole. A potem zabił się, spadając głową w dół. Spotkał go straszny koniec: pękł na pół a jego wnętrzności wypłynęły na zewnątrz. 19Wieść o tym dotarła do wszystkich mieszkańców Jerozolimy i nazwano to miejsce po hebrajsku Hakeldamach (to znaczy: „Pole Krwi”). 20Księga Psalmów mówi:
„Niech opustoszeje jego dom
i niech nikt w nim nie mieszka.”
Oraz
„Jego służbę niech przejmie ktoś inny”.
21Teraz, jako świadek zmartwychwstania Jezusa, musi dołączyć do nas ktoś, kto tak jak my był z Panem od samego początku 22—od dnia, w którym Jan Chrzciciel zanurzył Go w wodzie aż do chwili, w której został wzięty do nieba.
23Wybrali dwóch kandydatów: Józefa (zwanego Barsabą, noszącego też pseudonim „Justus”) i Macieja, 24po czym zaczęli się modlić:
—Panie, Ty znasz każde serce. Wskaż nam, którego z nich wybrałeś 25do tej apostolskiej służby, którą Judasz porzucił, poszedłszy własną drogą.
26Następnie podali im losy. Oznaczony los został wyciągnięty przez Macieja. Za aprobatą wszystkich dołączył więc do grona jedenastu apostołów.
