Profeție împotriva Moabului
1Cu privire la Moab:
Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel:
„Vai de Nebo, căci va fi distrus!
Chiriatayim va fi acoperit de rușine și cucerit!
Întăritura1 Sau: Misgab. va fi acoperită de rușine și zdrobită!
2Moab nu va mai fi lăudat;
la Heșbon2 Heșbon sună asemănător cu termenul ebraic pentru a pune la cale. se plănuiește nimicirea lui:
«Să mergem și să‑l distrugem dintre neamuri!»
Și tu, Madmen2 Madmen sună asemănător cu termenul ebraic pentru a fi redus la tăcere., vei fi redus la tăcere,
căci sabia te va urmări!
3Un strigăt se aude din Horonaim:
«Este prăpăd și mare distrugere!»
4Moab este zdrobit;
se aude strigătul celor mici ai lui.
5Căci pe suișul spre Luhit
plânsul se întețește întruna,
iar pe coborâșul spre Horonaim
se aude strigătul de distrugere al vrăjmașilor.
6Fugiți! Scăpați‑vă viața
și fiți ca un tufar6 Sau: ca Aroer. în pustie!
7Veți fi capturați
pentru că vă încredeți în lucrările și în bogățiile voastre.
Chemoș va merge în captivitate
împreună cu preoții și conducătorii lui.
8Pustiitorul va veni împotriva fiecărei cetăți
și niciuna nu va scăpa.
Valea va deveni o ruină
și podișul va fi nimicit,
căci Domnul a vorbit.
9Presărați sare asupra Moabului,
căci va fi pustiit!9 Sensul celor două versuri este nesigur. Sau Dați niște aripi Moabului / ca să plece zburând!
Cetățile lui vor deveni o pustie
și nimeni nu va mai locui în ele.
10Blestemat să fie cel ce face cu neglijență lucrarea Domnului!
Blestemat să fie cel ce își oprește sabia de la măcel!
11Încă din tinerețea lui, Moabul a fost liniștit,
ca vinul lăsat în drojdia lui;
nu a fost vărsat dintr‑un vas în altul,
nu a fost dus în captivitate.
De aceea i s‑a păstrat gustul
și nu i s‑a schimbat aroma.
12Dar, iată, vin zile, zice Domnul,
când voi trimite oameni să‑l verse din vasul lui,
și ei îl vor vărsa;
îi vor goli vasele
și‑i vor sparge urcioarele.
13Atunci Moabului îi va fi rușine cu Chemoș,
așa cum și Casei lui Israel i‑a fost rușine
de încrederea lor în vițelul de la Betel13 Vezi 1 Regi 12:25-33..
14Cum puteți să ziceți: «Noi suntem viteji,
bărbați curajoși în luptă!»?
15Moabul va fi distrus și cetățile lui vor fi invadate.
Tinerii lui aleși vor fi înjunghiați,
zice Împăratul, al Cărui Nume este Domnul Oștirilor.
16Pieirea Moabului este aproape,
nenorocirea lui vine în grabă mare.
17Bociți‑l, voi, toți cei din jurul lui,
toți aceia care‑i cunoașteți faima!
Ziceți: «Cum a fost sfărâmat sceptrul cel puternic,
toiagul cel glorios!»
18Coboară‑te din slava ta
și așază‑te pe pământ uscat,
locuitor al fiicei Dibonului,
căci pustiitorul Moabului
se va ridica împotriva ta
și‑ți va distruge fortărețele!
19Stai lângă drum și pândește,
locuitoare a Aroerului!
Întreabă pe cel ce fuge
și pe cea care‑și scapă viața,
întreabă: «Ce se întâmplă?»
20Moabul este făcut de rușine, căci este zdrobit.
Gemeți și strigați!
Vestiți de‑a lungul Arnonului
că Moabul este distrus.
21A venit judecata împotriva țării din podiș,
împotriva Holonului, Iahței și Mefaatului,
22împotriva Dibonului,
Neboului și Bet‑Diblataimului,
23împotriva Chiriatayimului,
Bet‑Gamulului și Bet‑Meonului,
24împotriva Cheriotului, împotriva Boțrei,
împotriva tuturor cetăților din țara Moabului,
de departe sau de aproape.
25Cornul25 Coarnele sunt armele de bază și ornamentele unui animal, mărimea și condiția acestora fiind indiciul puterii, al poziției și al sănătății/virilității lui. Prin urmare, cornul a ajuns să reprezinte în Biblie puterea, demnitatea și autoritatea, precum și victoria în luptă. În multe basoreliefuri mesopotamieme regii și zeitățile apar purtând coroane cu coarne pe ele. De asemenea, cornul se referă și la posteritate, la urmașii cuiva (vezi 2 Sam. 2:1; 1 Cron. 25:5; Ps. 132:17). Moabului este tăiat
și brațul lui este zdrobit,
zice Domnul.“
26Îmbătați‑l,
căci s‑a îngâmfat împotriva Domnului!
Tăvălească‑se Moab în vărsătura lui
și să ajungă o pricină de râs!
27N‑a fost Israel o pricină de râs pentru tine?
Se găsește el oare printre hoți
pentru ca ori de câte ori vorbești despre el
să clatini din cap în semn de batjocură?
28Părăsiți cetățile și sălășluiți printre stânci,
locuitori ai Moabului!
Fiți ca un porumbel care‑și face cuib
chiar la marginile unui defileu!
29Noi am auzit de trufia Moabului –
el este foarte mândru.
Am auzit de înfumurarea lui, de trufia lui, de semețirea lui
și de îngâmfarea inimii lui.
30„Știu, zice Domnul.
Aroganța lui este fără temei;
flecăriile lui au înfăptuit ceea ce este fără temei.
31De aceea, gem pentru Moab
și strig pentru întregul Moab.
El suspină pentru oamenii din Chir-Hareset31, 36 Ebr.: Chir Heres o variantă a lui Chir-Hareset..
32Plâng pentru tine, vie din Sibma,
mai mult decât pentru Iazer.
Ramurile tale se întindeau până dincolo de mare,
ajungând până la Iazer32 Cf. Is. 16:8; TM: până la marea Iazerului.,
dar pustiitorul s‑a năpustit
asupra fructelor tale de vară și asupra strugurilor tăi.
33S‑a dus bucuria și veselia
din livezile și de pe câmpiile Moabului.
Am secat vinul din teascuri
și nimeni nu mai calcă teascul cu strigăte de bucurie.
Se aud strigăte de război,
nu strigăte de bucurie.
34Vuietul strigătului lor răsună
din Heșbon până la Eleale și Iahaț,
din Țoar până la Horonaim și Eglat-Șelișia,
căci până și apele Nimrimului sunt secate.
35În Moab voi face ca oamenii să înceteze
să mai aducă jertfe pe înălțimi
și să mai ardă tămâie în cinstea dumnezeilor lor,
zice Domnul.
36De aceea, inima mea jelește ca un fluier pentru Moab,
jelește ca un fluier pentru oamenii din Chir-Hareset,
căci averile pe care le‑au strâns au pierit.
37Toate capetele sunt rase,
toate bărbile sunt tăiate;
toate mâinile au tăieturi
și toate coapsele sunt acoperite cu saci.
38Pe toate acoperișurile Moabului
și în piețe este doar jale,
căci am sfărâmat Moabul
ca pe un vas disprețuit,
zice Domnul.
39Cât este de zdrobit!
Ei gem!
Cum își întoarce Moabul ceafa rușinat!
Moab a devenit o pricină de râs
și de groază pentru toți cei din jur.“
40Așa vorbește Domnul:
„Iată, un vultur se năpustește
și își întinde aripile peste Moab.
41Cheriotul41 Sau: cetățile. va fi cucerit
și fortărețele îi vor fi capturate.
În ziua aceea, inima vitejilor Moabului
va fi ca inima unei femei în durerile nașterii.
42Moabul va fi nimicit dintre popoare
pentru că s‑a îngâmfat împotriva Domnului.
43Groaza, groapa și lațul te așteaptă,
locuitor al Moabului,
zice Domnul.
44Cine va fugi de groază
va cădea în groapă,
și cine se va ridica din groapă
va fi prins în laț,
căci Eu aduc asupra Moabului
anul pedepsei lui,
zice Domnul.
45Fugarii stau fără putere
la umbra Heșbonului,
căci un foc iese din Heșbon,
o flacără iese din mijlocul lui Sihon,
care mistuie fruntea Moabului
și capetele fiilor tumultului.
46Vai de tine, Moabule!
Poporul lui Chemoș este nimicit!
Fiii tăi sunt luați în captivitate
și fiicele tale în exil.
47Dar, în zilele de pe urmă,
îi voi aduce înapoi pe captivii Moabului,
zice Domnul.“
Aici se sfârșește judecata asupra Moabului.
Mensaje para Moab
48:29-36 – Is 16:6-12
1Así dice el Señor de los Ejércitos, el Dios de Israel, acerca de Moab:
«¡Ay de Nebo, porque será devastada!
¡Quiriatayin será capturada y puesta en vergüenza!
¡Su fortaleza48:1 Su fortaleza. Alt. Misgab. será humillada y destruida!
2La gloria de Moab ha desaparecido;
en Hesbón48:2 En hebreo, Hesbón suena como el verbo que significa maquinan. maquinan el mal contra ella:
“¡Vengan, hagamos desaparecer a esta nación!”.
También tú, Madmén,48:2 En hebreo, Madmén suena como el verbo que significa serás silenciada. serás silenciada,
y la espada te perseguirá.
3Se oye el clamor desde Joronayin:
¡devastación y gran destrucción!
4Moab será quebrantada;
ya se oyen los gritos de sus pequeños.
5Por la cuesta de Luhit
suben llorando sin cesar;
por la bajada de Joronayin
se oyen gritos de dolor, por causa de la destrucción.
6¡Huyan! ¡Sálvese quien pueda!
¡Sean como las zarzas48:6 las zarzas (véanse Aquila y Vulgata). Alt. Aroer. del desierto!
7Por cuanto confías en tus obras y en tus riquezas,
también tú serás capturada.
Quemós, tu dios, irá al exilio,
junto con sus sacerdotes y oficiales.
8El destructor vendrá contra toda ciudad
y ni una sola de ellas escapará.
El valle quedará en ruinas,
y la meseta quedará destruida,
tal como lo ha dicho el Señor.
9Coloquen sal48:9 sal; en TM, palabra de difícil traducción. sobre Moab,
pues será dejada en ruinas;
sus ciudades están desoladas
y sin habitante alguno.
10»¡Maldito el que sea negligente para realizar el trabajo del Señor!
¡Maldito el que de la sangre retraiga su espada!
11»Moab ha vivido en paz desde su juventud;
ha reposado como el vino.
No ha pasado de vasija en vasija
ni ha ido jamás al exilio.
Por eso conserva su sabor
y no pierde su aroma.
12Pero vienen días», afirma el Señor,
«en que enviaré gente que moverá a Moab;
vaciará sus vasijas y romperá sus cántaros.
13Entonces Moab se avergonzará de Quemós,
como Israel se avergonzó de Betel en quien confiaba.
14»¿Cómo se atreven a decir:
“Somos guerreros,
hombres valientes para la guerra”?
15Moab será devastada
y sus ciudades, invadidas»,
afirma el Rey,
cuyo nombre es el Señor de los Ejércitos.
«Lo mejor de su juventud
descenderá al matadero.
16La ruina de Moab se acerca;
su calamidad es inminente.
17Lloren por él todos sus vecinos,
los que saben de su fama.
Digan: “¡Cómo se ha quebrado la vara de mando
tan poderosa e imponente!”.
18»Tú, que habitas en Dibón:
desciende de tu lugar de honor
y siéntate en el sequedal,
porque el destructor de Moab te ataca
y destruye tus fortificaciones.
19Tú, que habitas en Aroer,
párate a la vera del camino y observa;
pregunta a los que huyen, hombres y mujeres:
“¿Qué es lo que ha sucedido?”.
20Moab está humillado;
ha sido destrozado.
¡Giman y clamen!
¡Anuncien por el río Arnón
que Moab ha sido devastado!
21El juicio ha llegado hasta la meseta
contra Holón, Yahaza y Mefat;
22contra Dibón, Nebo y Bet Diblatayin;
23contra Quiriatayin, Bet Gamul y Bet Megón,
24contra Queriot, Bosra,
y contra todas las ciudades de Moab, cercanas y lejanas.
25El poder48:25 poder. Lit. cuerno. de Moab ha desaparecido;
¡su fuerza está abatida!»,
afirma el Señor.
26«¡Emborrachen a Moab,
porque ha desafiado al Señor!
¡Que se revuelque en su vómito,
y se convierta en objeto de burla!
27¿Acaso no te burlabas de Israel,
y con tus palabras lo despreciabas,
como si hubiera sido sorprendido entre ladrones?
28Habitantes de Moab,
¡abandonen las ciudades
y vivan entre las rocas!
Sean como las palomas
que anidan al borde de los precipicios.
29»Conocemos bien el orgullo de Moab,
ese orgullo exagerado.
¡Tanta soberbia y tanto orgullo!
¡Tanta arrogancia y altivez!
30Yo conozco su arrogancia,
pero sus jactancias no logran nada»,
afirma el Señor.
31«Por eso lloro por Moab;
gimo por toda su gente,
sollozo por el pueblo de Quir Jeres.
32Lloro por ti, viña de Sibmá,
más que por Jazer;
tus ramas sobrepasan el mar
y llegan hasta Jazer,
pero caerá el destructor
sobre tu cosecha y sobre tu vendimia.
33De los fértiles campos de Moab
han desaparecido el gozo y la alegría.
Acabé con el vino de tus lagares;
ya nadie pisa las uvas entre gritos de alborozo;
los gritos ya no son de regocijo.
34»El clamor de Hesbón llega hasta Elalé y Yahaza,
su voz se alza desde Zoar hasta Joronayin y Eglat Selisiyá.
Porque hasta las aguas de Nimrín
se han secado.
35Acabaré con la gente de Moab
que ofrece sacrificios en altares paganos
y quema incienso a sus dioses»,
afirma el Señor.
36«Por eso, con sonido de flautas gime por Moab mi corazón;
con sonido de flautas gime mi corazón por Quir Jeres,
porque han desaparecido las riquezas que acumularon.
37Toda cabeza está rapada
y toda barba rasurada;
en todas las manos hay incisiones,
y todos están vestidos de luto.
38Sobre todos los techos de Moab,
y por todas sus plazas,
solo se escuchan lamentos;
porque rompí en pedazos a Moab
como a una vasija desechada»,
afirma el Señor.
39«¡Cómo quedó hecha pedazos!
¡Cómo gimen!
Moab ha vuelto la espalda del todo avergonzada.
Es para todos sus vecinos objeto de burla y de terror».
40Así dice el Señor:
«¡Miren! Vuela el enemigo como águila;
sobre Moab despliega sus alas.
41Sus ciudades serán capturadas
y conquistadas sus fortalezas.
En aquel día, el corazón de los guerreros de Moab
será como el de una parturienta.
42Moab será destruida como nación,
porque ha desafiado al Señor.
43El terror, la fosa y la trampa
aguardan al habitante de Moab»,
afirma el Señor.
44«El que huya del terror caerá en la fosa;
el que salga de la fosa caerá en la trampa;
porque yo hago venir sobre Moab
el tiempo de su castigo»,
afirma el Señor.
45«A la sombra de Hesbón
se detienen exhaustos los fugitivos.
De Hesbón sale un fuego;
de la ciudad de Sijón, una llama
que consume las sienes de Moab
y el cráneo de los arrogantes y revoltosos.
46¡Ay de ti, Moab!
El pueblo de Quemós está destruido;
tus hijos son llevados al exilio;
tus hijas, al cautiverio.
47»Pero en los días venideros
yo restauraré la fortuna de Moab»,
afirma el Señor.
Aquí concluye el juicio contra Moab.
