1Cuvintele lui Ieremia, fiul lui Hilchia, unul dintre preoții din Anatot, din teritoriul lui Beniamin. 2Cuvântul Domnului i‑a vorbit în zilele lui Iosia, fiul lui Amon, regele lui Iuda, în al treisprezecelea an al domniei acestuia, 3și în zilele lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, până în luna a cincea a anului al unsprezecelea al lui Zedechia, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, când locuitorii Ierusalimului au fost duși în captivitate.
Chemarea lui Ieremia
4Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând:
5– Mai înainte ca Eu să te fi întocmit în pântec,
te‑am ales,
și mai înainte ca tu să fi ieșit din pântec,
te pusesem deoparte5 Lit.: te sfințisem. Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică).
și te făcusem profet al neamurilor.
6Eu am răspuns:
– Ah, Stăpâne Doamne, eu nu știu să vorbesc, căci sunt doar un copil!
7Însă Domnul mi‑a zis:
– Nu spune că ești un copil, căci vei merge la toți aceia la care te voi trimite și le vei spune tot ce‑ți voi porunci. 8Nu te teme de ei, căci Eu sunt cu tine ca să te scap, zice Domnul.
9Apoi Domnul Și‑a întins mâna, mi‑a atins gura și mi‑a zis:
– Iată, pun cuvintele Mele în gura ta. 10Astăzi te pun peste neamuri și peste regate ca să smulgi și să dărâmi, să distrugi și să nimicești, să zidești și să plantezi.
11Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând:
– Ce vezi, Ieremia?
– Văd un toiag din lemn de migdal, i‑am răspuns eu.
12– Ai văzut bine, mi‑a zis Domnul, căci Eu veghez12 Termenul ebraic pentru veghez (șoked) este asemănător cu cel pentru migdal (șaked). ca să împlinesc Cuvântul Meu.
13Cuvântul Domnului mi‑a vorbit a doua oară, zicând:
– Ce vezi?
– Văd un cazan clocotind, care se revarsă dinspre nord, i‑am răspuns eu.
14– Dinspre nord va izbucni dezastrul peste toți cei ce locuiesc în țară, mi‑a zis Domnul. 15Căci iată, voi chema toate clanurile regatelor din nord, zice Domnul.
Ele vor veni și își vor așeza fiecare tronul
la intrările porților Ierusalimului.
Vor veni și vor lupta împotriva tuturor zidurilor ce‑l împrejmuiesc
și împotriva tuturor cetăților lui Iuda.
16Voi rosti asupra lor judecățile Mele
pentru tot răul pe care l‑au săvârșit,
căci M‑au părăsit,
au ars tămâie altor dumnezei
și s‑au închinat lucrărilor făcute de mâinile lor.
17Tu dar încinge‑ți coapsele! Ridică‑te și spune‑le tot ce‑ți voi porunci. Să nu fii înspăimântat înaintea lor, ca nu cumva să te fac Eu să te înspăimânți înaintea lor. 18Iată, de astăzi te fac o cetate întărită, un stâlp de fier și un zid de bronz, ca să stai împotriva întregii țări, împotriva regilor lui Iuda, a conducătorilor lui, a preoților și a poporului țării. 19Ei se vor lupta împotriva ta, dar nu te vor învinge, căci Eu sunt cu tine, ca să te scap, zice Domnul.
1Ce livre contient les paroles de Jérémie, fils de Hilqiya, l’un des prêtres, qui habitait à Anatoth1.1 Anatoth: ville attribuée aux prêtres et aux lévites (Jos 21.18) dans le territoire de Benjamin, à environ 5 kilomètres au nord-est de Jérusalem. Salomon destitua le grand-prêtre Abiatar (1 R 2.26) et le bannit à Anatoth. Depuis lors, les prêtres descendants d’Abiatar (dont Jérémie) n’eurent plus le droit d’accomplir leurs fonctions dans le Temple., dans le territoire de Benjamin.
2L’Eternel lui a parlé la treizième année du règne de Josias1.2 Josias a régné en Juda de 640 à 609 av. J.-C. (voir 2 R 22.1 à 23.30 ; 2 Ch 34 à 35). Cette parole de l’Eternel date donc de 628627., fils d’Amôn et roi de Juda, 3et sous le règne de Yehoyaqim, fils de Josias, roi de Juda, et jusqu’à la fin de la onzième année du règne de Sédécias, fils de Josias, roi de Juda, jusqu’à la déportation des habitants de Jérusalem au cinquième mois1.3 Sur Yehoyaqim (609 à 598 av. J.-C.) et Sédécias (597 à 587 av. J.-C.), voir 2 R 23.36 à 25.21 ; 2 Ch 36. La déportation des habitants de Jérusalem a eu lieu en 587..
L’appel de Jérémie
4L’Eternel m’adressa la parole en ces termes :
5Avant de t’avoir formé dans le sein de ta mère, je t’ai choisi ; et avant ta naissance, je t’ai consacré : je t’ai destiné à être prophète pour les peuples.
6Je répondis : Hélas, Seigneur Eternel, je ne sais pas m’exprimer, car je suis un adolescent.
7Mais l’Eternel me répondit :
Ne dis pas : « Je suis un adolescent » ; tu iras trouver tous ceux auprès de qui je t’enverrai, et tu leur diras tout ce que je t’ordonnerai. 8N’aie pas peur de ces gens, car je suis avec toi pour te délivrer, l’Eternel le déclare.
9Alors l’Eternel tendit la main et me toucha la bouche, et il me dit : Tu vois : je mets mes paroles dans ta bouche. 10Sache que je te confie aujourd’hui une mission envers les peuples et les royaumes : celle d’arracher et de renverser, de ruiner et de détruire, de construire et de planter1.10 Voir 2 Co 10.8 ; 13.10..
L’arbre-veilleur et le chaudron
11L’Eternel m’adressa encore la parole en ces termes : Que vois-tu, Jérémie ?
Je répondis : Je vois une branche d’amandier.
12– Tu as bien vu, me dit l’Eternel. Eh bien, je veille1.12 En hébreu, le verbe traduit par veiller fait assonance avec le nom de l’amandier. sur ma parole pour accomplir ce que j’ai dit.
13Puis l’Eternel m’adressa une seconde fois la parole : Que vois-tu encore ?
Et je répondis : Je vois un chaudron en train de bouillir et qui se trouve au nord.
14Et l’Eternel me dit :
C’est, en effet, du nord1.14 Voir 6.22 ; 8.16 ; 10.22 ; etc. ╵que le malheur viendra
se déverser ╵sur tous les habitants de ce pays.
15Car je vais appeler ╵tous les peuples des royaumes du Nord,
l’Eternel le déclare.
Ils viendront, et chacun ╵installera son trône
devant les portes de Jérusalem,
face à tous ses remparts,
et à tous ceux ╵des villes de Juda.
16Et je rendrai mon jugement ╵contre les habitants de ce pays
pour tout le mal qu’ils ont commis ;
parce qu’ils m’ont abandonné,
qu’ils offrent de l’encens ╵à d’autres dieux,
et se prosternent ╵devant les dieux ╵qu’ils se sont fabriqués.
17Toi donc, tu mettras ta ceinture1.17 Pour ne pas s’embarrasser dans les plis du vêtement et se préparer à la tâche.
et tu te lèveras, ╵tu leur diras
tout ce que je t’ordonnerai.
Ne te laisse pas terrifier par eux,
sinon c’est moi qui, devant eux, ╵m’en vais te terrifier.
18Et moi dès aujourd’hui, ╵je fais de toi ╵comme une ville fortifiée,
comme un pilier de fer ╵et un rempart de bronze ╵face à tout le pays :
face aux rois de Juda, ╵à ses ministres,
à ses prêtres et à son peuple.
19Ils te feront la guerre,
mais ils ne l’emporteront pas sur toi,
car je suis avec toi, ╵l’Eternel le déclare, ╵je te délivrerai.
