Ieremia este aruncat în închisoare
1Zedechia, fiul lui Iosia, pe care Nebucadnețar, împăratul Babilonului, l‑a făcut rege în țara lui Iuda, a domnit în locul lui Iehoiachin, fiul lui Iehoiachim. 2Dar nici el, nici slujitorii lui, nici poporul din țară nu au ascultat cuvintele Domnului, rostite de profetul Ieremia.
3Regele Zedechia a trimis pe Iehucal, fiul lui Șelemia, și pe preotul Țefania, fiul lui Maaseia, la profetul Ieremia să‑i spună: „Te rugăm, mijlocește pentru noi înaintea Domnului, Dumnezeul nostru.“
4Pe atunci, Ieremia era liber să umble prin popor, căci încă nu fusese aruncat în temniță. 5Armata lui Faraon ieșise din Egipt, iar când caldeenii, care asediau Ierusalimul, au auzit vestea aceasta, s‑au retras din Ierusalim.
6Cuvântul Domnului i‑a vorbit profetului Ieremia, zicând: 7„Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Să vorbiți astfel regelui lui Iuda care v‑a trimis la Mine să Mă întrebe: ‘Iată că armata lui Faraon, care a ieșit să vă ajute, se va întoarce în țara ei, în Egipt, 8iar caldeenii vor reveni și vor lupta împotriva acestei cetăți. Ei o vor cuceri și îi vor da foc.’»
9Așa vorbește Domnul: «Nu vă înșelați singuri, zicând: ‘Caldeenii se vor depărta cu totul de la noi!’, căci ei nu se vor depărta. 10Și chiar dacă ați învinge întreaga armată a caldeenilor, care se luptă împotriva voastră, și ar mai rămâne dintre ei doar câțiva oameni răniți în corturile lor, tot se vor ridica și vor da foc acestei cetăți!»“
11După ce armata caldeenilor s‑a retras din fața Ierusalimului din cauza armatei lui Faraon, 12Ieremia a vrut să iasă din Ierusalim ca să meargă în teritoriul lui Beniamin, pentru a intra în posesia proprietății pe care o avea în mijlocul poporului de acolo.
13Când profetul Ieremia a ajuns însă la Poarta lui Beniamin, căpitanul gărzilor, al cărui nume era Ireia, fiul lui Șelemia, fiul lui Hanania, a pus mâna pe el, zicând:
– Tu vrei să dezertezi la caldeeni!
14Ieremia a răspuns:
– Este o minciună! Nu vreau să dezertez la caldeeni.
Dar Ireia nu l‑a ascultat, ci l‑a înșfăcat și l‑a dus înaintea conducătorilor. 15Aceștia s‑au mâniat pe Ieremia, l‑au bătut și l‑au întemnițat în casa scribului Ionatan pe care o transformaseră în temniță.
16Ieremia a fost pus într‑o celulă subterană a temniței16 Lit.: în casa rezervorului, într‑o celulă. și acolo a stat multă vreme. 17Apoi regele Zedechia a trimis după el, iar Ieremia a fost adus la palat.
Acolo regele l‑a întrebat în secret:
– Ai vreun cuvânt din partea Domnului?
Ieremia a răspuns:
– Da.
Apoi a zis:
– Vei fi dat în mâinile împăratului Babilonului.
18Atunci Ieremia i‑a zis regelui Zedechia:
– Cu ce am greșit față de tine, față de slujitorii tăi și față de poporul acesta de m‑ați aruncat în temniță? 19Unde vă sunt profeții care profețeau că împăratul Babilonului nu va veni împotriva voastră și împotriva țării acesteia? 20Acum, o, rege, stăpânul meu, ascultă‑mă te rog! Fie bine primită cererea mea înaintea ta! Nu mă trimite înapoi în casa scribului Ionatan, ca nu cumva să mor acolo!
21Regele Zedechia a poruncit ca Ieremia să fie pus în curtea temniței și să i se dea în fiecare zi pâine de pe Strada Brutarilor, până când avea să se termine toată pâinea din cetate. Și astfel Ieremia a rămas în curtea temniței.
Encarcelamiento de Jeremías
1Nabucodonosor, rey de Babilonia, puso como rey de Judá a Sedequías hijo de Josías, en lugar de Jeconías37:1 Jeconías. Lit. Conías (variante de este nombre). hijo de Joacim. 2Pero ni Sedequías ni sus siervos ni la gente de Judá hicieron caso a las palabras que el Señor había hablado a través del profeta Jeremías. 3No obstante, el rey Sedequías envió a Jucal hijo de Selemías, y al sacerdote Sofonías hijo de Maseías a decirle al profeta Jeremías: «Ora por nosotros al Señor nuestro Dios».
4Mientras tanto, Jeremías se movía con total libertad entre la gente, pues todavía no lo habían encarcelado. 5Por otra parte, el ejército del faraón había salido de Egipto. Y, cuando los babilonios, que estaban sitiando a Jerusalén, se enteraron de la noticia, emprendieron la retirada.
6La palabra del Señor vino al profeta Jeremías: 7«Así dice el Señor, el Dios de Israel: “Decidle al rey de Judá que os mandó a consultarme: ‘El ejército del faraón, que salió para apoyaros, se volverá a Egipto. 8Los babilonios regresarán para atacar esta ciudad, y la capturarán y la incendiarán’ ”.
9»Así dice el Señor: “No os hagáis ilusiones creyendo que los babilonios se van a retirar. ¡Os equivocáis! No se van a retirar. 10Y aunque derrotaseis a todo el ejército babilonio, y solo quedaran en sus campamentos algunos hombres heridos, estos se levantarían e incendiarían esta ciudad”».
11Cuando por causa de la incursión del ejército del faraón el ejército de Babilonia se retiró de Jerusalén, 12Jeremías quiso trasladarse de Jerusalén al territorio de Benjamín para tomar posesión de una herencia. 13Pero, al llegar a la puerta de Benjamín, un capitán de la guardia llamado Irías, hijo de Selemías y nieto de Jananías, detuvo al profeta Jeremías y lo acusó:
―¡Vas a pasarte a los babilonios!
14Jeremías respondió:
―¡Mentira, no voy a pasarme a los babilonios!
Pero Irías no le hizo caso, sino que lo detuvo y lo llevó ante los jefes. 15Estos estaban enfurecidos contra Jeremías, así que después de golpearlo lo encarcelaron en la casa del cronista Jonatán, ya que la habían convertido en prisión. 16Así Jeremías fue encerrado en un calabozo subterráneo, donde permaneció mucho tiempo.
17El rey Sedequías mandó que trajeran a Jeremías al palacio, y allí le preguntó en secreto:
―¿Has recibido alguna palabra del Señor?
―Sí —respondió Jeremías—, serás entregado en manos del rey de Babilonia.
18A su vez, Jeremías le preguntó al rey Sedequías:
―¿Qué crimen he cometido contra ti, o contra tus ministros o este pueblo, para que me hayáis encarcelado? 19¿Dónde están vuestros profetas, los que profetizaban que el rey de Babilonia no os atacaría ni a vosotros ni a este país? 20Pero ahora, te ruego que me prestes atención. Te pido que no me mandes de vuelta a la casa del cronista Jonatán, no sea que yo muera allí.
21Entonces el rey Sedequías ordenó que pusieran a Jeremías en el patio de la guardia y que, mientras hubiera pan en la ciudad, todos los días le dieran una porción del pan horneado en la calle de los Panaderos. Así fue como Jeremías permaneció en el patio de la guardia.
