Isus spală picioarele ucenicilor
1Înainte de Sărbătoarea Paștelui, Isus știa că I‑a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl. Și fiindcă îi iubea pe ai Săi, care erau în lume, i‑a iubit până la sfârșit.1 Sau: i‑a iubit într‑o deplină măsură. 2În timpul cinei, diavolul pusese deja în inima lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, gândul să‑L trădeze2 Sensul principal al verbului este a preda.. 3Isus, știind că Tatăl I‑a dat toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a ieșit și la Dumnezeu Se duce, 4S‑a ridicat de la cină, Și‑a pus deoparte hainele, a luat un ștergar și S‑a încins cu el. 5Apoi a turnat apă într‑un lighean și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins.
6Când a ajuns la Simon Petru, acesta I‑a zis:
– Doamne, Tu să‑mi speli mie picioarele?!
7Isus a răspuns și i‑a zis:
– Tu nu pricepi acum ce fac Eu, dar vei înțelege după aceea.
8Petru I‑a zis:
– În veci nu‑mi vei spăla picioarele!
Isus i‑a răspuns:
– Dacă nu te spăl, nu vei avea parte cu Mine.
9Simon Petru I‑a zis:
– Doamne, nu doar picioarele, ci și mâinile și capul!
10Isus i‑a zis:
– Cel ce s‑a îmbăiat nu are nevoie să‑și spele decât picioarele, dar el este curat în întregime. Și voi sunteți curați, dar nu toți.
11Căci El îl știa pe cel ce urma să‑L trădeze. De aceea a spus: „Nu toți sunteți curați.“
12După ce le‑a spălat picioarele, Și‑a luat haina și S‑a așezat să mănânce din nou.
El le‑a zis:
– Înțelegeți voi ce v‑am făcut? 13Voi Mă numiți „Învățătorul“ și „Domnul“ și bine ziceți, pentru că sunt. 14Așadar, dacă Eu – Domnul și Învățătorul – v‑am spălat picioarele, atunci și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora. 15Căci Eu v‑am dat un exemplu, ca să faceți și voi așa cum v‑am făcut Eu vouă. 16Adevărat, adevărat vă spun că sclavul nu este mai mare decât stăpânul lui, nici apostolul16 Sau: mesager / trimis, termenul apostol însemnând mesager, trimis. mai mare decât cel ce l‑a trimis. 17Dacă știți aceste lucruri, sunteți fericiți dacă le faceți.
Descoperirea trădătorului
(Mt. 26:17-30; Mc. 14:12-26; Lc. 22:7-23)
18Nu vorbesc despre voi toți; Eu îi cunosc pe cei pe care i‑am ales. Dar trebuie să se împlinească Scriptura, care zice:
„Cel ce mănâncă pâinea Mea
și‑a ridicat călcâiul împotriva Mea!“18 Vezi Ps. 41:9.
19Vă spun lucrul acesta încă de pe acum, înainte să se întâmple, pentru ca, atunci când se va întâmpla, să credeți că Eu sunt. 20Adevărat, adevărat vă spun că cine‑l primește pe cel pe care‑l trimit Eu, pe Mine Mă primește, iar cel ce Mă primește pe Mine Îl primește pe Cel Ce M‑a trimis pe Mine.
21După ce a spus aceste lucruri, Isus S‑a tulburat în duhul Său și a mărturisit, zicând:
– Adevărat, adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va trăda.
22Ucenicii se uitau unii la alții, fiind nedumeriți despre cine vorbește. 23Unul dintre ucenicii Lui, cel pe care‑l iubea Isus23 Vezi 21:24., ședea la masă rezemat pe pieptul lui Isus. 24Simon Petru i‑a făcut semn să‑L întrebe pe Isus cine este cel despre care vorbește.
25Atunci ucenicul acela care ședea rezemat pe pieptul lui Isus L‑a întrebat:
– Doamne, cine este?
26Isus a răspuns:
– Este acela căruia îi voi înmuia bucățica de pâine și i‑o voi da.
A înmuiat o bucățică de pâine și i‑a dat‑o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul. 27Și imediat după ce a primit bucățica de pâine, Satan27 Cuvânt împrumutat din ebraică, însemnând vrăjmaș sau acuzator. Ulterior acesta a devenit un nume propriu folosit cu referire la cel care este acuzatorul, în mod special în perioada NT. Termenul diabolos este traducerea grecească a lui Satan. a intrat în el.
Atunci Isus i‑a zis:
– Ce ai să faci, fă repede!
28Dar niciunul dintre cei ce ședeau la masă n‑a înțeles de ce îi spusese aceasta. 29Unii credeau că, de vreme ce Iuda ținea punga, Isus îi spusese: „Cumpără ceea ce avem nevoie pentru sărbătoare!“ sau îi spusese să dea ceva celor săraci. 30După ce a luat bucățica de pâine, Iuda a ieșit imediat afară. Era noapte.
Isus prezice lepădarea lui Petru
(Mt. 26:31-35; Mc. 14:27-31; Lc. 22:31-34)
31După ce acesta a ieșit afară, Isus a zis:
– Acum Fiul Omului este proslăvit și Dumnezeu este proslăvit în El. 32Dacă Dumnezeu este proslăvit în El, atunci și Dumnezeu Îl va proslăvi în Sine Însuși și‑L va proslăvi îndată. 33Copilași, mai sunt puțin cu voi. Mă veți căuta și, așa cum le‑am spus iudeilor că „Unde Mă duc Eu voi nu puteți veni“, tot așa vă spun și vouă acum. 34Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții! Așa cum v‑am iubit Eu, tot așa să vă iubiți și voi unii pe alții. 35Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții.
36Simon Petru L‑a întrebat:
– Doamne, unde Te duci?
Isus i‑a răspuns:
– Acolo unde Mă duc Eu, tu nu poți să Mă urmezi, dar mai târziu Mă vei urma.
37Petru I‑a zis:
– Doamne, de ce nu pot să Te urmez acum? Îmi voi da viața pentru Tine!
38Isus a răspuns:
– Îți vei da viața pentru Mine? Adevărat, adevărat îți spun că nicidecum nu va cânta cocoșul38 Probabil cu referire la a 3‑a strajă din noapte (24:00–3:00) sau cu referire la zorii zilei. până nu te vei lepăda de Mine de trei ori.
1Now before the feast of the passover, when Jesus knew that his hour was come that he should depart out of this world unto the Father, having loved his own which were in the world, he loved them unto the end. 2And supper being ended, the devil having now put into the heart of Judas Iscariot, Simon’s son, to betray him; 3Jesus knowing that the Father had given all things into his hands, and that he was come from God, and went to God; 4He riseth from supper, and laid aside his garments; and took a towel, and girded himself. 5After that he poureth water into a bason, and began to wash the disciples’ feet, and to wipe them with the towel wherewith he was girded. 6Then cometh he to Simon Peter: and Peter saith unto him, Lord, dost thou wash my feet? 7Jesus answered and said unto him, What I do thou knowest not now; but thou shalt know hereafter. 8Peter saith unto him, Thou shalt never wash my feet. Jesus answered him, If I wash thee not, thou hast no part with me. 9Simon Peter saith unto him, Lord, not my feet only, but also my hands and my head. 10Jesus saith to him, He that is washed needeth not save to wash his feet, but is clean every whit: and ye are clean, but not all. 11For he knew who should betray him; therefore said he, Ye are not all clean. 12So after he had washed their feet, and had taken his garments, and was set down again, he said unto them, Know ye what I have done to you? 13Ye call me Master and Lord: and ye say well; for so I am. 14If I then, your Lord and Master, have washed your feet; ye also ought to wash one another’s feet. 15For I have given you an example, that ye should do as I have done to you. 16Verily, verily, I say unto you, The servant is not greater than his lord; neither he that is sent greater than he that sent him. 17If ye know these things, happy are ye if ye do them.
18¶ I speak not of you all: I know whom I have chosen: but that the scripture may be fulfilled, He that eateth bread with me hath lifted up his heel against me. 19Now I tell you before it come, that, when it is come to pass, ye may believe that I am he. 20Verily, verily, I say unto you, He that receiveth whomsoever I send receiveth me; and he that receiveth me receiveth him that sent me. 21When Jesus had thus said, he was troubled in spirit, and testified, and said, Verily, verily, I say unto you, that one of you shall betray me. 22Then the disciples looked one on another, doubting of whom he spake. 23Now there was leaning on Jesus’ bosom one of his disciples, whom Jesus loved. 24Simon Peter therefore beckoned to him, that he should ask who it should be of whom he spake. 25He then lying on Jesus’ breast saith unto him, Lord, who is it? 26Jesus answered, He it is, to whom I shall give a sop, when I have dipped it. And when he had dipped the sop, he gave it to Judas Iscariot, the son of Simon. 27And after the sop Satan entered into him. Then said Jesus unto him, That thou doest, do quickly. 28Now no man at the table knew for what intent he spake this unto him. 29For some of them thought, because Judas had the bag, that Jesus had said unto him, Buy those things that we have need of against the feast; or, that he should give something to the poor. 30He then having received the sop went immediately out: and it was night.
31¶ Therefore, when he was gone out, Jesus said, Now is the Son of man glorified, and God is glorified in him. 32If God be glorified in him, God shall also glorify him in himself, and shall straightway glorify him. 33Little children, yet a little while I am with you. Ye shall seek me: and as I said unto the Jews, Whither I go, ye cannot come; so now I say to you. 34A new commandment I give unto you, That ye love one another; as I have loved you, that ye also love one another. 35By this shall all men know that ye are my disciples, if ye have love one to another.
36¶ Simon Peter said unto him, Lord, whither goest thou? Jesus answered him, Whither I go, thou canst not follow me now; but thou shalt follow me afterwards. 37Peter said unto him, Lord, why cannot I follow thee now? I will lay down my life for thy sake. 38Jesus answered him, Wilt thou lay down thy life for my sake? Verily, verily, I say unto thee, The cock shall not crow, till thou hast denied me thrice.
