În casa olarului
1Cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului: 2„Scoală‑te și coboară‑te spre casa olarului! Acolo te voi face să auzi cuvintele Mele!“ 3Am coborât spre casa olarului și iată că el făcea o lucrare pe roată. 4Însă vasul de lut pe care îl făcea olarul s‑a stricat în mâna lui. Atunci el a făcut un alt vas, așa cum i‑a plăcut lui să‑l facă.
5Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 6„Oare Eu nu pot face cu voi ca olarul acesta, Casă a lui Israel, zice Domnul? Iată, ca lutul în mâna olarului, așa sunteți voi în mâna Mea, Casă a lui Israel. 7Dacă la un moment dat zic despre un neam sau despre un regat că‑l voi smulge, că‑l voi dărâma și că‑l voi distruge, 8însă neamul acela, despre care am vorbit, se întoarce de la răutatea lui, atunci și Mie Îmi va părea rău de răul pe care plănuisem să i‑l fac. 9Tot așa, dacă la un moment dat zic despre un neam sau despre un regat că‑l voi zidi și că‑l voi planta, 10însă poporul acela face ce este rău în ochii Mei și nu ascultă de glasul Meu, atunci și Mie Îmi va părea rău de binele pe care plănuisem să i‑l fac.
11Prin urmare, vorbește acum oamenilor lui Iuda și locuitorilor Ierusalimului și zi‑le că așa vorbește Domnul: «Iată, pregătesc o nenorocire împotriva voastră și fac un plan împotriva voastră. De aceea, întoarceți‑vă fiecare de la calea voastră cea rea și îndreptați‑vă căile și faptele!» 12Ei însă zic: «În zadar! Noi ne vom urma în continuare gândurile și fiecare va lucra după încăpățânarea inimii lui rele.»
13De aceea, așa vorbește Domnul:
«Întrebați printre neamuri:
‘Cine a mai auzit asemenea lucruri?
Fecioara Israel a făcut cel mai dezgustător lucru.
14Oare zăpada Libanului părăsește vreodată
stâncile versanților lui14 Sau: stâncile Sirionului, Sirionul fiind numele fenician al muntelui Hermon.?
Oare seacă apele reci care vin de departe?14 Sensul ultimelor două versuri este nesigur.’
15Căci poporul Meu M‑a uitat
și aduce tămâie idolilor de nimic.
Aceștia i‑au făcut să se împiedice pe căile lor,
pe vechile cărări,
pentru a umbla pe poteci
și pe drumuri nebătătorite,
16făcând astfel din țara lor o pustietate
și o pricină de fluierat pentru totdeauna.
Toți cei ce trec prin ea sunt uimiți
și dau din cap.
17Ca vântul din răsărit,
așa îi voi împrăștia înaintea dușmanului.
În ziua necazului lor
le voi arăta ceafa și nu fața.»“
18Ei zic: „Veniți! Să urzim planuri împotriva lui Ieremia! Căci doar nu va pieri Legea din lipsă de preoți, nici sfatul – din lipsă de înțelepți și nici Cuvântul – din lipsă de profeți. Haideți să‑l lovim cu vorba și să nu luăm seama la toate cuvintele lui!“
19Ascultă‑mă, Doamne!
Auzi glasul împotrivitorilor mei.
20Se răsplătește oare binele cu rău?
Și totuși ei au săpat o groapă sufletului meu.
Adu‑Ți aminte că eu am stat în fața Ta
ca să vorbesc în favoarea lor
și să abat mânia Ta de la ei.
21De aceea, dă‑le copiii pradă foametei
și lasă‑i pe mâna sabiei!
Soțiile să le fie lipsite de copii și să rămână văduve,
oamenii lor să fie dați la moarte,
iar tinerii lor să fie uciși cu sabia în luptă!
22Un strigăt să fie auzit din casele lor,
atunci când vei aduce deodată cete peste ei,
căci au săpat o groapă să mă prindă
și au ascuns lațuri pentru picioarele mele.
23Dar Tu, Doamne,
cunoști toate planurile lor de a mă ucide.
Nu le ierta nelegiuirea
și nu le șterge păcatul dinaintea Ta.
Să fie doborâți înaintea Ta!
Lucrează împotriva lor la vremea mâniei Tale!
I pottemagerens værksted
1En dag sagde Herren til mig: 2„Gå ned til pottemagerens værksted, så skal jeg fortælle dig noget.” 3Jeg gjorde, som Herren sagde, og fandt pottemageren i færd med at forme krukker på sin drejeskive. 4Af og til blev en krukke ikke, som han havde tænkt sig. Så begyndte han forfra for at lave en ny og bedre krukke.
5Så sagde Herren til mig: 6„Kan jeg ikke gøre med Israel, som pottemageren gør med sit ler? Som leret i pottemagerens hånd, sådan er mit folk i min hånd. 7Af og til truer jeg en nation eller et folkeslag med undergang og ødelæggelse. 8Men hvis de omvender sig fra deres synd og ondskab, gør jeg ikke alvor af min trussel.
9Hvis jeg lover at velsigne et folk, 10men det folk så gør, hvad der er ondt i mine øjne, og ikke adlyder mig, får de alligevel ikke den velsignelse, jeg havde lovet dem.”
11Derfor befalede Herren mig at sige til Judas folk og Jerusalems indbyggere: „Hør Herrens ord: Han har planer om at straffe jer. Derfor skal I omvende jer fra jeres ondskab og gøre, hvad der er ret.” 12Men folket svarede: „Nej, vi gør, hvad vi vil! Og vi har tænkt os at blive ved med at følge, hvad du kalder vores ondskab.”
13Da svarede Herren: „Har man hørt noget lignende? Ikke engang de gudløse folkeslag er så oprørske. Mit folks hovmod overgår enhver beskrivelse. 14Sneen på Libanons bjerge smelter aldrig helt, og vandløbene med det kolde smeltevand tørrer aldrig ud. 15Men med mit folk er det anderledes. De har svigtet mig og vendt sig til tåbelige afguder. De er drejet af fra den gamle og sikre lydighedsvej, og vader nu rundt på syndens mudrede stier. 16Derfor vil deres land opleve en frygtelig straf og blive et mindesmærke over deres tåbelighed. Alle, der kommer forbi, vil undre sig og ryste på hovedet over dets grufulde skæbne. 17Når fjenden kommer, vil mit folk blive spredt for alle vinde som støvet, der hvirvles bort af østenvinden. Når ulykken er over dem, vender jeg ryggen til dem. Jeg hjælper dem ikke.”
18Det fik folk til at udbryde: „Kom, lad os blive af med Jeremias! Vi har stadig vores præster til at undervise i loven, vismænd til at give os gode råd, og profeter til at fortælle os Guds vilje. Lad os anklage ham for domstolen, så vi bliver fri for at høre på ham.”
19Da bad jeg til Herren: „Hjælp mig, Herre. Hør, hvad mine fjender har planer om at gøre. 20Skal de have lov til at gengælde godt med ondt? De er ude på at slå mig ihjel, skønt jeg gik i forbøn for dem og prøvede at beskytte dem mod din vrede. 21Så lad dem da få, hvad de fortjener. Lad deres børn sulte ihjel eller blive dræbt med sværdet. Lad deres koner blive barnløse enker. Lad deres gamle mænd dø af sygdom og deres unge mænd falde i krigen. 22Lad skrigene høres fra deres hjem, når de tages på sengen af fjendens krigere. For de har gravet en faldgrube og sat fælder langs min vej. 23Herre, du kender deres morderiske planer. Tilgiv dem ikke, se ikke igennem fingre med deres synder. Lad dem få med dig og din vrede at bestille.”
