În casa olarului
1Cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului: 2„Scoală‑te și coboară‑te spre casa olarului! Acolo te voi face să auzi cuvintele Mele!“ 3Am coborât spre casa olarului și iată că el făcea o lucrare pe roată. 4Însă vasul de lut pe care îl făcea olarul s‑a stricat în mâna lui. Atunci el a făcut un alt vas, așa cum i‑a plăcut lui să‑l facă.
5Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 6„Oare Eu nu pot face cu voi ca olarul acesta, Casă a lui Israel, zice Domnul? Iată, ca lutul în mâna olarului, așa sunteți voi în mâna Mea, Casă a lui Israel. 7Dacă la un moment dat zic despre un neam sau despre un regat că‑l voi smulge, că‑l voi dărâma și că‑l voi distruge, 8însă neamul acela, despre care am vorbit, se întoarce de la răutatea lui, atunci și Mie Îmi va părea rău de răul pe care plănuisem să i‑l fac. 9Tot așa, dacă la un moment dat zic despre un neam sau despre un regat că‑l voi zidi și că‑l voi planta, 10însă poporul acela face ce este rău în ochii Mei și nu ascultă de glasul Meu, atunci și Mie Îmi va părea rău de binele pe care plănuisem să i‑l fac.
11Prin urmare, vorbește acum oamenilor lui Iuda și locuitorilor Ierusalimului și zi‑le că așa vorbește Domnul: «Iată, pregătesc o nenorocire împotriva voastră și fac un plan împotriva voastră. De aceea, întoarceți‑vă fiecare de la calea voastră cea rea și îndreptați‑vă căile și faptele!» 12Ei însă zic: «În zadar! Noi ne vom urma în continuare gândurile și fiecare va lucra după încăpățânarea inimii lui rele.»
13De aceea, așa vorbește Domnul:
«Întrebați printre neamuri:
‘Cine a mai auzit asemenea lucruri?
Fecioara Israel a făcut cel mai dezgustător lucru.
14Oare zăpada Libanului părăsește vreodată
stâncile versanților lui14 Sau: stâncile Sirionului, Sirionul fiind numele fenician al muntelui Hermon.?
Oare seacă apele reci care vin de departe?14 Sensul ultimelor două versuri este nesigur.’
15Căci poporul Meu M‑a uitat
și aduce tămâie idolilor de nimic.
Aceștia i‑au făcut să se împiedice pe căile lor,
pe vechile cărări,
pentru a umbla pe poteci
și pe drumuri nebătătorite,
16făcând astfel din țara lor o pustietate
și o pricină de fluierat pentru totdeauna.
Toți cei ce trec prin ea sunt uimiți
și dau din cap.
17Ca vântul din răsărit,
așa îi voi împrăștia înaintea dușmanului.
În ziua necazului lor
le voi arăta ceafa și nu fața.»“
18Ei zic: „Veniți! Să urzim planuri împotriva lui Ieremia! Căci doar nu va pieri Legea din lipsă de preoți, nici sfatul – din lipsă de înțelepți și nici Cuvântul – din lipsă de profeți. Haideți să‑l lovim cu vorba și să nu luăm seama la toate cuvintele lui!“
19Ascultă‑mă, Doamne!
Auzi glasul împotrivitorilor mei.
20Se răsplătește oare binele cu rău?
Și totuși ei au săpat o groapă sufletului meu.
Adu‑Ți aminte că eu am stat în fața Ta
ca să vorbesc în favoarea lor
și să abat mânia Ta de la ei.
21De aceea, dă‑le copiii pradă foametei
și lasă‑i pe mâna sabiei!
Soțiile să le fie lipsite de copii și să rămână văduve,
oamenii lor să fie dați la moarte,
iar tinerii lor să fie uciși cu sabia în luptă!
22Un strigăt să fie auzit din casele lor,
atunci când vei aduce deodată cete peste ei,
căci au săpat o groapă să mă prindă
și au ascuns lațuri pentru picioarele mele.
23Dar Tu, Doamne,
cunoști toate planurile lor de a mă ucide.
Nu le ierta nelegiuirea
și nu le șterge păcatul dinaintea Ta.
Să fie doborâți înaintea Ta!
Lucrează împotriva lor la vremea mâniei Tale!
Le signe du potier
Dans la maison du potier
1L’Eternel parla à Jérémie en ces termes : 2Va, rends-toi chez le potier et là, je te ferai entendre ma parole.
3Je me rendis donc chez le potier, qui était en train de travailler sur son tour. 4Mais le récipient qu’il façonnait avec l’argile ne fut pas réussi. Alors le potier en refit un autre, comme il le jugea bon. 5Là-dessus, l’Eternel me parla en ces termes : 6O peuple d’Israël, ne puis-je pas agir à votre égard comme a fait ce potier ? demande l’Eternel. Vous êtes entre mes mains, comme l’argile entre les mains du potier, communauté d’Israël !
7Une fois, je décrète de déraciner un peuple ou un royaume, de le renverser et d’amener sa ruine18.7 Pour les v. 7-9, voir 1.10.. 8Mais si ce peuple que j’ai menacé cesse de mal agir, je renoncerai à lui envoyer le malheur que j’avais projeté contre lui. 9Et si, par contre, je parle de construire et de planter tel peuple, ou tel royaume, 10mais que ce peuple fait ce que je considère comme mal, et ne m’écoute pas, je renoncerai au bien que j’avais parlé de lui faire.
11Dis donc maintenant aux Judéens et aux habitants de Jérusalem : Voici ce que déclare l’Eternel : Moi je façonne votre malheur, et j’ai des projets contre vous. Que chacun de vous abandonne donc sa conduite mauvaise, qu’il se comporte et qu’il agisse d’une bonne manière. 12Mais ils te répondront : « C’est peine perdue, nous ferons à notre tête et chacun agira selon les penchants de son cœur obstiné et mauvais. »
Un oubli coupable
13Et c’est pourquoi ╵voici ce que déclare l’Eternel :
Demandez donc aux autres peuples
si l’on a entendu ╵pareille chose !
La communauté d’Israël ╵a vraiment perpétré ╵un horrible forfait !
14Avez-vous jamais vu la neige
abandonner les rochers du Liban ?
Avez-vous vu tarir ╵les eaux qui en descendent,
ces eaux qui coulent, fraîches18.14 Avez-vous vu tarir… fraîches ? Hébreu obscur, traduction conjecturale. ?
15Mais mon peuple m’oublie :
il offre des parfums ╵à des faux dieux
qui, sur sa route, le font chanceler,
et qui lui font quitter ╵les chemins de toujours
pour marcher sur des sentiers et des routes
qui ne sont pas frayés.
16Il expose ainsi son pays ╵à la dévastation
pour lui attirer pour toujours ╵des sifflements d’horreur.
Quiconque y passera ╵en sera atterré
et hochera la tête.
17Comme le vent d’orient, ╵je les disperserai
devant leurs ennemis ;
au jour de leur désastre,
je leur présenterai mon dos
et non ma face.
Complot contre Jérémie
18Alors certains se mirent à dire : Allons : formons un plan contre ce Jérémie ! On trouvera toujours des prêtres pour enseigner la Loi, des sages pour nous donner des conseils ainsi que des prophètes pour proclamer une parole. Venez, attaquons-le avec des calomnies ! Et ne prêtons plus attention à tout ce qu’il nous dit !
19Mais toi, ô Eternel, ╵prête-moi attention,
écoute ce que disent ╵ces gens qui me cherchent querelle.
20Rendront-ils le mal pour le bien ?
Ils creusent une fosse ╵pour m’y faire tomber.
Considère, Eternel,
que, pour plaider ╵en faveur de ces gens,
je me suis tenu devant toi
en vue de détourner ╵ta colère loin d’eux !
21A cause de cela, ╵livre leurs fils à la famine
et précipite-les ╵sur le fil de l’épée !
Prive leurs femmes ╵de leurs enfants, ╵qu’elles deviennent veuves,
que leurs maris ╵soient frappés par la peste,
et que leurs jeunes gens ╵soient frappés par l’épée ╵dans le combat !
22Qu’on entende des cris ╵sortir de leurs demeures,
quand tu feras venir ╵subitement sur eux ╵des bandes ennemies,
parce qu’ils ont creusé ╵des fosses pour me prendre
et caché des filets ╵pour m’attraper les pieds !
23Mais toi, ô Eternel, ╵tu connais bien leurs plans
pour me faire mourir.
Ne pardonne pas leur forfait !
N’efface pas leur faute ! ╵Ne l’oublie pas !
Qu’ils soient terrassés devant toi !
Au temps où ta colère éclate, ╵agis contre eux !
